Misnomer of appeal as recourse in tax administrative litigation qualifies as valid recourse under general procedural law

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin sentinţa civilă nr. 768 F din 31.05.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Ialomiţa – secţia Civilă a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, ca neîntemeiată, luând act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 03.05.2018, Tribunalul a dispus introducerea în cauză a emitentului actului contestat, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, în calitate de pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe, apelantul-reclamant A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei civile în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Soluţia instanţei de fond

Prin Decizia nr. 111 din 29.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de apelantul – reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 768 F din data de 31.05.2018, pronunţate de Tribunalul Ialomiţa – secţia Civilă în dosarul nr. x/2018 în contradictoriu cu intimatele – pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, ca inadmisibil şi a respins cererea de recalificare a cererii de apel ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 111 din 29.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cererea de recurs este întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susţine că dintr-o eroare a fost indicată calea de atac a apelului, întrucât calea de atac pe care dorea să o formuleze nu putea a fi decât cea a recursului, aceasta fiind şi calea de atac menţionată de instanţa de fond prin sentinţă.

În motivarea căii de atac formulată împotriva sentinţei nr. 768 F din 31.05.2018, pronunţate în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Ialomiţa – secţia Civilă, recurentul a invocat dispoziţiile legale prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., arătând şi motivele pentru care consideră că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică.

În acest context, recurentul precizează că dispoziţiile art. 152 C. proc. civ. permit recalificarea căii de atac în situaţia în care s-a formulat o altă cale de atac decât cea indicată în hotărârea prevăzută de lege, lucru pe care partea l-a făcut înainte de primul termen de judecată.

Soluţia instanţei de recurs

În prealabil, observând recursul declarat de către recurentul – reclamant şi văzând că au fost invocate prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în ceea ce priveşte criticile subsumate pct. 6, reîncadrează recursul în dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de nelegalitate, trebuia ca instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, să fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Verificând hotărârea recurată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, instanţa de control judiciar, în acord cu susţinerile recurentului-reclamant, constată că au fost identificate elemente care să conducă la concluzia că instanţa de fond a încălcat reguli de procedură.

Analizând sentinţa atacată raportat la criticile invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, îl va admite, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente:

În cauza de faţă, recurentul-reclamant A. a învestit Tribunalul Ialomiţa cu o acţiune de contencios administrativ şi fiscal, solicitând anularea actelor administrative fiscale reprezentate de Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 201/27.12.2017 şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/2017.

Art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală prevede că "Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.".

Art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că "Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", respectiv că "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.".

Aşadar, calea de atac specifică materiei contenciosului administrativ şi fiscal o constituie recursul, aspect confirmat şi prin decizia nr. 17/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legea neprevăzând dreptul părţii interesate de exercitate a apelului împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de instanţa de contencios administrativ şi fiscal.

În concret, în cauză, prin sentinţa civilă nr. 768/F/31.05.2018 Tribunalul Ialomiţa – secţia civilă, a respins cererea de chemare în judecată, indicând părţilor dreptul de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a căii de atac formulată de reclamantul A. a fost intitulată "apel".

Din actele şi lucrările dosarului, reiese că anterior soluţionării cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a formulat o cerere prin care a solicitat calificarea căii de atac "recurs".

Instanţa de control judiciar, analizând cu prioritate cererea de recalificare a căii de atac formulată de părţi în cadrul dosarului de fond, reţine cu titlu prealabil faptul că recalificarea căii de atac este operaţiunea pe care o face instanţa sesizată, prin raportare la o calificare inexactă, făcută tot de către o instanţă de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu de către parte în cuprinsul căii de atac formulate. În acest din urmă caz nu are loc o recalificare a căii de atac, ci o calificare, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din C. proc. civ., ca normă de drept comun.

În cauza de faţă, având în vedere că denumirea cererii ca fiind "apel" a fost dată de parte iar nu de către o instanţă, prin Decizia nr. 111 din 29.10.2018,pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal menţionându-se în mod corect că hotărârea este supusă căii de atac a recursului, rezultă că operaţiunea juridică la care tind părţile din dosar este de calificare a căii de atac şi nu de recalificare.

Potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă .

De asemenea, potrivit art. 152 C .proc.civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.

Aşa cum rezultă din cele două texte legale menţionate, operaţiunea juridică a calificării presupune determinarea naturii juridice a unei cereri raportat la întregul său conţinut iar nu exclusiv prin raportare la denumirea ori titlul acesteia.

În cauza de faţă, cererea de declarare a căii de atac a fost intitulată "apel" iar prin motivarea cererii s-au invocat argumente care atrag aplicabilitatea dispoziţiilor legale care reglementează calea de atac a recursului.

Astfel, intenţia titularului căii de atac a fost clar şi neechivoc exprimată prin întreg cuprinsul cererii formulate în sensul că acesta a înţeles să formuleze o cerere de recurs, neexistând nici un element intrinsec cererii care să determine concluzia că intenţia reală a părţii a fost, în discordanţă cu denumirea dată cererii, aceea de a formula o cerere de apel.

În concluzie, din conţinutul cererii formulată de reclamantul A. şi pârâta DGRFP Ploieşti - AJFP Ialomiţa rezultă că intenţia reclamantului-recurent a fost de a exercita calea de atac a recursului reţinându-se că în speţă este vorba despre o denumire greşită a căii de atac declarate, deoarece cererea conţine elemente obiective care să permită instanţei să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege,

Aşadar, având în vedere că reclamantul-recurent şi pârâta-intimată au solicitat calificarea căii de atac a apelului în recurs, învederând că cererea poartă doar o denumire greşită, instanţa de fond trebuia să îşi însuşească această susţinere, atâta timp cât cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti conţine suficiente elemente care să permită o atare operaţiune.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul – reclamant A., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 111 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2021.