Guarantee Fund appeal dismissed as moot for lack of interest after decision issued.

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 16.05.2017, suspendarea acţiunii în contencios administrativ, până la finalizarea dosarului penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3309 din 11 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la cererea referitoare la suspendarea judecăţii, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, a obligat pârâtul FGA să emită decizia de soluţionare a cererii de despăgubire formulată de reclamanţi şi înregistrată la FGA la 16.05.2017, a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015. Astfel, a susţinut că sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2, art. 11 şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de plată, astfel încât nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanţi şi soluţionarea cu prioritate a cererii formulate de reclamanţi este de natură a genera un tratament discriminatoriu faţă de solicitanţii care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea căii de atac declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al excepţiei, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată formulată de reclamantă, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, pe parcursul soluţionării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis decizia nr. 19991/29.05.2018 prin care a soluţionat cererea de plată formulată de reclamantă.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, întrucât obligaţia de soluţionare a cererii de plată formulată de reclamanţi, impusă prin sentinţa de fond, a fost îndeplinită de către recurentul-pârât ulterior promovării căii de atac, prin emiterea efectivă a deciziilor de soluţionare a cererilor de plată.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pââtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsa de interes invocată de instanţă din oficiu.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 3309 din 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2021.