Appeals inadmissible for lack of current interest following voluntary compliance with salary classification and reference value rulings by the judicial authority.

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Caraş-Severin, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Timişoara în ceea ce priveşte data începând cu care se aplică valoarea de referinţă sectorială, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară şi acordarea noilor indemnizaţii, după cum urmează: prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015, conform Legii nr. 71/2015; prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON majorată cu 10%, respectiv 445,5 RON începând cu 01.12.2015 conform art. 4 din legea nr. 293/25.11.2015.

A mai solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Tribunalul Caraş-Severin; obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului a diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorilor de referinţă sectoriale menţionate mai sus şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, modificarea anexelor la Decizia nr. 32/03.02.2017 emisă de Preşedintele CA Timişoara; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să pună la dispoziţia pârâtei Curtea de Apel Timişoara a sumelor necesare achitării diferenţelor salariale; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime; obligarea pârâţilor să facă menţiunile corespunzătoare ale reclamanţilor.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5128 din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei şi pârâtul Tribunalul Caraş-Severin ca neîntemeiate, a respins excepţia lipsei interesului legitim al reclamanţilor ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, şi Tribunalul Caraş Severin, a anulat parţial Decizia nr. 32/A/03.02.2017, emisă de pârâta Curtea de Apel Braşov şi a obligat pârâta să emită pentru toţi reclamanţii o nouă Decizie de salarizare începând cu data de 09.04.2015 potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (5) indice 1 şi art. 5 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, respectiv potrivit dispoziţiilor art. 3 indice 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 cu referire la dispoziţiilor Legii nr. 293/2015, în sensul stabilirii drepturilor salariale prin aplicarea în mod corespunzător a salariului de bază, a procentelor, a claselor de salarizare şi a sporurilor care fac parte potrivit legii din salariul brut lunar, la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcţii similare, pentru aceleaşi condiţii de studii, vechime şi condiţii de muncă, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 405 aflată în plată în cadrul familiei ocupaţionale "justiţie" începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.12.2015 şi, respectiv 445,5, ulterior acestei date, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi al cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, de confidenţialitate şi pentru condiţii deosebite de muncă, cuvenite şi obligă pârâta Curtea de Apel Braşov să emită o nouă Decizie de încadrare pentru reclamanţi, în acest sens.

A obligat pârâţii Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Caraş-Severin să plătească fiecăruia dintre reclamanţi, pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a drepturilor prin emiterea noii Decizii de salarizare a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

A modificat anexele la Decizia nr. 32 din 3 februarie 2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Timişoara, referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale începând cu data de 1 octombrie 2016, conform grilei unice de salarizare stabilită la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi aplicate la nivelul parchetelor subordonate acestuia şi a obligat pârâţii la plata diferenţelor salariale corespunzătoare pentru fiecare lună şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului, care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

A obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să avanseze pârâtei Curtea de Apel Timişoara sumele necesare plăţii drepturilor salariale restante ale reclamanţilor.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5128 din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul – pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond în mod eronat a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât acest pârât este ordonatorul principal de credite şi are obligaţia virării şi asigurării fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale.

În opnia recurentului, Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în raport de dispoziţiile H.G. nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, ale Regulamentului de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, precum şi faţă de împrejurarea că drepturile şi numirea acestei categorii de personal se realizează de Preşedintele Curţii.

Curtea de Apel Timişoara consideră că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material acordând drepturi salariale pentru reclamanţi cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON de la 09.04.2015 şi de 445 RON de le 1 decembrie 2015.

Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată de Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, prin Decizia nr. 79 din data de 29 mai 2018, Curtea de Apel Timişoara a acordat reclamanţilor drepturile salariale solicitate.

Astfel, prin art. 1 alin. (1) din Decizia menţionată s-a dispus că " în perioada 09.04.2015-30.11.2015 personalul auxiliar şi conex de la Curtea de Apel Timişoara şi instanţele din circumscripţia acesteia beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON".

Prin art. 1 alin. (2) din Decizia menţionată se prevede că: în perioada 01.12.2015-31.12.2017, personalul auxiliar şi conex beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON".

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursurilor, având în vedere că recurenţii-pârâţi, ulterior promovării căii de atac, şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor şi va respinge recursurile declarate, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes invocată de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Timişoara.

Respinge recursurile declarate de recurenţii – pârâţi Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 5128 din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2021.