Appeal declared null and void; first-instance ruling partially annulling funding irregularity decision upheld.

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.03.2017, sub dosar nr. x/2017, ulterior precizată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Cîmpeni, reprezentată prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli – Serviciul Constatare şi stabilire Nereguli – POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei emise de către pârât sub nr. x/03.11.2016, privind soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamantă, şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.08.2016, precum şi exonerarea de la plata sumei stabilită ca debit în sarcina acesteia.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 160 din 9 iulie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Cîmpeni reprezentată prin primar A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, succesor în drepturile şi obligaţiile fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi, în consecinţă, a anulat în parte Decizia emisă de către pârât sub nr. x/03.11.2016, privind soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamantă, precum şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.08.2016 emis de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli-POR, în ceea ce priveşte creanţa bugetară în cuantum de 13.676,97 RON şi a respins restul pretenţiilor formulate de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 160 din 9 iulie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia– secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

Recurentul, după o reiterare a istoricului speţei, a criticat sentinţa atacată, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

In esenţă, recurentul-pârât a învederat că legat de monitorul touch screen, potrivit contractului nr. x/126/06.11.2015, încheiat cu S.C. B. S.R.L., intimata-reclamantă trebuia să achiziţioneze, printre altele 2 calculatoare (unitate centrală şi monitor) şi un monitor touch screen.

Conform raportului de vizită la faţa locului din data de 03.03.2016, întocmit de ofiţerul de monitorizare a proiectului, nu a fost identificat monitorul touch screen care trebuia furnizat de către contractor, din declaraţiile reclamantei rezultând că unul dintre cele două calculatoare are funcţia de touch screen şi că au fost achiziţionate doar aceste două calculatoare.

Cu toate acestea, intimata reclamantă a solicitat şi obţinut la plată şi contravaloarea monitorul cu touch screen (5.010,00 RON şi TVA aferent), echipament pentru care a prezentat şi procesul-verbal de punere în funcţiune nr. x/141/10.12.2015, încheiat cu furnizorul. Demn de menţionat este şi faptul că, în conformitate cu documentele depuse cu ocazia Cererii de rambursare nr. x, S.C. B. S.R.L. a emis factura nr. x/07.12.2015, dată la care monitorul touch screen nu se afla în dotarea CNIPT, deşi în aparenţă, conform procesului-verbal de punere în funcţiune a monitorului touch-screen nr. x/141/10.12.2015, acesta fusese livrat.

Faptul că intimata reclamantă a prezentat în instanţă planşe foto din cuprinsul cărora se poate identifica monitorul "C., având funcţia touchscreen, cu număr de inventar 3162, este lipsit de relevanţă întrucât aceste probe au fost "fabricate, pro cauza. Existenţa acestui monitor trebuia verificată cel târziu în raport de data solicitării la plată a contravalorii acestuia, respectiv cu ocazia depunerii cererii de rambursare nr. x Practic, instituţia pârâtă a achitat contravaloarea acestui echipament, fără ca acesta să existe la locul implementării proiectului.

Mai mult decât atât, deşi la locul implementării proiectului nu exista respectivul monitor, intimata reclamantă a depus nu numai factura de achiziţie, dar şi procesul-verbal de punere în funcţiune.

Recurentul a precizat că toate împrejurările prezentate reprezintă şi indicatori de fraudă în conformitate cu prevederile pct. 3.14 – "Facturi false, duble sau cu preţuri excesive" şi pct. 3.13. – "Neîndeplinirea specificaţiilor contractului" din Anexa nr. 1 – "Sisteme şi indicatori de fraudă", din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, aprobate prin H.G. nr. 875/2011. Structura de control a apreciat că există suficiente indicii pentru ca suspiciunea să fie verificată şi sub aspectul existenţei unei fapte de natură penală sens în care a sesizat DNA/DLAF, pentru a se pronunţa cu privire la caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate

Legat de achiziţia celor două aparate de aer condiţionat, recurentul arată că din punctul de vedere transmis de intimata reclamantă prin adresa nr. x/22.08.2016, consemnat şi în procesul-verbal de constatare, rezultă că S.C. D. S.R.L. a furnizat toate produsele cuprinse în lista dotărilor cu mobilier inclusiv produsul aer condiţionat 12000 BTU (...) la data întocmirii prezentei au fost remediate toate deficienţele constatate şi consemnate în procesul-verbal.

Prin urmare, aceasta recunoaşte faptul că cele două aparate nu se aflau în funcţiune, respectiv unităţile exterioare nu erau legate de cele interioare. Aceasta situaţie de fapt conduce în mod clar la suspiciunea că aceste echipamente, achiziţionate prin proiect, nu erau de fapt utilizate în scopul acestui proiect, putând fi "aduse, la locaţie cu ocazia desfăşurării controlului.

Nu se pot reţine nici apărările intimatei reclamante că aceste aparate suferiseră de fapt anumite defecţiuni întrucât, din actele de la dosar şi susţinerile reclamantei, rezulta că cele două, aparate nu erau, de fapt, montate.

Recurentul subliniază faptul că la data de 03.03.2016, cu ocazia vizitei finale de monitorizare, toate aceste nereguli au fost constatate şi aduse la cunoştinţa reprezentantului legal al intimatei reclamante, care era prezent la acţiune. Raportul final de monitorizare nr. x/03.03.2016 încheiat cu acea ocazie, a fost semnat şl asumat, fără obiecţiuni, atât de reprezentantul legal al reclamantei intimate cât şi de managerul de proiect.

Ori, la| capitolul 7 din acest raport, ofiţerul de proiect a constatat faptul că la locaţie se aflau doar cele doua calculatoare (unitate şi monitor), fără să existe şi monitorul touch screen, astfel cum fusese angajat prin proiect. La interpelarea ofiţerului de proiect, reprezentanţii reclamantei au arătat că unul dintre cele două monitoare are funcţia touch screen, astfel că au achiziţionat doar cele două calculatoare, fără a mai achiziţiona şi monitorul toch screen. Acest lucru este contrazis însă de existenţa facturii de achiziţie şi de procesul-verbal de punere în funcţiune a monitorului touch-screen nr. x/141/10.12.2015, care atesta faptul că acesta fusese nu numai achiziţionat dar şi livrat.

Aceleaşi aspect şi în privinţa celor două aparate de aer condiţionat, ofiţerul de proiect constatând faptul că se găsesc pe perete două aparate de aer condiţionat dar care nu sunt funcţionale întrucât nu sunt legate unităţile exterioare la cele interioare.

În fine, recurentul a susţinut că nu se poate trece cu vederea faptul că reclamanta nu a dovedit clar şi fără echivoc, faptul că deţine şi utilizează echipamentele pentru care a primit finanţare.

4. Apărările formulate intimata-reclamantă

Prin concluziile scrise, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, deşi formal au fost invocate prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul nu formulează critici raportate la conţinutul concret al sentinţei atacate şi nici nu indică şi nu combate eventualele măsuri nelegale dispuse de instanţa de fond, modalitatea de motivare a cererii de recurs adoptată de pârâtul-recurent constând practic în redarea istoricului cauzei şi a apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ. chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurent.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate, nu poate echivala cu motivarea recursului.

Motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind formulate anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

În acest context, deşi aşa cum s-a relevat mai sus, recurentul-pârât a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării textelor de lege de drept material incidente în cauză, se reţine că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menţionat.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de faţă la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reţinute ca temei al recursului.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, şi art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 160 din 9 iulie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia– secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.