County council's annulment suit on EU-fund non-compliance notes assigned to Bucharest Tribunal as defendant-seat jurisdiction prevails

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.05.2020, reclamantul Consiliul Judeţean Olt a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AMPOS Mediu, anularea Notei de neconformitate nr. x/27.09.2019 şi a Deciziei nr. de soluţionare a contestaţiei nr. 93523/27.11.2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 6016 din 17 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că litigiul dedus judecăţii nu se poartă între două autorităţi publice, ci între o autoritate publică, emitentă a actului administrativ considerat nelegal, şi o persoană pretins vătămată – reclamantul, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacţionând în regim de putere publică, ci adresîndu-se instanţei de contencios administrativ ca orice persoană vătămată.

Prin urmare, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine instanţei de la sediul reclamantului competenţa exclusivă de soluţionare a cauzei, iar reclamantul Consiliul Judeţean Olt are sediul în judeţul Olt.

2.2. Hotărârea Tribunalului Olt – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 187 din 09 martie 2021, Tribunalul Olt – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Olt a avut în vedere calitatea reclamantului şi sediul pârâtului. Astfel, calitatea reclamantului de autoritate publică este în măsură să atragă incidenţa art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar Tribunalul Bucureşti este competent să judece prezentul litigiu, ca instanţă în circumscripţia căreia este situat sediul pârâtului Ministerul Fondurilor Europene.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În cauză, reclamantul Consiliul Judeţean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene – Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare – A.M. P.O.S. Mediu, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Notei de neconformitate nr. x/27.09.2019 şi a Deciziei nr. de soluţionare a contestaţiei nr. 93523/27.11.2019.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Consiliul Judeţean Olt are calitatea de autoritate publică, potrivit art. 107 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o autoritate publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincţie între situaţiile în care autoritatea publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Consiliul Judeţean Olt şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Judeţean Olt şi pe pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene – Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare – A.M. P.O.S. Mediu în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul Consiliul Judeţean Olt şi pe pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene – Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare – A.M. P.O.S. Mediu în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.