Suspension of proceedings for unpaid concession fees pending resolution of parallel challenge to ancillary agreement transferring public land concession rights

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea formulată la data de 24.10.2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalul Tulcea sub nr. x/2016, reclamantul Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.296.604 RON, reprezentând redevenţă restantă aferentă anului 2015, redevenţă tranşa I, II, III 2016, inclusiv accesorii calculate până la data de 30.09.2016 datorate conform contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective.

Ulterior, reclamantul a depus la dosar o cerere de modificare a acţiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.573.120 RON, care se compune din redevenţă şi majorări conform clauzelor contractuale, fiind calculată şi prezentată în adresa nr. x/31.01.2017, anexă la cererea modificatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 915/02.07.2019, Tribunalul Tulcea a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind contravaloarea tranşelor de redevenţă II şi III pentru anul 2015, inclusiv accesoriile aferente şi a respins acţiunea relativ la pretenţiile privind contravaloarea tranşelor de redevenţă II şi III pentru anul 2015, inclusiv accesoriile aferente, ca fiind prescrisă; a respins acţiunea în ceea ce priveşte pretenţiile constând în redevenţă tranşa IV pentru anul 2015, tranşa III şi IV pentru anul 2016, precum şi accesoriile aferente, ca inadmisibilă; a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 427.506,89 RON, reprezentând contravaloarea tranşelor de redevenţă I şi II pentru anul 2016, precum şi accesoriile aferente calculate până la data de 31.01.2017; de asemenea, a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 3.905 RON cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părţi, criticând soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală.

În recurs, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2016*.

La termenul de judecată din data de 17.06.2020, Curtea a pus în discuţie suspendarea soluţionării recursului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019

2. Hotărârea atacată în prezentul recurs

Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii recursurilor în contencios administrativ promovate de recurentul reclamant Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea şi de recurenta pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 915/02.07.2019, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2016, având ca obiect litigiu privind domeniul public, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de şedinţă din 24 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a declarat recurs Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea, solicitând casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

În susţinerea recursului, recurentul a arătat – în esentă – că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, iar motivarea instanţei de recurs că prezenta cauză depinde de modul în care se va dezlega problema validităţii contractului de concesiune este de natură să prejudicieze încasarea la bugetul UAT-Judeţul Tulcea a sumei de bani rezultând din utilizarea terenului în discuţie.

Recurentul a arătat că acest prejudiciu constă în faptul că S.C. B. S.R.L., deşi are obligaţia de plată a tranşelor de redevenţă I şi II pentru anul 2016 şi accesoriile aferente calculate până la data de 31.01.2017 astfel cum a fost obligată de instanţa de fond, refuză să achite aceste tranşe de redevenţă motivat de existenţa de rolul instanţelor judecătoreşti a acestor litigii.

Atât timp cât societatea pârâtă a ocupat terenul proprietate publică, chiar şi din momentul în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu are calitate de concesionar şi nu a procedat la predarea terenului pe bază de proces-verbal, deşi a fost notificată în acest sens, este obligată la plata sumei de bani rezultând din utilizarea terenului.

Societatea comercială în mod constant a returnat facturile emise de Consiliul Judeţean Tulcea, pretextând că există litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti şi că până la soluţionarea acestora nu va achita debitul.

Recurentul a considerat că suspendarea judecăţii prezentei cauze (cu obiect plata unui debit) până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 (având ca obiect constatare nulitate act adiţional la contract de concesiune având ca efecte tot desfiinţarea raporturilor juridice dintre aceleaşi părţi) a fost admisă de către instanţa de judecată în mod netemeinic şi nelegal, întrucât s-a statuat prin hotărâre judecătorească definitivă, încă din anul 2017, că nu are calitate de concesionar.

Cu alte cuvinte, recurenta a susţinut că nu se poate suspenda o acţiune având ca obiect plată debit, până se soluţionează definitiv o acţiune prin care se solicită anularea Actul adiţional nr. x (prin care pârâta a devenit în anul 2010 concesionar) atâta timp cât prin sentinţa civilă nr. 570/2017 s-a stabilit deja că nu poate avea calitate de concesionar.

Curtea de apel a reţinut în mod eronat prin încheierea contestată că prezenta cauză depinde de soluţionarea Dosarului nr. x/2019 în care se va dezlega problema validităţii contractului de concesiune.

Problematica validităţii dreptului de concesiune s-a statuat deja prin hotărâre judecătorească, iar această suspendare nu este decât de natură să prejudicieze recurentul reclamant în condiţiile în care suspendarea reprezintă o sustragere de la obligaţia de plată a debitului pe care societatea pârâtă refuză să îl achite, debit care se acumulează fără ca aceasta să manifeste intenţia de a-1 achita.

Faptul că nu are calitate de concesionar şi, prin urmare, nu se mai pune problema validităţii contractului rezultă din sentinţa civilă nr. 570/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

În acest dosar, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondat capătul de cerere prin care S.C. B. a solicitat instanţei să constate că are un drept de concesiune pe terenul agricol aparţinând domeniului public al judeţului Tulcea, în suprafaţă de 928 ha situat în Amenajarea Agricolă Murighiol Dunavăţ conform Contractului de concesiune nr. x/16.11.2009, modificat prin Actul adiţional nr. x/31.03.2010.

Hotărârea judecătorească a rămas definitivă la data de 6.11.2017, când Curtea de Apel Constanţa a pronunţat decizia civilă nr. 1064/CA/2017 şi a respins recursurile promovate de S.C. B. şi Consiliul Judeţean Tulcea.

Recurentul invocat şi faptul că reclamantul Consiliul Judeţean Tulcea a încheiat cu S.C. C. S.R.L. contractul de concesiune nr. x/16.11.2009, al cărui obiect a fost exploatarea suprafeţei de 928 ha teren agricol situat în Amenajarea Agricolă Murighiol Dunavăţ.

Prin Actul adiţional nr. x/31.03.2010 la Contractul de concesiune nr. x/16.11.2009, contractul de concesiune a fost cesionat către S.C. B. S.R.L. Hârşova care a devenit concesionar în contractul de concesiune mai sus menţionat, deci calitatea de concesionar a fost dobândită, la momentul respectiv, prin act adiţional.

Chiar dacă, ulterior s-a stabilit în mod definitiv că nu are calitate de concesionar, această societate comercială a utilizat terenul proprietate publică, astfel că trebuie să plătească o sumă de bani pentru această folosinţă a unui bun proprietate publică.

Curtea de apel, în momentul în care a emis hotărârea de suspendare, a încălcat prevederile art. 8 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul că nu a ţinut cont de faptul că la soluţionarea litigiilor care au ca obiect anularea unui contract administrativ se are în vedere regula potrivit căreia principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.

Interesul public în cauză este încasarea sumei de bani datorate de societatea comercială recurentă, sumă care trebuie achitată întrucât aceasta a exploatat terenul chiar şi în condiţiile în care, ulterior, s-a constatat că titlul în temeiul căreia a folosit terenul nu este valabil.

La momentul în care S.C. B. a devenit parte în contract, prin încheierea Actului adiţional nr. x, ambele părţi au fost de bună credinţă în sensul că, în accepţiunea acestora, folosinţa terenului proprietate publică a fost asigurată în mod legal.

În concluzie, recurentul Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus suspendarea şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

II. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de către recurentul-reclamant Judeţul Tulcea – prin Consliul Judeţean Tulcea, iar, în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. au în vedere suspendarea judecăţii cauzei când dezlegarea acesteia depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă cererea reclamantului Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea prin care solicită obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.573.120 RON, reprezentând redevenţă restantă aferentă anului 2015, redevenţă tranşa I, II, III 2016, inclusiv accesorii calculate până la data de 30.09.2016 datorate conform contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective.

Totodată, dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa are ca obiect cererea reclamantei B. S.R.L. prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului adiţional nr. x/31.03.2010 la contractul de concesiune nr. x/2009, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi constatarea unui drept de retenţie până la achitarea contravalorii investiţiilor asupra terenului agricol concesionat.

Înalta Curte mai reţine că reclamantul Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea a încheiat cu societatea C. S.R.L. contractul de concesiune nr. x/16.11.2009 având ca obiect "exploatarea suprafeţei de 928 ha teren agricol situat în Amenajarea agricolă Murighiol Dunavăţ, în schimbul unei redevenţe". Durata concesiunii a fost stabilită la 10 ani, începând cu data de 16.11.2009 şi până la data de 16.11.2019, iar prin actul adiţional nr. x/31.03.2010 la contractul de concesiune nr. x/2009, încheiat între reclamant, societatea C. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L. s-a stabilit că, începând cu data de 31.03.2010, părţile în contractul de concesiune sunt următoarele: Consiliul Judeţean Constanţa în calitate de concedent şi societatea B. S.R.L. Hârşova în calitate de concesionar, celelalte clauze ale contractului de concesiune rămânând neschimbate.

În condiţiile în care pretenţiile recurentului reclamant Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea în prezenta cauză s-au întemeiat pe contractul de concesiune nr. x/2009 şi actul adiţional nr. x/31.03.2010, iar în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Constanţa s-a solicitat anularea actului adiţional nr. x/31.03.2010 la contractul de concesiune nr. x/2009, în mod corect curtea de apel a reţinut, în motivarea încheierii atacate, că de soluţia care se va pronunţa în dosarul nr. x/2019 depinde soluţionarea prezentei cauze, având în vedere şi împrejurarea că recurenta pârâtă B. S.R.L. a invocat în prezentul dosar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivată de lipsa calităţii sale de concesionar.

Adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (l) pct. l din C. proc. civ. depinde de aprecierea instanţei, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, încheierea contestată în cauză, prin care curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii cauzei, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică încheierea curţii de apel, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea împotriva încheierii de şedinţă din 24 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.