Mandatory ministerial participation in environmental restoration commissions and obligation to designate representatives for mining license termination

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, obligarea pârâtei la restituirea garanţiei financiare de refacere a mediului pentru perimetrul temporar de exploatare " Orlat 8", în sumă de 30.200 RON, şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, respectiv taxa judiciară de timbru.

Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând instanţei să dispună introducerea în cauză ca şi pârât a Ministerului Economiei Comerţului si Relaţiilor cu Mediul de Afaceri (MECRMA) şi obligarea acestuia să participe alături de pârâta ANRM la constituirea Comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 108 din 23 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei.

A admis acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi a obligat pârâtul să-şi desemneze reprezentantul în Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere.

A respins ca prematură acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

A obligat pârâtul Ministerul Economiei să plătească suma de 300 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă – că Ministerul Economiei nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Din cuprinsul prevederilor legale invocate de către reclamantă, în speţă Ordinul nr. 202/2013, nu rezultă că ministerul pârât are stabilită în sarcina sa vreo obligaţie. Nici desemnarea unui reprezentant al Ministerului Economiei în Comisia de recepţie finală nu este o sarcină cu caracter obligatoriu, preşedintele ANRM fiind cel care are obligaţia de a numi, prin ordin, Comisia.

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2003, ANRM este autoritatea competentă astfel cum este definită în art. 3 pct. 4 "autoritatea competentă - Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, care reprezintă interesele statului în domeniul resurselor minerale", potrivit atribuţiilor stabilite de lege prin art. 55.

Atribuţiile Ministerului Economiei sunt prevăzute de art. 56 din Legea minelor nr. 85/2003.

Prin urmare, din prevederile legate anterior menţionate rezultă doar calitatea procesuală pasivă a pârâtei ANRM, nu şi a Ministerului Economiei.

Pe fondul cauzei, recurentul pârât a apreciat că instanţa de fond a pronunţat sentinţa nr. 108/57/2018 prin aplicarea greşita a normelor de drept material, având în vedere că în Capitolul IV art. 31 alin. (2) al Ordinului comun nr. 202/2881/2348/2013 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare a deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere se precizează "Comisia este compusă din reprezentanţi ai Agenţiei Naţionala pentru Resurse Minerale, Ministerului Economiei, Agenţiei pentru Protecţia Mediului sau după caz ai Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, ai Agenţiei Naţionale Apele Romane şi ai Gărzii Naţionale de Mediu".

În opinia recurentului, Instrucţiunile tehnice aprobate prin Ordinul comun nr. 202/2881/2348/2013, emise în temeiul dispoziţiilor din Legea minelor nr. 85/2003, ca act normativ de nivel primar, nu sunt imperative în sensul că nu impun obligativitatea numirii în comisiile de recepţie finală a reprezentanţilor unei instituţii sau alta ci precizează prin sintagma "după caz" că în comisii pot fi numiţi reprezentanţi ai mai multor instituţii.

Recurentul pârât a considerat că nu există justificare pentru Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale de a numi o comisie de recepţie finală doar pentru că nu face parte din componenţa ei un reprezentant al Ministerului Economei, ministerul nefiind parte în contractele de licenţă.

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale poate să numească în Comisia de recepţie finală pe reprezentantul Agenţiei Naţionale Apele Romane ca instituţie de specialitate care administrează şi monitorizează apele din domeniul public şi infrastructura sistemului naţional de gospodărire a apelor, în locul reprezentantului Ministerului Economiei.

De asemenea, în locul Ministerul Economiei pot fi cooptaţi în comisiile de recepţie finală şi reprezentanţi ai Gărzii Naţionale de Mediu care are structuri în teritoriu bine definite. Garda de Mediu are specialişti în controlul şi verificarea respectării cu stricteţe a avizelor şi acordurilor de mediu eliberate pentru executarea lucrărilor specifice. Ministerul Economiei nu are structuri teritoriale şi nu poate urmări lucrările executate de titularii de licenţa sau permis.

Atribuţiile comisiei de recepţie finală sunt enunţate de art. 33 din instrucţiunile tehnice, aprobate prin ordinul nr. 202/2013.

ANRM eliberează licenţele de exploatare în vederea desfăşurării activităţilor specifice şi este parte contractantă deoarece doar ea dispune de garanţia financiară pentru refacerea mediului depusă de titularii de licenţă pe numele Agenţiei.

Recurentul a precizat că obligativitatea participării Ministerului Economiei la recepţiile finale intervine doar în ceea ce priveşte lucrările pe care ministerul le şi gestionează conform hotărârilor de guvern prin care s-a aprobat închiderea unor mine/cariere, în temeiul dispoziţiilor cap. VII din Legea minelor nr. 85/2003.

4. Apărările formulate de intimate

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A depus întâmpinare şi intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, solicitând respingerea recursului ca nefondat

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), restituirea sumei de 30.200 RON pe care a achitat-o cu titlu de garanţie pentru refacerea mediului cu ocazia încheierii cu ANRM a permisului de exploatare a nisipului şi pietrişului pentru perimetrul ORLAT 8, localitatea Orlat, judeţul Sibiu.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, în sensul obligării acestui pârât să-şi desemneze reprezentantul în Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere, şi a respins ca prematură acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta ANRM.

Prin motivele de recurs, pârâtul Ministerul Economiei a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză şi că desemnarea unui reprezentant al Ministerului Economiei în Comisia de recepţie finală nu este o sarcină cu caracter obligatoriu, preşedintele ANRM fiind cel care are obligaţia de a numi, prin ordin, Comisia.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 202/2881/2348 din 4 decembrie 2013 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare a deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere, emis de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Ministerul Economiei, recurentul pârât Ministerul Economiei are calitatea procesuală pasivă în speţa dedusă judecăţii.

Astfel, la art. 31 din Ordin s-a prevăzut că "(1) În scopul efectuării recepţiei finale a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare şi monitorizare postînchidere prevăzute în planul de refacere a mediului, planul de gestionare a deşeurilor extractive şi proiectul tehnic de refacere a mediului se constituie Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere (Comisia). (2) Comisia este compusă din reprezentanţi ai ANRM, ME, APM sau, după caz, ai MMSC, ai ANAR şi ai GNM."

Nu poate fi primită susţinerea recurentului că prevederile anterior citate nu sunt imperative în sensul că nu impun obligativitatea numirii în comisiile de recepţie finală a reprezentanţilor unei instituţii sau alta, sintagma "după caz" presupunând că în comisii pot fi numiţi reprezentanţi ai mai multor instituţii, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Ordinul nr. 202/2881/2348 din 4 decembrie 2013 care stabilesc în mod clar obligaţia compartimentelor de resort din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, direcţiile generale şi agenţiile teritoriale de protecţie a mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Direcţia Generală Resurse Minerale şi Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale din cadrul Ministerului Economiei şi operatorii economici din industria minieră de a duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Totodată, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului referitor la interpretarea sintagmei "după caz" din art. 31 alin. (2) din Ordin, alternativa (Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, ANAR, GNM) vizează reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului, şi nu reprezentanţii ANRM, respectiv ME.

Procedura de restituire a garanţiei solicitate de intimata reclamantă este prevăzută de art. 37- 39 din instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr. 202/2881/2348 din 4 decembrie 2013, în sensul că:

"Art. 37. (1) Pentru returnarea garanţiei financiare pentru refacerea mediului, titularul permisului sau licenţei va solicita în scris autorităţilor competente convocarea Comisiei de Recepţie Finală a Lucrărilor de închidere, Ecologizare, Reabilitare a mediului şi monitorizare post-închidere.

(2) La solicitarea convocării Comisiei de Recepţie Finală a Lucrărilor de închidere, Ecologizare, Reabilitare a mediului şi monitorizare post-închidere, titularul licenţei sau permisului va depune la Compartimentul de Inspecţie Teritorială şi APM, Raportul de execuţie al lucrărilor de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare post-închidere executate, însoţită de cartea tehnică a construcţiei.

(3) Comisia de Recepţie Finală a Lucrărilor de închidere şi Ecologizare, Reabilitare a mediului şi monitorizare post-închidere verifică în teren, în termen de 30 de zile calendaristice de la data solicitării şi depunerii documentaţiei complete de către titular, modul de execuţie al lucrărilor.

(5) Recepţia se realizează conform art. 40 alin. (2) şi la finalizarea unei părţi dintr-o lucrare, care poate funcţiona independent.

Art. 38. (1) în urma analizei raportului de execuţie şi a verificării în teren a executării lucrărilor, Comisia de Recepţie Finală a Lucrărilor de închidere, Ecologizare, Reabilitare a mediului şi monitorizare post-închidere elaborează procesul-verbal privind lucrările de închidere, ecologizare, reabilitare a, mediului şi/sau monitorizare post-închidere solicitate de titularul licenţei sau permisului.

(2) In termen de 15 zile calendaristice de la data recepţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi sau monitorizare post-închidere, Comisia de Recepţie Finală a Lucrărilor închidere, Ecologizare şi monitorizare post-închidere ia decizia de restituire sau de nerestituire a garanţiei financiare de recepţie a lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi/sau monitorizare post-închidere.

(3) Procesul-verbal de recepţie a lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi/sau monitorizare postînchidere va cuprinde:

a) poziţia din devizul general care face obiectul propunerii de decontare;

b) suma din garanţia financiară pentru refacerea mediului care poate fi decontată.

(4) În situaţia în care Comisia decide nerecepţionarea lucrărilor impuse, stabileşte termenul de remediere a neconformităţilor urmând a fi reconvocată Comisia la termenul stabilit.

Art. 39 - (1) În termen de 30 de zile calendaristice de la data semnării procesului-verbal de recepţie a lucrărilor de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere, titularul licenţei/permisului poate solicita, în scris, ANRM restituirea garanţiei financiare pentru refacerea mediului aferentă lucrărilor executate.

(2) Restituirea garanţiei financiare pentru refacerea mediului se poate face prin restituirea totală sau parţială a scrisorilor de garanţie bancară depuse de titularul licenţei ori prin returnarea totală sau parţială, din depozitul bancar constituit, a sumei de bani reprezentând valoarea garanţiei financiare de refacere a mediului depuse, aferentă lucrărilor propuse şi executate."

Raportat la aceste dispoziţii legale, într-adevăr, pârâta ANRM are competenţa de restituire a garanţei financiare, însă aceasta se dispune, potrivit art. 38 alin. (2), de Comisia de Recepţie Finală a Lucrărilor închidere, Ecologizare şi monitorizare post-închidere pe baza procesului-verbal de recepţie a lucrărilor de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere, încheiat în condiţiile art. 38 alin. (1) din Ordin.

Prin adresa nr. x/2015, Ministerul Economiei Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri a comunicat ANRM că nu poate desemna membri în cadrul Comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizarea postînchidere din cauza reorganizării şi reducerii personalului, precum şi a faptului că instituţia nu are reprezentanţi în teritoriu.

Este evident că lipsa de personal nu poate justifica refuzul de desemnare al membrilor în Comisia de recepţie finală astfel că, odată stabilită această obligaţia legală a ministerului pârât, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu Ministerul economiei.

Prin urmare, criticile formulate de recurentul pârât sunt nefondate, iar soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului împotriva sentinţei nr. 108 din 23 mai 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.