Tax inspection challenge time-barred by 15-day special deadline; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, în contradictoriu cu pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico – Financiară, a solicitat anularea procesului-verbal de inspecţie nr. x din 26.10.2017 şi pe cale de consecinţă să se constate că nu există prejudiciul de 1.599.780 RON estimat de organele de control.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3 din 08 ianuarie 2019, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni în contradictoriu cu pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico – Financiară, ca tardiv formulată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivarea recursului, s-a arătat – în esenţă – că prin hotărârea pronunţată instanţa a încălcat regulile de procedură privind citarea tuturor părţilor implicate în litigiu, respectiv nu a dispus citarea emitentului deciziei nr. ll/C/11.05.2018 MFP-Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

Recurenta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a soliciat în contradictoriu cu DGRFP Craiova-AIF-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiara şi MFP-Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, în calitate de emitenţi ai actelor contestate, anularea în totalitate a procesului-verbal de inspecţie nr. x/26.10.2017 emis de DGRFP Craiova-AIF-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiara, înregistrat la CCDCPN Dăbuleni sub nr. x/31.10.2017 şi, pe cale de consecinţă, să se constatate că nu există prejudiciul estimat de organele de control în sumă de 1.599.780 RON, care ar fi fost creat prin scoaterea nelegală a suprafeţei de 273,71 ha din patrimoniul public al statului, precum şi anularea în totalitate a deciziei nr. ll/C/11.05.2018 emisă de către MFP-Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

La primul termen de judecată, instanţa de fond, deşi a luat act de precizarea pe care reclamanta a formulat-o la data de 11.12.2018, fără a pune în discuţia părţilor necesitatea citării MFP-Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, în calitate de emitent al deciziei contestate, a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de pârâta DGRFP Craiova-AIF-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiara prin întâmpinarea depusă la dosar şi a soluţionat cauza.

Recurenta a mai susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Conform art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, împotriva deciziei se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Raportat la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora ori de câte ori într-o lege specială anterioară prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanţa de contencios administrativ, trimiterea se va socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta lege, decizia emisă de MFP-Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor poate fi contestată de persoanele interesate la instanţa de contencios administrativ, în termen de 6 luni de la comunicare, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2000.

De altfel, aşa cum se observă din decizia contestată, inclusiv emitentul deciziei, respectiv MFP-Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, a interpretat în acest sens dispoziţiile legale.

În concluzie, recurenta reclamantă a apreciat că, în raport cu o atare reglementare, ori de câte ori o lege specială face trimitere la Legea contenciosului administrativ, sunt aplicabile dispoziţiile acelei legi, astfel că termenul de contestare a deciziei emise conform O.G. nr. 119/1999 nu poate fi decât acela de 6 luni, prevăzut în art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate de intimată

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Instanţa de recurs nu poate primi susţinerile privind încălcarea normelor de procedură prin necitarea Ministerului Finanţelor Publice – Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor având în vedere, pe de o parte, că judecătorul fondului a respectat principiul disponibilităţii, iar din actele dosarului nu rezultă că reclamanta a înţeles să cheme în judecată şi MFP, iar, pe de altă parte, faptul că recurenta reclamantă nu fost vătămată raportat la soluţia adoptată, de respingere a acţiunii ca fiind tardiv formulată.

Referitor la crititicle aduse soluţiei de respingere a acţiunii ca tardivă, Înalta Curte reţine că potrivit art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, "(8) În cazul în care în urma inspecţiei efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecţie. Împotriva procesului-verbal de inspecţie se poate formula contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestaţia se va depune la structura care a efectuat inspecţia. Contestaţiile vor fi soluţionate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluţionare contestaţia a fost respinsă, procesul-verbal de inspecţie devine titlu executoriu şi va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul."

Prin motivele de recurs, recurenta nu a contestat situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, în sensul că Decizia nr. 11/C/11.05.2018 emisă de MFP a fost comunicată reclamantei la data de 16.05.2018, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 15.11.2018.

Recurenta a susţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, care prevăd temenul de de 15 zile lucrătoare pentru a formula contestaţia, ci prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora termenul de contestare a deciziei emise conform O.G. nr. 119/1999 este de 6 luni.

Contrar suţinerilor recurentei, instanţa de recurs observă că în speţa de faţă O.G. nr. 119/1999 reprezintă o normă juridică specială, aplicabilă în materia controlului intern şi controlului financiar preventiv. Or, în virtutea principiului specialia generalibus derogant care implică faptul că norma specială este cea care derogă de la norma generală, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială, iar norma specială este de strictă interpretare.

Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în faţa unui caz ce intră sub incidenţa prevederilor sale. Mai mult, aceasta se aplică prioritar faţă de norma generală, chiar şi atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.

Prin urmare, reţinând că termenul în care recurenta reclamantă avea posibilitatea să conteste Decizia nr. 11/C/11.05.2018 este de 15 zile lucrătoare, prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 şi nu cel de 6 luni, prevăzut în art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod corect judecătorul fondului a respins acţiunea ca fiind tardiv formulată, prin raportare la data comunicării deciziei contestate, 16.05.2018, şi data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 15.11.2018.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni împotriva sentinţei nr. 3 din 08 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.