Nullity of cassation appeal for failure to cite statutory grounds for cassation under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea următoarelor acte/decizii şi a efectelor acestora, emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară: decizia nr. 18/09.01.2014; decizia nr. 801/18.07.2014; decizia nr. 802/18.07.2014; decizia nr. 1007/18.07.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3768 din 25 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Recurentul a menţionat prin cererea de recurs că, de la momentul când a aflat de existenţa uneia dintre cele patru decizii ASF prin care era sancţionat şi amendat, a luat legătura atât telefonic cât şi fizic la sediul ASF cu câte un reprezentant al instituţiei, toţi spunându-i că, în condiţiile în care ca firma pe care a o reprezenta nu mai există şi a fost radiată de la Registrul Comerţului, demersurile sale erau inutile.

De asemenea, la momentul formulării recursului, două dintre cele patru decizii le are în copie şi nu în original, ASF refuzând să i le predea în original, argumentând ca sunt la dosarul de executare silită, iar executorul i-a eliberat o copie şi nu originalul.

Recurentul a mai precizat că nu îşi mai desfăşoară activitatea în industria asigurărilor, firma acestuia fiind radiată şi licenţa de broker fiind retrasă definitiv.

În contextul în care nu mai intenţionează să ceară reînfiinţarea firmei sau obţinerea licenţei de broker, anularea acestor decizii reprezintă pentru recurent o reparaţie morală.

În opinia recurentului, modul de lucru al instituţiei ASF din acele vremuri (anul 2014) scoate foarte clar în evidenţă că s-a dorit de la început scoaterea acestuia şi a firmei sale din industria asigurărilor, având în vedere că cele patru decizii s-au emis în cascadă şi au fost formulate în asa fel încât o decizie depindea de precedenta, iar recurentul, care nu luase la cunoştinţă de prevederile primei decizii, nu putea să ia hotărâri ca administrator al firmei pentru a corecta activitatea, dacă trebuia corectată, şi atunci s-a emis a doua decizie şi apoi a treia decizie, ca în final ultima să hotărască anularea licenţei de broker.

În perioada primelor trei decizii firma a funcţionat cu conducere şi angajaţi, deci era foarte facil să se ia legătura în vreun fel pentru a se comunica deciziile. Cu atât mai mult cu cât regula şi normele ASF prevăd existenţa pentru fiecare broker a unui telefon şi a unei adrese de mail oficiale pentru comunicare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului pentru nemotivare şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, precum şi notele de şedinţă depuse de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă prin hotărârea recurată.

Prin motivele de recurs se fac trimiteri strict la aspecte de ordin faptic referitor la cronologia emiterii deciziilor contestate şi a modului de luare la cunoştinţă de către recurent a conţinutului acestor decizii, precum şi la intenţia recurentului de a nu mai reveni în industria asigurărilor, în contextul în care apreciază că s-a dorit de către ASF scoaterea acestuia şi a firmei sale de pe piaţa asigurărilor, întrucât nu i s-au comunicat primele decizii pentru a lua din timp măsurile necesare, în condiţiile în care existau mai multe canale de comunicare.

Singura referire la hotărârea instanţei de fond este în sensul că înţelege că soluţia s-a întemeiat pe faptul că nu a formulat plângere prealabilă direct către Autoritatea de Supraveghere Financiara în termen de 30 de zile de la comunicare.

Se observă, astfel, că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanţă din oficiu, iar recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată prin întâmpinare.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3768 din 25 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.