Military detachment order annulled for missing justification; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General şi Direcţia Medicală UM 02439 Bucureşti din cadrul MapN, anularea Ordinului nr. S.P. 484 din 15.09.2017 emis de Locţiitorul Şefului Statului Major General prin care s-a dispus detaşarea sa pentru perioada 18.09.2017-31.12.2017 la Colegiul Naţional Militar "Tudor Vladimirescu" al Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii din Municipiul Craiova, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4484 din 5 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General şi Direcţia Medicală UM 02439 Bucureşti din cadrul MApN şi a anulat Ordinul nr. SP 484/15 septembrie 2017, emis de Locţiitorul Şefului Statului Major General.

A obligat pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 3000 RON, reprezentând onorariu avocat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, au declarat recurs pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General şi Direcţia Medicală UM 02439 Bucureşti din cadrul MApN, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat că ordinul contestat a fost motivat, întrucât în cuprinsul secţiunii "Motivarea de fapt" emitentul a făcut trimitere expresă la propunerea comandantului Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii nr. x din 08.09.2017, document care prin conţinutul său atestă existenţa motivării, necesităţii, dar şi a scopului pentru care reclamantul era detaşat.

În cuprinsul considerentelor hotărârii, instanţa a reţinut obligaţia pârâtului de a depune la dosarul cauzei propunerea comandantului comunicaţiilor şi informaticii, însă fără a fi solicitat documentul vizat în mod expres, aspect relevat de încheierile instanţei de judecată prin care nu se impune în sarcina instituţiei militare, în concret, obligaţia de a depune actul administrativ la care face referire.

Invocând dispoziţiile art. 254 alin. (1) din C. proc. civ., recurenţii au arătat că administrarea probei implică propunerea probei, încuviinţarea ei şi administrarea propriu-zisă, etape ce nu au fost parcurse pentru documentul în discuţie.

Recurenţii au considerat că documentaţia administrativă depusă la dosarul cauzei a fost apreciată ca necesară şi suficientă, câtă vreme, cu ocazia discutării admisibilităţii şi administrării probatoriului propus, nu a fost pusă în discuţia părţilor depunerea altor documente, pe care instanţa le-ar putea aprecia ca utile soluţionării cauzei pendinte.

În speţă, situaţia putea fi acoperită ca urmare a solicitării exprese a părţilor sau a instanţei de judecată, potrivit art. 255 alin. (4) din C. proc. civ., şi administrarea probei în condiţiile legii.

Raportat la faptul că necesitatea administrării înscrisului rezultă din considerentele hotărârii recurate, ca element esenţial ce a condus la admiterea cererii reclamantului, recurenţii au apreciat că depunerea actului la dosarul cauzei în cadrul recursului devine o probă admisibilă, conform prevederilor art. 492 din C. proc. civ., soluţia instanţei de fond putând fi infirmată de instanţa de control judiciar şi din perspectiva motivării în fapt şi în drept a ordinului de detaşare.

În final, recurenţii pârâţi au susţinut că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

4. Apărările formulate de intimat

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere vizând anularea Ordinului nr. S.P. 484 din 15.09.2017 emis de Locţiitorul Şefului Statului Major General, prin care s-a dispus detaşarea reclamantului, în perioada 18.09-31.12.2017, la Colegiul Naţional Militar "Tudor Vladimirescu" al Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii, pentru a asigura asistenţa medicală în cadrul colegiului.

În motivarea de fapt a actului administrativ contestat, emitentul a făcut trimitere la două înscrisuri anterioare ordinului, respectiv propunerea comandantului Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii nr. x din 08.09.2017, înregistrată la Direcţia personal şi mobilizare cu nr. x din 13.09.2017, şi avizul şefului Direcţiei medicale transmis cu faxul nr. 4913/A 3253 din 31.08.2017.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului şi a anulat Ordinul nr. SP 484/15 septembrie 2017, reţinând că actul administrativ contestat nu este motivat, întrucât la dosarul cauzei nu a fost depus unul din cele două acte care au stat la baza emiterii ordinului de detaşare, respectiv propunerea comandantului Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii nr. x din 08.09.2017, înregistrată la Direcţia personal şi mobilizare cu nr. x din 13.09.2017.

Prin motivele de recurs, pârâţii au susţinut că prima instanţă nu a solicitat în mod expres depunerea la dosar a propunerii comandantului Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii nr. x din 08.09.2017, în condiţiile în care ordinul atacat nu poate fi cenzurat pe cale judecătorească pentru motive de oportunitate.

Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt nefondate.

Astfel, prin rezoluţia din 15.11.2017, instanţa de fond a pus în vedere pârâţilor să depună toată documentaţia ce a stat la baza emiterii ordinului contestat, conform art. 13 din Legea nr. 554/2004.

Această obligaţie a fost comunicată pârâţilor la data de 24.11.2017 şi 05.12.2017, aşa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de fond.

Nu poate fi primită alegaţia recurenţilor pârâţi în sensul că propunerea comandantului Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii nr. x din 08.09.2017 nu a fost solicitată în mod expres, din moment ce motivarea ordinului atacat constă doar în trimiterea la două documente, printre care şi înscrisul anterior precizat.

Mai mult, Înalta Curte observă că, prin încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2018, prima instanţă a menţionat:

"Curtea pune în discuţie necesitatea depunerii la dosar a dovezii încetării detaşării, având în vedere că prin întâmpinare se susţine încetarea detaşării la data de 20.09.25017, însă nu există o dovadă în acest sens la dosar. De asemenea, Curtea constată că în cuprinsul actului administrativ contestat în cauză este menţionată, ca motivare de fapt, propunerea comandantului comandamentului, înscris care, de asemenea, nu există în dosarul instanţei.

Pârâţii, prin consilier juridic, arată că urmează să facă verificări privind existenţa acestor înscrisuri şi le vor depune la dosar, solicitând amânarea cauzei în acest senst."

Instanţa de recurs constată că propunerea comandantului Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii nr. x din 08.09.2017, înregistrată la Direcţia personal şi mobilizare cu nr. x din 13.09.2017 nu a fost depusă la dosarul cauzei şi nici nu se află printre documentele clasificate înainte instanţei de către pârâţi.

Prin urmare, reţinând, din punct de vedere probator, inexistenţa acestui document, în mod corect judecătorul fondului a constatat că ordinul contestat nu este motivat.

Recurenţii au mai susţinut că instanţa exercită un control de legalitate şi nu de oportunitate a actului administrativ, iar ordinul contestat a fost emis de către autorităţile competente cu respectare prevederilor legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că motivarea actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului organului emitent şi se impune, cu deosebire, în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective.

Orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenţei autorităţii de a o emite, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei vizate şi a organului de control judiciar de a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii astfel adoptate.

Şi în jurisprudenţa comunitară se reţine că motivarea trebuie sa fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi univocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi, de asemenea, să permită curţilor comunitare competente să efectueze revizuirea actului (cauza C-367/1995 Comisia v. Sytraval şi Brink's France SARL). Conform deciziei Curţii Europene de Justiţie în cauza C-41/69 Chemiefarma/Comisia, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz.

În speţă, depunerea propunerii comandantului Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii nr. x din 08.09.2017 se impunea prin prisma verificării legalităţii Ordinului nr. S.P. 484 din 15.09.2017, sub aspectul motivării.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, fără a se contesta dreptul autorităţii pârâte de a lua măsurile ce se impun pentru buna desfăşurare a activităţii instituţiilor aflate în subordinea sa, atât reclamantul, cât şi instanţa trebuie să cunoască motivele de fapt care au determinat instituţia pârâtă să dispună măsura detaşării reclamantului la Colegiul naţional militar "Tudor Vladimirescu" al Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii.

În lipsa oricărei menţiuni în acest sens în cuprinsul Ordinului nr. S.P. 484 din 15.09.2017, nedepunerea propunerii comandantului Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii nr. x din 08.09.2017 este de natură să legitimeze concluzia că actul administrativ constestat este nemotivat.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondate recursurile formulate de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General şi Direcţia Medicală U.M. 02439 din cadrul Ministerului Apărării Naţionale - prin Direcţia Generală Juridică.

Având în vedere culpa procesuală a recurenţilor pârâţi, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., aceştia vor fi obligaţi la plata către intimatul reclamant A. a sumei de 4500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General şi Direcţia Medicală U.M. 02439 din cadrul Ministerului Apărării Naţionale - prin Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei civile nr. 4484 din 5 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii pârâţi la plata către intimatul reclamant A. a sumei de 4500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.