Clawback Contribution Base: Inclusion of Distribution Margins and Non-Individual Acts in Total Drug Sales Calculation

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, următoarele:

- anularea notificării nr. x/06.10.2016, prin care reclamantei i s-au comunicat valorile indicilor Vit şi VTt aferenţi trimestrului I 2012, precum şi valorile indicilor VT2011 şi Vi2011 (necesari stabilirii valorii indicelui Vitr);

- anularea notificării nr. x/05.04.2016, prin care reclamantei i s-au comunicat valorile indicilor Vit şi VTt aferenţi trimestrului II 2012, precum şi valorile indicilor VT2011 şi Vi2011 (necesari stabilirii valorii indicelui Vitr);

- anularea Ordinelor Preşedintelui CNAS (necomunicate şi nepublicate) prin care a fost stabilită valoarea indicelui VTt pentru trimestrele I şi II 2012, precum şi Ordinul Preşedintelui CNAS (necomunicat şi nepublicat) prin care a fost stabilită valoarea indicelui VT2011;

- anularea adreselor nr. x/09.12.2016 şi y/22.07.2016 prin care CNAS a respins plângerile prealabile formulate de reclamantă;

- obligarea pârâtei să comunice reclamantei valoarea indicelui VTt pentru trimestrele I şi II 2012, precum şi valoarea indicelui VT2011 ca urmare a scăderii reale şi efective a valorii medicamentelor ce nu au putut fi puse pe piaţă în perioadele relevante, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în cauze având ca obiect anularea notificărilor individuale emise pentru trimestrele IV 2011,1 şi II 2012, precum şi consumul de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrele IV 2011, I şi II 2012, aferent vânzărilor reclamantei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 756 din 21 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat – în esenţă – că instanţa de fond a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 ca urmare a respingerii cererii de anulare a Ordinelor nr. 119/27.04.2012, 155/23.05.2012, 380/30.07.2012.

Recurenta a susţinut că CNAS i-a comunicat aceleaşi valori ale indicilor VTt şi VT2011 ca cele menţionate în notificările anulate în mod definitiv prin hotărâre judecătoreasca, singura intervenţie fiind în sensul excluderii TVA-ului.

Astfel, ordinele contestate sunt nelegale întrucât CNAS nu a scăzut din valoarea acestor indici globali (VTt şi VT2011) valoarea medicamentelor din notificările anulate în mod irevocabil de instanţele judecătoreşti, în condiţiile în care numeroşi deţinători de APP au contestat pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia notificărilor emise de CNAS în perioada trimestrelor IV 2011 - III 2012, iar în multe cazuri, instanţele au dispus anularea acestor notificări, soluţiile fiind confirmate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.

Prima instanţă a respins acest argument, reţinând că legalitatea ordinelor "trebuie raportată la datele existente în evidenţa pârâtei la data emiterii acestor ordine, ci nu la cele rezultate în urma pronunţării unor hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu alte părţi".

În opinia recurentei, motivul enunţat de prima instanţă este lipsit de orice temei, întrucât, în mod evident, CNAS a emis ordinele în discuţie pe baza datelor existente în evidenţa sa la momentul respectiv. Totuşi, aceste date s-au dovedit a fi parţial eronate, iar acest lucru a fost stabilit cu valoare de adevăr judiciar prin hotărâri judecătoreşti de anulare a valorilor individuale de vânzări.

Contribuţia clawback trebuie calculată şi plătită în funcţie de consumul real de medicamente. În speţă nu s-a pus în vreun moment problema exonerării de la plată, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, ci de corecta stabilire a parametrilor în funcţie de care se calculează contribuţia.

Toate apărările CNAS construite pe ideea că anularea unui act administrativ cu caracter individual (notificările emise către deţinătorii de APP) nu pot determina anularea unui act administrativ cu caracter normativ (ordinul prin care se stabileşte valoarea indicelui VTt) nu pot fi reţinute. Atât notificările individuale, cât şi ordinul normativ au la bază informaţiile privind valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS. În timp ce notificările individual extrag din sistemul informatic de raportare a consumului strict valorile aferente unui anumit plătitor de contribuţie, ordinul normativ le însumează pe toate, în vederea stabilirii valorii indicelui VTt (valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii).

Anularea unei singure notificări individuale pe motivul includerii eronate a unui anumit medicament face dovada faptului că sistemul informatic cuprinde o eroare, în sensul că medicamentul respectiv nu poate intra în baza de calcul a contribuţiei elawbaek. Or, automat, acest lucru înseamnă că medicamentul respectiv nu trebuie să se regăsească nici în valoarea indicelui VTt, întrucât, în caz contrar, toţi plătitorii de contribuţie vor fi ţinuţi la plata unei contribuţii stabilite pe baza unui indice (VTt) calculat eronat. Aşadar, nu se pune problema unui raţionament în sensul imposibilităţii anulării unui act administrativ normativ ca urmare a anulării anterioare a unui act administrativ cu caracter individual ci, urmare a specificităţilor sistemului de stabilire a contribuţiei clawback, anularea notificării individuale face dovada faptului că nici valoarea stabilită prin ordinul normativ nu este corectă.

Recurenta reclamantă a mai susţinut că instanţa de fond a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 ca urmare a respingerii cererii de anulare a notificărilor x/06.10.2016 şi y/05.04.2016, precum şi a capătului de cerere nr. IV.

CNAS a stabilit în mod nelegal indicele Vit aferent trimestrelor I şi II 2012, comunicat prin notificările x/06.10.2016 şi y/05.04.20156, prin includerea unor medicamente ce erau expirate în perioada respectivă.

Astfel cum a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat în dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013, medicamentele W43111001 - x 50 mg şi W00807001 - CARBEPSIL 400 mg nu au putut fi vândute în perioada de referinţă întrucât au expirat încă din luna mai 2011, martie 2011, aprilie 2012. Neputând fi vândute în perioada de referinţă, rezultă în mod logic că nu a putut exista un "consum" al acestor medicamente care să poată fi raportat de furnizorii de medicamente către casele judeţene, iar de acolo mai departe către CNAS.

Prin urmare, în notificările contestate, CNAS a inclus aceleaşi valori de consum, din care doar a scăzut TVA-ul, cu încălcarea evidentă a hotărârilor judecătoreşti pronunţate faţă de primele notificări emise, hotărâri care obligau la eliminarea anumitor medicamente din valoarea consumului.

În continuare, recurenta reclamanta a arătat că notificările sunt nemotivate în fapt în ceea ce priveşte elementele de calcul reprezentate de Vit - valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie şi VTt - valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente.

Astfel, notificarea emisă de CNAS nu cuprind nicio explicaţie pentru care valoarea vânzărilor individuale sau totale reprezintă o anumită sumă. Orice creanţă fiscală se stabileşte ţinând cont de principiul transparenţei fiscale, în baza căruia contribuabilului trebuie să i se ofere posibilitatea de a cunoaşte şi înţelege modul de constituie a bazei de calcul pentru taxa, impozitul sau contribuţia pe care acesta trebuie să o plătească.

Din notificarea emisă de CNAS nu rezultă cum anumite medicamente, în privinţa cărora societatea reclamantă are o anumită reprezentare privind consumul, fundamentată pe baza informaţiilor oferite de cocontractanţii societăţii, se regăsesc în valori de consum atât de ridicate.

Inexistenţa unei motivări în fapt determină imposibilitatea recurentei de a verifica realitatea datelor indicate prin raportare la comunicările făcute de casele teritoriale de asigurări de sănătate, astfel încât aceasta nu poate verifica raţionamentul CNAS la emiterea notificării, aspect ce constituie un motiv pentru anularea actului administrativ.

În final, recurenta reclamantă a susţinut că instanţa de fond a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 prin respingerea capătului de cerere privitor la comunicarea consumului de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (capătul de cerere nr. V-b din cererea introductivă).

În opinia reclamantei, prima instanţă a reţinut în mod greşit că "nu are relevanţă preţul de vânzare al medicamentelor de către reclamantă, ci valoarea medicamentelor vândute de reclamantă ce se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii".

Recurenta reclamantă a apreciat că această explicaţie contravine prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, incidente în cauză. Astfel, deşi în perioada de referinţă (trimestrele I - III 2012), contribuţia clawback se stabilea în baza unei formule derogatorii, stabilită prin art. 31 (introdus prin O.U.G. nr. 110/2011), prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 erau în continuare în vigoare: "Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător dalelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.'"

În lipsa oricărei justificări a modului de calcul a valorilor comunicate prin notificare, societatea reclamantă nu poate presupune decât că aceasta se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu la preţul de vânzare A., incluzând astfel şi adaosurile distribuitorilor şi farmaciilor, elemente de formare a preţului ce nu sunt prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011.

Prin urmare, valoarea "vânzărilor" determinată de CNAS depăşeşte cu mult valoarea vânzărilor A., baza de calcul devenind supradimensionată şi imprevizibilă, excedând în mod real controlului agentului economic (deţinător de APP), punându-l pe acesta în imposibilitate de a previziona sarcina fiscală ce apasă asupra sa.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin Notificarea din 05.05.2012 modificată prin Notificarea din 23.05.2012, respectiv prin Notificarea din 31.07.2012, emise de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, au fost comunicate reclamantei A. S.R.L., în calitate de deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a mai multor medicamente, datele necesare calculului contribuţiei trimestriale aferente trimestrelor I şi II ale anului 2012, printre care şi date privind valorile vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS pentru anul 2011 şi valorile vânzărilor totale trimestriale pentru trimestrele I şi II 2012, stabilite prin Ordinul preşedintelui CNAS nr. 119/27.04.2012, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 155/23.05.2012, respectiv prin Ordinul preşedintelui CNAS nr. 380/30.07.2012.

Urmare a contestării în instanţă, prin sentinţa civilă nr. 355/25.06.2015 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 615/04.03.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost anulate notificările aferente trim. I 2012, iar prin prin sentinţa civilă nr. 20/23.01.2014 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 2423/11.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost anulată notificarea aferentă trim. II 2012.

Pentru a pronunţa aceste soluţii, instanţele de judecată au reţinut că în mod greşit în notificările comunicate reclamantei au fost incluse în valoarea vânzărilor şi taxa pe valoarea adăugată, precum şi valoarea vânzărilor de medicamente având codurile CIM W43111001 – Ketoproxin 50 mg şi W00807001 – Carbepsil 400 mg, pentru care expirase termenul de valabilitate în perioada respectivă.

Pârâta CNAS a emis noile notificări, respectiv Notificările nr. x/05.04.2016 şi nr. y/06.10.2016, prin care au fost comunicate reclamantei noile date necesare calculului taxei clawback aferentă trimestrelor I şi II 2012 cu excluderea taxei pe valoarea adăugată din VTt şi Vit trim. I şi II 2012 şi din VT2011. De asemenea, s-a făcut precizarea că în valoarea vânzărilor individuale pentru trimestrele I şi II 2012 nu este inclusă valoarea de consum aferentă codurilor CIM W43111001 şi W00807001.

Împotriva Notificărilor nr. x/05.04.2016 şi nr. y/06.10.2016 şi a Ordinelor Preşedintelui CNAS prin care au fost stabilite valorile VTt pentru trim. I şi II 2012 şi VT2011, reclamanta a formulat contestaţii administrative, contestaţii ce au fost respinse prin adresele CNAS nr. x/22.07.2016 şi nr. y/09.12.2016.

Recurenta reclamantă A. S.R.L. a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal Notificările nr. x/05.04.2016 şi nr. y/06.10.2016 şi Adresele nr. x/22.07.2016 şi nr. y/09.12.2016 prin care CNAS a răspuns contestaţiilor administrative, precum şi Ordinele Preşedintelui CNAS prin care a fost stabilită valoarea indicelui VTt pentru trimestrele I şi II 2012 şi valoarea indicelui VT2011, solicitând totodată şi obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor reclamantei, şi comunicarea valorii indicelui VTt pentru trimestrele I şi II 2012, precum şi a valorii indicelui VT2011 ca urmare a scăderii reale şi efective a valorii medicamentelor ce nu au putut fi puse pe piaţă în perioadele relevante, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

Prin motivele de recurs, recurenta reclamantă a susţinut că instanţa de fond a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 ca urmare a respingerii cererii de anulare a Ordinelor nr. 119/27.04.2012, 155/23.05.2012, 380/30.07.2012.

Aceste susţineri sunt nefondate, instanţa de recurs constatând că prin ordinele constestate s-a stabilit valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS pentru trimestrele I şi II 2012, respectiv valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS pentru anul 2011.

Având în verere conţinutul lor, Ordinele nr. 119/27.04.2012, 155/23.05.2012, 380/30.07.2012 nu pot constitui un obiect distinct al acţiunii în anulare, întrucât nu întrunesc elementele unor acte administrative propriu-zise sau asimilate, aşa cum sunt reglementate prin art. 2 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu nasc, modifică sau sting raporturi juridice prin ele însele, în condiţiile în care prin intermediul lor doar se stabilesc anumite valori ale vânzărilor totale trimestriale sau anuale, după caz.

Legiuitorul a dat posibilitatea de a se ataca în instanţa de contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 coroborate cu cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, notificările prin care CNAS comunică datele necesare stabilirii şi achitării contribuţiei clawback.

Cu toate acestea, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, nu se pot considera nelegal stabilite valorile din aceste ordine emise în anul 2012 pentru considerente ce ţin de evenimente ulterioare, respectiv motivat de faptul că s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti prin care, ulterior comercializării şi decontării medicamentelor, unele notificări au fost anulate total sau parţial, impunându-se excluderea din valorile comunicate anumite medicamente.

Nefondate sunt şi criticile recurentei potrivit cărora CNAS a stabilit în mod nelegal indicele Vit aferent trimestrelor de referinţă, prin includerea unor medicamente ce erau expirate în perioada respectivă.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de recurs observă că în notificarea nr. x/06.10.2016 la pct. 5 pârâta a menţionat că "în valoarea vânzărilor de medicamente (Vit) pentru trimestrul I 2012 nu este inclusă valoarea de consum aferentă codurilor CIM W43111001 şi W00807001, potrivit instanţei de judecată".

Referitor la nemotivarea notificărilor, Înalta Curte reţine că intimata pârâtă CNAS a comunicat recurentei reclamante elementele de fapt şi de drept prevăzute de lege, respectiv valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (VTt) pentru trimestrele I şi II 2012 şi valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (Vit), cu respectarea prevederilor art. 31 şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, ce stipulează expres şi faptul că doar aceste date fac obiectul contestaţiei plătitorului de taxe.

În susţinerea acestei critici, recurenta reclamantă nu a indicat în concret care sunt elementele prevăzute de lege cu caracter obligatoriu şi care nu se regăsesc în cuprinsul notificării sau în anexa care face parte integrantă din aceasta, existenţa unei diferenţe a valorii de consum comunicate faţă de valoarea estimată de societate nefiind de natură să conducă în sine la anularea actelor contestate.

De altfel, potrivit art. 16 lit. a) din H.G. nr. 1389/2010 - Contractul - cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, casele de asigurări de sănătate au obligaţia să deconteze furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente pe baza facturilor însoţite de documentele justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât şi în format electronic contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate şi validate conform normelor, în limita valorii de contract. Documentele necesare decontării serviciilor medicale şi a medicamentelor şi a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu se certifică pentru realitatea şi exactitatea datelor raportate prin semnătura reprezentanţilor legali ai furnizorilor, iar consumul de medicamente înregistrat conform prevederilor art. 5 alin. (4) şi (6) din O.U.G. nr. 77/2011 se determină în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.

În acest context, rezultă că valoarea consumului total trimestrial, astfel cum a fost raportat de furnizorii de servicii medicale şi medicamente, verificat şi validat de casele de asigurări de sănătate, a fost decontată de intimata pârâtă CNAS din sistemul de asigurări sociale de sănătate, recurenta nefăcând de altfel vreo obiecţiune la încasarea integrală a sumei, inclusiv pentru medicamentele despre care susţine că era imposibil să fi fost comercializate în perioada de referinţă.

Nu pot fi primite nici criticile vizând respingerea capătului de cerere referitor la comunicarea consumului de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii se stabileşte de către CNAS pe fiecare plătitor de contribuţie. Această valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe baza de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la CNAS de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Astfel, unul dintre elementele formulei de calcul a taxei clawback este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum.

Casele de asigurări de sănătate decontează, în condiţiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) şi din circuitul închis (spitale şi centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) şi transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011.

Prin urmare, în mod corect pârâta CNAS a comunicat valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Referitor la includerea în valoarea consumului de medicamente a valorii adaosurilor de pe lanţul de distribuţie, criticile recurentei reclamante sunt nefondate întrucât, aşa cum rezultă din prevederile art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, coroborate şi cu Decizia nr. 665/2014 a Curţii Constituţionale, contribuţia clawback se raportează la o bază de calcul constând în valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente (din care se scade valoarea TVA), aşa cum este suportat din FNUASS şi din bugetul MS, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, iar nu la o bază de calcul constând în valoarea vânzărilor deţinătorului de autorizaţii de punere pe piaţă.

Curtea Constituţională a subliniat în decizia menţionată că această contribuţie trimestrială a fost reglementată în considerarea împrejurării că deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor li se decontează contravaloarea medicamentelor vândute, avantaj care nu se acordă şi celorlalţi subiecţi implicaţi în distribuţia medicamentelor. Pentru vânzarea medicamentelor, aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat chiar cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să intre în baza de calcul a contribuţiei.

În acest context, sunt neîntemeiate şi susţinerile recurentei reclamante privind încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instanţa de recurs având în vedere Deciziile nr. 665/2015, nr. 668/2014 şi nr. 789/2015, în a căror motivare, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că nu se poate vorbi de încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, raportat la faptul că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că un stat contractant, atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui"just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. La punerea în aplicare a politicilor statale, mai ales a celor sociale şi economice, această marjă de apreciere vizează atât aprecierea cu privire la existenţa unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi alegerea modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc".

Adoptarea O.U.G. nr. 77/2011 a fost determinată de un interes public general, explicitat în preambulul ordonanţei de urgenţă, modul de calcul al contribuţiei trimestriale fiind stabilit în considerarea regimului juridic preferenţial al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi de farmacii, care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor şi au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie. Curtea Constituţională a apreciat că formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.

Instanţa de contencios constituţional a constatat că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementată de ordonanţă. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a observat că, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, "Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii publice, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC)". Având în vedere aceste prevederi legale, Curtea Constituţională a constatat că modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie sunt plafonate la un anumit nivel, determinat în mod clar şi explicit.

Aşadar, câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător.

Curtea Constituţională a observat, de asemenea, că, în acest cadru legal, este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 756 din 21 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.