Jurisdiction over administrative act annulment by private public-utility entity: territorial competence under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată la data de 23.12.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub dosarul nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Focşani şi Municipiul Focşani, a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze Hotărârea Consiliului Local nr. 168/29.05.2012 privind însuşirea bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Focşani; să anuleze Hotărârea Consiliului Local nr. 22/31.01.2013 privind însuşirea modificărilor aduse anexei la Hotărârea Consiliului Local al municipiului Focşani nr. 168/29.05.2012 privind însuşirea inventarului bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Focşani; obligarea pârâţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

La data de 20.02.2020, reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 116837/11.12.2019, arătând că ulterior învestirii instanţei de judecată cu cererea de anulare a celor două hotărâri de consiliu local vătămătoare, respectiv la data de 30.12.2019, i s-a comunicat Decizia nr. 116837/11.12.2019 prin care s-a respins plângerea prealabilă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 2211 din 22 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi, pe cale de consecinţă, a declinat cauza privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Focşani şi Municipiul Focşani prin Primar, în favoarea Tribunalului Vrancea – secţia contencios administrativ.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 554/2004 contractele care nu pot fi asimilate unui contract administrativ, respectiv contractele care au ca obiect bunuri proprietatea privată a statului cum este parţial cazul de faţă, sens în care s-a indicat cu titlu de practică judiciară Decizia nr. 6/06.01.2011 a ICCJ.

S-a arătat că dispoziţiile art. 10 Legea nr. 554/2004 nu pot fi rupte din context în sensul că se interpretează sistematic cu art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, astfel că numai litigiile care se soluţionează potrivit Legii nr. 554/2004 intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, cauza de faţă fiind o acţiune patrimonială de competenţa instanţei de drept comun în condiţiile art. 107 C. proc. civ.

S-a arătat că cererea de faţă este parţial de competenţa contenciosului administrativ, respectiv doar în ceea ce priveşte dreptul de folosinţă gratuită.

De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, reclamanta este o instituţie de utilitate publică, iar în acest mod are calitate de autoritate publică de care art. 10 alin. (3) leagă regulile de competenţă, iar nu de regimul actelor administrative aşa cum a arătat reclamanta.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 64/2021 din 3 februarie 2021, Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., a înaintat cauza pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vrancea a reţinut că A. este persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ care funcţionează conform statului propriu regulamentului de funcţionare a legilor în vigoare în România şi nu are Filiale în Jud. Vrancea potrivit art. 17 din statut.

Potrivit Hotărârii 1646/2004 articol unic se recunoaşte A. persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, ca fiind de utilitate publică.

Prin urmare, prin acte cu putere de lege se recunoaşte natura de persoană juridică de drept privat a reclamantei or în baza unei clarificări exprese prin care se statuează în mod legal şi concret caracterul de persoană juridică de drept privat, judecătorul nu poate să interpreteze şi să califice în contra actului normativ care dispune şi califică fără echivoc.

Mai mult, obiectul acţiunii nu are natura unei acţiuni civile drept comun, instanţa nu e investită cu cereri cu caracter patrimonial ori cu alte cereri privind contractele civile în sensul de a se dispune anularea sau menţinerea lor.

În concret, reclamanta, persoana juridică de drept privat de utilitate publică solicită anularea a două hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Focşani, acţiunea fiind în mod indubitabil de competenţa instanţelor de contencios administrativ.

Împrejurarea că se impun analizate pe cale incidentală alte chestiuni în legătură cu legalitatea acestor două hotărâri emise de Consiliul Local nu schimbă obiectul cererii şi nici natura acţiunii cu care judecătorul este investit şi asupra căruia este obligat să se pronunţe astfel cum imperativ dispune art. 22 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 "sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică"

Conform art. 16 din Statutul A. aceasta este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, fără scop lucrativ, care funcţionează conform statutului propriu, regulamentului de funcţionare şi a legilor în vigoare în România".

Prin H.G. nr. 1646 din 7 octombrie 2004 A. a fost recunoscută ca fiind persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, de utilitate publică.

Obiectul litigiului declanşat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Focşani şi Municipiul Focşani, vizează anularea unor hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Focşani.

Potrivit dispoziţiilor generale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze acele litigii care au ca obiect raporturi juridice de drept administrativ, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică şi care iau naştere ca urmare a emiterii/refuzului de emitere a unui act administrativ.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, actul administrativ este un act juridic unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a aplicării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge efecte juridice.

Aşadar, pentru a fi în prezenţa unui litigiu de contencios administrativ, este necesar ca, pe lângă calitatea de autoritate publică a cel puţin uneia dintre părţi, obiectul litigiului să vizeze un act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, hotărârile Consiliului Local al Municipiului Focşani, contestate, reprezintă acte administrative emise în regim de putere publică, emise de o autoritate publică locală, în executarea legii.

Ca atare, faţă de obiectul pricinii, litigiul intră în sfera contenciosului administrativ.

Prin urmare, în speţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Cum sediul reclamantei este situat în Municipiul Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei revine, material şi teritorial, Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Focşani şi Municipiul Focşani prin primar în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.