Admissibility of judicial challenge to military disciplinary order and exemption from pre-litigation procedure under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.02.2018, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la dosar în data de 25.04.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, suspendarea executării şi anularea Ordinului nr. II/396/14.02.2018, repunerea părţilor în situaţia anterioară, repararea prejudiciului material produs prin neplata veniturilor salariale cauzate de emiterea ordinului inspectorului general nr. 24375/11.12.2013, calculat la data aplicării acestuia şi până la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală şi indexarea cu rata inflaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3708 din 20 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârât prin întâmpinare, şi a respins cererea de suspendare a executării şi acţiunea în anulare, formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, ca inadmisibile.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că, prin hotărârea dată, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, iar hotărârea se întemeiază pe motive contradictorii ori străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul a arătat că a optat pentru procedura administrativ-jurisdicţională prevăzută de legea specială şi a contestat hotărârea consiliului de judecată, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nicidecum cele de la alin. (1). Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, sunt exceptate de la parcurgerea procedurii prealabile prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actele administrativ individuale pentru care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea a optat pentru aceasta.

Dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt puse în aplicare prin art. 80 alin. (1) din Regulamentul disciplinei militare şi art. 54 din Anexa la OMAI nr. 119/2016.

De asemenea, recurentul a arătat că intimatul a menţionat în ordinul atacat că sancţiunea disciplinară poate fi contestată la curtea de apel. Ori, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, lipsa sau indicarea greşită a instanţei competente la care sancţiunea poate fi contestată se sancţionează cu nulitatea actului contestat.

A mai susţinut recurentul că în mod eronat, prima instanţă nu a reţinut, în privinţa plângerii adresate ministrului împotriva hotărârii consiliului de judecată, caracterul de plângere prealabilă.

În opinia recurentului, dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Anexa la OMAI nr. 119/2016 sunt prevăzute în aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi trebuie interpretate în corelaţie cu acestea. Astfel, în situaţia în care militarul sancţionat de ministru a contestat unul sau mai multe acte premergătoare emiterii deciziei de sancţionare, devin aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că actul contestat este exceptat de la obligaţia parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Susţinerile recurentului referitoare la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, existenţa unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei şi încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material se subsumează motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative.

Ori, prima instanţă a pronunţat hotărârea atacată în limitele atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În privinţa acestui motiv de casare, instanţa de control judiciar apreciază că nu este incident în cauză, constatând că recurentul l-a invocat doar formal, fără a preciza care sunt regulile de procedură încălcate de instanţă şi a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia recurentul a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, se constată că acesta nu poate fi primit, nefiind identificate în considerentele hotărârii asemenea motive.

Înalta Curte constată însă ca fiind incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, judecătorul fondului a reţinut că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă înainte de sesizarea instanţei de contencios administrativ (19.02.2018), neadresând ministrului afacerilor interne o plângere, prin care să solicite revocarea Ordinului MAI nr. II/396/14.02.2018.

Instanţa de control judiciar constată că la pct. 5 din Ordinul M.A.I. nr. II/396/14.02.2018 s-a menţionat faptul că, În temeiul art. 54 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată în unităţile militare din Ministerul Afacerilor Interne, precum şi pentru reglementarea unor măsuri în domeniul regimului disciplinar al personalului militar din Ministerul Afacerilor Interne, aprobat prin OMAI nr. 119/2016, sancţiunea poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termenul stabilit de art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, la pct. 6 din ordin, emitentul actului a menţionat că prezentul act administrativ poate fi contestat la curtea de apel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Anexa Ordinului M.A.I. nr. 119/2016 fac trimitere la prevederile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit art. 7 din Legea 554/2004, (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ - jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

Caracterul imperativ al normei care reglementează procedura prealabilă rezultă şi din prevederile art. 193 C. proc. civ., conform cărora (1) Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 52 alin. (4) din Anexa Ordinului M.A.I. nr. 119/2016, Ordinul M.A.I. nr. II/396/14.02.2018 consfinţeşte Hotărârea Consiliului de Judecată nr. 1420 din 12.01.2018.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamantul s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne, la data de 15.01.2018, cu o plângere împotriva acestei hotărâri – dosarul de fond.

Prin urmare, în raport cu situaţia de fapt relevată de probatoriul administrat în cauză, observând trimiterea la prevederile Legii contenciosului administrativ pe care o face Ordinul M.A.I. nr. 119/2016 prin art. 54 alin. (3), precum şi menţiunea de la pct. 6 din ordinul atacat, în sensul că poate fi contestat la curtea de apel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.

Ca atare, contrar celor statuate de judecătorul fondului, cererea de chemare judecată nu este inadmisibilă, în condiţiile în care partea a respectat prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea judecării pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 3708 din 20 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.