Jurisdictional conflict over civil versus administrative competence for disputes concerning the application of Law No. 165/2013 on property restitution and compensation.

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.03.2020 sub număr de dosar x/2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtei să îi elibereze de îndată titlurile de plată ce i se cuvin ca urmare a Deciziilor de compensare cu numerele 17560/26.10.2017 şi respectiv 18810/02.02.2018, în temeiul prevederilor Legii nr. 165/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013, Legea nr. 65/2015, Legea nr. 168/2015, O.U.G. nr. 66/2015 şi Legea nr. 103/2016.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1883/2020 pronunţată la data de 27 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti - ]Secţia a III-a civilă a reţinut că obiectul cererii priveşte refuzul unei autorităţi publice centrale de a emite un act administrativ, aşadar competenţa materială aparţine secţiei de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 132 pronunţată în data de 09 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a constatat ivit cobnflictul de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei, a reţinut că, în cauză potrivit art. 35 alin. (1)1 din Legea Nr. 165/2013 din 16 mai 2013, litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii şi că, raţiunea avută în vedere de legiuitor a fost de a stabili competenţa secţiei civile a tribunalului în privinţa tuturor litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, emiterea titlului de plată înscriindu-se între obligaţiile prevăzute în sarcina Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, entitate învestită de lege cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor şi de stabilire a măsurilor reparatorii, potrivit art. 3 pct. 4 lit. f) din actul normativ menţionat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să îi elibereze de îndată titlurile de plată ce i se cuvin ca urmare a Deciziilor de compensare cu numerele 17560/26.10.2017 şi respectiv 18810/02.02.2018, în temeiul prevederilor Legii nr. 165/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013, Legea nr. 65/2015, Legea nr. 168/2015, O.U.G. nr. 66/2015 şi Legea nr. 103/2016.

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Prezentul litigiu a fost promovat de reclamantă la data de 18 mai 2020, după intrarea în vigoare a Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.

Această lege reglementează o nouă procedură administrativă de stabilire şi acordare a măsurilor reparatorii în cazul imposibilităţii de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, concomitent cu abrogarea prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ce reglementau vechea procedură.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de data înregistrării acesteia pe rolul instanţei, Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (11) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora: "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."

Aşadar, în prezent, prin voinţa expresă a legiuitorului, toate litigiile izvorâte din aplicarea prevederilor Legii nr. 165/2013 sunt atribuite în competenţa de soluţionare a secţiilor civile ale tribunalelor.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IIII-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 01 aprilie 2021.