Inadmissibility of appeal against order annulling incomplete statement of claim; statutory remedy limited to motion for rehearing

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra apelului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. - prin mandatar B., D. - prin mandatar B. şi E. - prin mandatar B., au solicitat:

- obligarea pârâţilor F., G., H., I. şi J., să restituie Statului Român bunurile imobiliare, propietatea publică a Statului Român, ce au fost tranzacţionate de aceştia, prin transmiterea de documentaţii inexacte, incomplete şi false în scopul obţinerii acestor bunuri pe nedrept din domeniul privat al Statului român şi din propietatea publică a Oraşului Broşteni, judeţul Suceava în propietatea privată a acestora, fiind tranzacţionate în familie, urmărindu-se scopul pierderii urmelor şi al ascunderii infracţiunilor comise, aspecte ce duc la o îmbogăţire fără justă cauză - prin diminuarea patrimoniului public al Oraşului Broşteni şi mărirea patrimoniului privat al familiei Chirilă şi al familiei Chiriac;

- obligarea pârâtului Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului, secţia de prevenire, descoperire şi combatere a corupţiei, să comunice răspuns la sesizarea înregistrată sub nr x/17.04.2019, sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare;

- obligarea pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei şi Mediului de Afaceri Bucureşti să comunice răspuns la sesizarea înregistrata sub nr. x/15.04.2019 sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare;

- obligarea pârâtului Statul Român - prin Ministerul de Finanţe Bucureşti, să comunice răspuns la sesizarea înregistrată sub nr. x/18.04.2019 şi nr. y/25.07.2019, sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare;

- obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii - prin preşedinte K., vicepreşedinte L. şi membrii de drept ai CSM, să comunice răspuns la sesizarea înregistrata sub nr. x/18.04.2019 şi nr. y/18.07.2019, sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare;

- obligarea pârâtului Statul Român - prin Ministerul Afacerilor Interne să comunice răspuns la sesizarea înregistrata sub nr. x/18.04.2019 şi nr. y/24.07.2019, sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare;

- obligarea pârâtei Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti să comunice răspuns la plângerea înregistrată sub nr. x/24.07.2019 înmânată procurorului M. şi conţine 571 file anexate, sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare;

- obligarea pârâtului Statul Român - prin Ministerul Public să comunice răspuns la plângerea penală înregistrata sub nr. x/12.07.2019, nr. y/16.04.2019 şi nr. 369/16.04.2019, sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare.

- obligarea pârâtului DIICOT Bucureşti să comunice răspuns la plângerea penală înregistrată sub nr. x/17.04.2019 şi nr. y/09.04.2019, sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare;

- obligarea pârâtului Statul Român - prin Ministerul Justiţiei să comunice răspuns la plângerea penala înregistrata sub nr. x/16.04.2019, sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare;

- obligarea pârâtului Preşedintele ICCJ şi Colegiul de Conducere al ICCJ să comunice răspuns la sesizarea înregistrată la data 11.04.2019, sens în care nu a fost emis un răspuns până la prezenta dată, aspect ce este echivalent cu un refuz complet al soluţionării cauzei prezentate în sesizare. De altfel să dispună tragerea la răspundere a judecătorilor şi procurorilor ce au participat la judecarea cauzei nr. x/2019 pentru tergiversarea cauzei penale şi documentelor sustrase din dosar (procuri judiciare, dosar nr. x/2018 a Parchetului Curţii de Apel Suceava);

- obligarea pârâtului F. (care deţinea funcţia de primar al Oraşului Broşteni în perioada efectuării acestor falsuri şi ilegalităţi) să facă dovada faptului că S.C. N. S.A. şi S.C. O. S.A., societăţi de la care acesta a achiziţionat imobilele înregistrate în cartea funciară a Oraşului Broşteni sub nr. CF x şi nr. CF x, au fost în patrimoniul acestor societăţi şi să oblige pe acesta să explice care a fost scopul falsificării certificatului de atestare al dreptului de proprietate Seria x nr. x/26.01.2001, al protocolului nr. 192234/20.05.2000 depuse la OCPI şi implicit HCL nr. 59/29.12.2009 (de altfel hotărâre de consiliu falsă, neînregistrată niciunde şi depusă la OCPI în scopul obţinerii de intabulări);

- obligarea pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei şi Mediului de Afaceri Bucureşti şi G. să facă dovada cum şi prin ce metodă aceştia au intrat în posesia Decretului nr. 261/1973 în perioada anilor 2004 - 2007 depunându-l ca probă doveditoare în instanţele de judecată, respectiv la Judecătoria Vatra Dornei, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava şi ICCJ, inducând în eroare instanţele de judecată, în scopul obţinerii pe nedrept a activelor din domeniul public şi privat al Statului Român;

- obligarea pârâţilor I. şi J. să returneze Statului Român activele primite prin donaţie de la pârâţii G. şi H., obţinute prin fals şi inducerea organelor judiciare şi instanţelor de judecată în eroare, prin prezentarea de documentaţii false, inexacte şi incomplete;

- obligarea pârâtului Statul Român - prin Ministerul de Finanţe Bucureşti să recupereze sumele aferente uzufructului câştigat în instanţă de către uzufructuarul de drept - Consiliul Local Broşteni conform deciziei nr. 688/13.04.2011 a Tribunalului Suceava, de la pârâţii G., H., I. şi J., sume încasate pe nedrept, inclusiv sumele încasate de la locatarii blocului de locuinţe O5 reprezentând serviciile chirie - apă – canal;

- obligarea pârâţilor Primăria Oraşului Broşteni - Suceava şi Oraşul Broşteni - prin primar şi aparatul de specialitate al primarului, să dispună de demararea procedurilor în instanţa de judecată, în prezenta cauză, pentru recuperarea activelor din patrimoniul public al oraşului Broşteni, ocupate abuziv şi prin fals de pârâţii G. şi H., apoi tranzacţionate şi donate pârâţilor I. şi J., respectiv (P., Q., R. şi S.), (aspecte consemnate şi în raportul de audit al Curţii de Conturi Suceava şi ignorate de către Consiliul local Broşteni);

- obligarea pârâtului Preşedintele ICCJ şi Colegiul de Conducere al ICCJ, să anuleze decizia nr. speţa 87 din 05.10.2005 privind conţinutul "nulitate absolută contract de vânzare - cumpărare având ca sursă primară sentinţa nr. 2198/22.12.2004 a Tribunalului Suceava rămasă în rejudecare irevocabilă şi cu titlu executoriu prin decizia civila nr. 688/13.04.2011 a Tribunalului Suceava, decizia nr. 100/19.10.2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială pronunţata în dosar nr. x/2005, ordinul MIR nr. 25/2003, respectiv decizia nr. 1379/18.04.2007 a ICCJ, secţia comercială pronunţată în dosar nr. x/2006, dat fiind faptul că pârâtul G. nu se putea prevala de dispoziţiile Legii nr. 15/1990, întrucât acesta nu a dovedit faptul că T. S.A. Baia Mare a avut în patrimoniul societăţii activele (P., Q., R. şi S.), nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra activelor prin dovedirea cu un certificat de moştenitor în baza căruia acesta ar fi solicitat exproprierea proprietăţii uzând de decretul de expropriere nr. 261/1973, de altfel obţinut ilegal în acea perioadă 2004 - 2007 - momentul pronunţării deciziei 1379/18.04.2007 a ICCJ. Astfel prin încheierea de şedinţă din 31.10.2019 a ICCJ pronunţată în cauza x/2019 s-a dispus alocarea unui singur termen pentru depunere de documente doveditoare în cauză, sens în care B. s-a prezentat la termenul de judecată, având asupra sa un număr de patru dosare ce conţineau documente atât în original cât şi copii, urmând a le înmâna instanţei de judecată pentru a soluţiona cauza în mod corect.

Prin încheierea nr. 6 din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată aflată în etapa premergătoare formulată de reclamanţii A., B., C. - prin mandatar B., D. - prin mandatar B. şi E. - prin mandatar B..

Împotriva încheierii nr. 6 din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanţii B., C., D. şi E..

Legal citaţi, intimaţii Ministerul Public – Parchetul de le lângă ICCJ, DNA şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, Consiliul Superior al Magistraturii au depus întâmpinări solicitând respingerea ca inadmisibilă a căii de atac şi judecata cauzei în lipsă.

Intimatul pârât Ministerul Economie, Energiei şi Mediului de Afaceri a invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii căii de atac faţă de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Intimatul pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant pentru Statul Român, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia nulităţii căii de atac faţă de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ..

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii apelului, Înalta Curte constată că apelul declarat este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ordinea de soluţionare a celor două categorii de excepţii (excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului), Înalta Curte a dat prioritate analizei aspectului de inadmisibilitate, întrucât vizează inexistenţa căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condiţiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, reţinând astfel, că primează excepţia inadmisibilităţii recursului.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauză, obiectul apelului îl formează o încheiere, pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie în procedura de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (4) - (7) din C. proc. civ.:

"(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, (...)."

Potrivit dispoziţiilor legale citate, Înalta Curte constată că reclamanţii nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate întrucât, împotriva încheierii de anulare (alin. (5), au avut deschisă calea de atac a cererii de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării (alin. (6).

Potrivit art. 466 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile pronunţate, în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, conform art. 97 alin. (1) Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

În prezenta cauză, reclamanţii au formulat apel împotriva unei încheieri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, are drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.

Prin urmare, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 200 alin. (5), raportat la art. 483 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că reclamanţii nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse apelului sau recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1), art. 466 alin. (1) coroborat cu art. 200 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia inadmisibilităţii apelului şi va respinge apelul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de B., C., D. şi E. împotriva încheierii nr. 6 din 20 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 01 aprilie 2021.