Constitutional exception regarding state aid deadlines inadmissible for lack of nexus to procedural admissibility dispute

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin memoriul depus la data de 2.09.2020 în dosarul de recurs nr. x/2020, recurenţii A. şi B. au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza iniţială din Legea nr. 47/1992, art. 64 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. în ambele reglementări (înainte şi după modificarea prin Legea nr. 310/2018), art. 65 alin. (1) şi art. 255 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Cererea de sesizare a fost completată prin memoriul depus la data de 11.11.2020, fiind invocată excepţia de neconstituţionalitate şi în privinţa dispoziţiilor art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., art. 121 din Legea nr. 207/2015 şi art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionalitate

Prin încheierea din 04.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a admis în parte cererea recurentilor A. şi B..

A sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza iniţială din Legea nr. 47/1992, art. 64 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. în ambele reglementări (înainte şi după modificarea prin Legea nr. 310/2018) şi art. 65 alin. (1) C. proc. civ.

A respins cererea recurentilor A. şi B. de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1) teza finală C. proc. civ., art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015.

III. Calea de atac formulată împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare Curţii Consituţionale

Împotriva încheierii din 04.02.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, a formulat recurs, reclamantul A. în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţă faţă de cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015 având în vedere că semnatarul O.U.G. nr. 57/2015, fostul comisar european C. se află în conflict de interese in conformitate cu prevederile art. 245 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.

În susţinerea recursului, reclamantul a susţinut că prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstitutionale in raport de prev. art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în raport de prev. art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, în raport de prev. art. 20 din Constituţie, cu referire la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în raport de prev. art. 148 alin. (1) din Constituţie şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituie cu privire la transferul unor competente de la statele membre către instituţiile Uniunii şi acele competente reglementate în art. 317 din TFUE execuţia bugetului precum şi acele competenţe reglementate în materia distincta privind ajutoarele de stat prevăzute de art. 107 şi art. 108 din TFUE.

IV. Apărarea formulată în cauză

Intimata B. a formulat întâmpinare la 08.03.2021 prin care a solicitat admiterea recursului.

V. Soluţia Înaltei Curţi faţă de recursul formulat împotriva încheierii din 03.02.2021

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat din perspectiva considerentelor ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte reţine că recurentul a dezvoltat în susţinerea cererii de recurs, critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport cu prevederile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor mai sus citate, rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte reţine că faţă de condiţiile enumerate mai sus, şi textul de lege vizat de controlul de constituţionalitate solicitat de reclamant, în mod just instanţa a reţinut că, în cauză nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte constată că litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate priveşte recursul formulat împotriva încheierii din data de 15.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 643/26.09.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de B. în interesul revizuentului şi a acordat termen de fond la data de 28.09.2020.

Prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetar, privesc termenele de acordare a ajutoarelor de stat care nu se aplică pentru anul 2016.

Or, în condiţiile în care obiectul cauzei priveşte recursul promovat împotriva unei încheieri de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţiei accesorie formulată în cauză, necosntituţionalitatea textului de lege invopcat nu are legătura cu soluţioanarea în concret a cauzei.

În acord cu instanţa investită cu cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţ de recurs, cererea este neîntemeiată, dispoziţiile criticate nefiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 alin. (1) din Constituţia României, raportat la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 148 din Constituţia României, principiile de drept naţionale sau europene, cum greşit a susţinut reclamantul.

Pentru aceste considerente, constatând că în speţă nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 4 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 4 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 30 martie 2021.