Recourse against final administrative penalty decision declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Circumstanţele cauzei şi evoluţia litigiului

Prin sentinţa nr. 255 din 6 octombrie 2017, Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de stabilire definitivă a amenzii şi a penalităţilor (despăgubirilor) formulată de reclamantul Prefectul Judeţului Mureş în contradictoriu cu pârâţii Primarul oraşului Sovata şi A..

Împotriva acestei soluţii, reclamantul Prefectul Judeţului Mureş a formulat apel prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii formulate considerată a fi întemeiată raportat la art. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rep.

2. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 267/A pronunţată la data de 03 iulie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de reclamantul Prefectul Judeţului Mureş, împotriva sentinţei nr. 255/6.10.2017 pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015.

A schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că admite cererea de stabilire definitivă a amenzii şi penalităţilor, formulată de reclamantul Prefectul Judeţului Mureş, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Sovata şi A.. Fixează suma definitivă pe care pârâtul A., în calitate de fost primar al oraşului Sovata, o datorează statului cu titlu de amendă la cuantumul de 1442 RON şi suma pe care acelaşi pârât o datorează reclamantului Prefectul Judeţului Mureş cu titlu de penalităţi în cuantum definitiv de 41.200 RON.

3. Calea de atac exercitată şi motivul de recurs invocat împotriva deciziei nr. 267/A din 03 iulie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş

Împotriva deciziei nr. 267/A pronunţată la data de 03 iulie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş a declarat recurs intimatul-pârât A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecinţa menţinerii sentinţei nr. 255 din 6 octombrie 2017 a Tribunalului Mureş.

În drept a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant Insituţia Prefectului Mureş a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de recurs, pe motiv că decizia ce se atacă este definitivă.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26.10.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate de recurentul-pârât A., apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Recurentul-reclamant A. a investit instanţa cu o cerere de recurs împotriva unei decizii a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în urma apelului formulat de Prefectul Judeţului Mureş în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 forma anterioară publicării Legii nr. 212/2018 din 25 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative:,,(3) Hotărârile pronunţate în condiţiile art. 24 alin. (3) şi (4) sunt supuse numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare."

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziţii delimitează, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Pe de altă parte, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., republicat: "Sunt hotărâri definitive: (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;".

Aşadar, decizia nr. 267/A pronunţată la data de 03 iulie 2018 pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este o hotărâre definitivă în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constatând că recurentul-pârât a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri definitive, urmează a respinge recursul formulat de acesta, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 267/A din data de 3 iulie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2021.