EU funding clawback upheld for remote-only training deliveries; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Capital Uman Ministerul Educaţiei Naţionale,

- suspendarea executării măsurii de plata a creanţei bugetare in cuantum de 135.350,34 RON stabilita prin titlul executoriu, pana la pronunţarea instanţei pe fondul cauzei,

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale in cadrul obiectivului convergenta nr. x/17.01.2017.

- anularea Deciziei nr. x/22.03.2017 emisa de către OIPOCU MEN (fost OIPOSDRU MENCS) la plângerea prealabila formulata de către A.;

- obligarea OI POCU MEN sa revoce măsura de plata a creanţei bugetare in cuantum de 135.350,34 RON precum si a penalităţilor si dobânzilor eventual calculate la valoarea debitului;

- plata cheltuielilor de judecata generate de prezentul litigiu, reprezentând taxa judiciara de timbru, onorariul de avocat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4737 din data de 5 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării.

Pe fondul cauzei a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Directia Organismul Intermediar pentru Programul Operational Capital Uman-Ministerul Educaţional Naţional, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 4737 din data de 5 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi în în urma rejudecării să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, reclamanta a susţinut următoarele critici:

Hotărârea recurată prezintă elemente străine de natura pricinii, iar alături de aceasta apreciază că instanţa de fond a ales o modalitate greşită de interpretare a situaţie dedusa judecaţii şi a actelor administrative contestate.

Mai arată recurenta-reclamantă că sentinţa cuprinde şi motivări contradictorii ale instanţei, elemente care au determinat instanţa de fond sa respingă contestaţia formulata, argumentând împrejurări contrare situaţiei de fapt rezultata din documentele doveditoare.

Instanţa de fond a reţinut, in motivarea sentinţei pronunţate, elemente contrare documentelor doveditoare astfel:

- a stabilit ca nu poate analiza procesul de invatamant in România, deoarece a fost investita cu desluşirea raporturilor litigioase dintre parii;

- a stabilit că atingerea obiectivului proiectului implică şi desfăşurarea unor cursuri (întâlniri) nefiind suficientă diseminarea informaţiilor prin mijloacele indicate de reclamantă;

- a acordat valoare probatorie constatărilor din Nota întocmita de DLAF;

- nu a acordat semnificaţie probatorie planşelor foto depuse de reclamanta, cu motivarea că nu există certitudinea că acestea au fost realizate în împrejurările afirmate de reclamantă.

In susţinerea recursului formulat recurenta-reclamantă a făcut trimitere şi la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 care nu limitează recursul la dispoziţiile exprese ale art. 488 din Noul C. proc. civ., ci se acceptă ca instanţa in recurs să analizeze cererea de recurs inclusiv pe situaţia de fond a cauzei.

In acest sens prin cererea de recurs formulata recurenta a evidenţiat elemente străine de natura pricinii, interpretarea de către instanţa de fond in mod greşit a cauzei dedusa judecaţii, pronunţarea pe aspecte cu care nu a fost investita, argumentând imprejurari contrare situaţiei de fapt.

Ca prim motiv de recurs, recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond în sensul în care a reţinut că nu poate analiza procesul de învăţământ în România, deoarece a fost investită cu desluşirea raporturilor litigioase dintre părţi.

Un al doilea motiv de recurs vizează motivarea instanţei potrivit căreia atingerea obiectivului proiectului implică şi desfăşurarea unor cursuri (întâlniri), nefiind suficientă diseminarea informaţiilor prin mijloacele indicate de reclamanta.

O a treia critică pe care o aduce sentinţei pronunţate de instanţa de fond vizează certitudinea cu care instanţa a acordat valoare probanta Notei de control a DLAF fără să fie preocupată în a analiza materialul probator al recurentei care contraargumenta susţinerile nefondate şi eronate ale echipei de control.

O alta critica pe care a aduce recurenta-reclamantă sentinţei pronunţate de instanţa de fond este aceea că instanţa nu a acordat semnificaţie probatorie planşelor foto depuse de reclamanta, cu motivarea că nu există certitudinea ca acestea au fost realizate în împrejurările afirmate de reclamanta.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 01.10.2018, prin care şi-a exprimat poziţia procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurenta-reclamantă şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26.10.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că, în perioada 03.01.2011-02.01.2014 A. a implementat proiectul x Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de monitorizare, îmbunătăţire continuă şi evaluare a calităţii în învăţământul superior deschis şi la distanţă pe baza indicatorilor de performanţă şi standardelor internaţionale de calitate (ODEQA).

În vederea implementării acestui proiect, reclamanta a încheiat cu Protocol de colaborare cu Universitatea "Dunărea de Jos" .

Prin Nota de control nr. x/04.11.2015, D.L.A.F. a sesizat Direcţia Generală Programe Capital Uman, care a întocmit Suspiciunea de fraudă nr. x/11.12.2015 .

În urma verificării suspiciunii de fraudă şi a documentelor aferente contractului de finanţare nerambursabilă, s-a întocmit procesul de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. x/17.01.2017, prin care s-a stabilit în sarcina beneficiarului o creanţă în valoare de 135.350,43 RON, reţinându-se că nu este îndeplinită condiţia privind realitatea serviciilor prestate, respectiv realitatea întâlnirilor directe planificate la sediul Universităţii Dunărea de Jos Galaţi, în cadrul subactivităţii A 6.7 "Formare şi conştientizare cadre didactice în asigurarea calităţii în ID".

Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta a formulat contestaţie administrativă, înregistrată sub nr. x/21.02.2017, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr. x/22.03.2017, în sensul respingerii.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile invocate de recurenta-reclamantă întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi care vizează faptul că instanţa de fond nu a analizat motivele prezentate în susţinerea cererii de chemare în judecată prin reţinerea argumentului conform căruia instanţa nu poate analiza procesul de învăţământ din România, precum şi faptul că a acordat valoare probatorie constatărilor din nota DLAF şi nu a acordat importanţă planşelor foto prezentate de reclamantă, Înalta Curte, analizând această critică şi având în vedere şi cele reţinute mai sus, dar şi cele ce urmează în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) cpt. 8 C. proc. civ. apreciază că aceste critici sunt nefondate.

În concret, recurenta apreciază că instanţa de fond nu a motivat sentinţa pronunţată în raport de argumentele prezentate în apărare, ori a ărezentat motive contradictorii în raport cu apărările părţilor.

Faţă de acest motiv de casare, Înalta Curte reţine că în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În speţă, Înalta Curte, analizând raţionamentul juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că, instanţa de fond a reţinut în mod corect că în raport de argumentele propuse de către reclamantă în susţinerea cererii de chemare în judecată, respectiv că: nu rezultă că subactivitatea 6.7 Formare şi conştientizare cadre didactice în asigurarea calităţii în ID trebuia să se desfăşoare numai faţă în faţă, la sediile universităţilor, aşa cum concluzionează în mod eronat, netemeinic şi nelegal autorii activităţii de verificare din cadrul legal aplicabilă şi că, Nota de control DLAF nr. 903/2014 nu reprezintă un document cu o valoare probatorie absolută; reclamanta nu a prezentat temeiuri juridice aplicabile actului de control efectuat de autoritatea pârâtă astfel că este irelevantă apărarea sa pentru analizarea cauzei, iar faţă de poziţia prin care se contestă nota de control efectuată de DLAF nu s-au adus argumente care să contrazică cele consemnate în respectiva probă.

Din această perspectivă, instanţa de fond a emis o opinie juridică proprie şi a pronunţat o soluţie argumentată juridic, aspect ce contrazice critica recurentei-reclamante, conform căreia instanţa de fond nu a prezentat motivele pe care se întemeiază soluţia, în raport de argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată.

Se constată în contra celor susţinute de recurent, că instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei, raportată la elemente de fapt şi de drept puse în discuţie de către reclamantă, în raport cu specificitatea speţei.

Astfel, Înalta Curte subliniază că pronunţarea unei soluţii care respectă îndeaproape cerinţele tehnice procedurale instituite art. 425 C. proc. civ. şi care prezintă în mod clar raţionamentul juridic al judecătorului, inclusiv în situaţia în care soluţia ar urma a fi reformată de către instanţa de control judiciar, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.

Or, în speţă instanţa de fond a respectat rigorile impuse de textul de lege prevăzut de art. 425 C. proc. civ. oferind propriul raţionament juridic faţă de soluţia adoptată, considerente pentru care, criticile susbscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte criticile subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nici acestea nu sunt întemeiate, în considerarea celor ce urmează:

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a efectuat o interpretare eronată a cauzei deduse judecăţii, aceasta în mod corect reţinând că argumentele prezentate de reclamantă, respectiv cele privitoare la modalitatea în care s-a desfăşurat activitatea de implementare a proiectului x Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de monitorizare, îmbunătăţire continuă şi evaluare a calităţii în învăţământul superior deschis şi la distanţă pe baza indicatorilor de performanţă şi standardelor internaţionale de calitate (ODEQA) privesc chestiuni ce vizează modalitatea de realizare a procesului de învăţare/predare şi nu argumente de legalitate privitoare la felul în care acest proiect a fost realizat de către reclamantă.

În mod just a reţinut instanţa de fond că, reclamanta în susţinerea cererii sale de chemare în judecată s-a bazat pe chestiuni generale, aspecte reiterate de altfel prin cererea de recurs fără a sublinia în mod explicit dacă, la implementarea proiectului, aceasta a utilizat capitalul de care a beneficiat în acord cu obligaţiile care rezultă din cererea şi contractul de finanţare.

Or, faţă de această situaţie, instanţa de recurs în raport cu criticile invocate prin recurs, constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamanta avea obligaţia să justifice atingerea obiectivului asumat prin contract. Simpla afirmaţie că persoanele participante şi beneficiare ale acestui proiect au primit informaţiile necesare şi au diseminat aceste informaţii nefiind îndestulătoare, în condiţiile în care la o minimă analiză a cererii de finanţare se observă că resursele alocate vizau cheltuieli pentru săli de instruire, spaţii de lucru, cazare, masă etc .

Faţă de cele reţinute mai sus, actul de control contestat a reţinut în mod corect că transmiterea la distanţă a materialelor/informaţiilor, fără deplasarea experţilor la faţa locului, prin întâlniri directe, în vederea desfăşurării acţiunii de formare şi conştientizare a cadrelor didactice, nu a condus la asigurarea condiţiilor necesare în vederea atingerii indicatorului aditional – [output] ID2, această conduită oferind argumentele necesare pentru emiterea procesului-verbal de constatare neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.01.2017.

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante care vizează importanţa acordată de către instanţa de fond a Notei de control a DLAF, fără ca instanţa să se raporteze şi la argumentele prezentate de către reclamantă, instanţa de recurs apreciază că reprezintă o critică nefondată. Din contră, instanţa de fond a efectuat o analiză şi a argumentelor prezentate de reclamantă, însă în mod corect a reţinut că argumentele sale nu combat constatările DLAF. Totodată urmărind conduita procesuală adoptată de reclamantă în raport de concluzia instanţei de fond faţă de Nota de control a DLAF se confirmă opinia primei instanţei, în sensul că reclamanta nu a propus dovezi noi care să răstoarne concluziile notei de control. Or, în raport de prevederile art. 249 C. proc. civ. reclamanta avea obligaţia să probeze susţinerile sale în contra acestei note de control.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. Împotriva sentinţei civile nr. 4737 din data de 5 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2021.