Suspenda executării deciziei Curții de Conturi; lipsa de interes justificată de suspendarea automată prin contestație administrativă prealabilă

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 4.05.2020, sub nr. unic x/2020, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 6/2020 emise de către pârâtă, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A solicitat reclamantul, de asemenea, plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 363 din data de 5 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei de interes şi s-a respins cererea formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 363 din data de 5 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut următoarele critici:

Sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică deoarece acţiunea introdusă nu este lipsită de interes.

În fapt Curtea de Conturi poate răspunde Contestaţiei formulate într-un termen nedefinit, iar termenul de implementare este stabilit până la data de 01.09.2020 aşa încât dacă încheierea va fi comunicată după data de 01.09.2020 iar termenul de implementare nu va fi prelungit, suspendarea va înceta şi ne vedem obligaţi să executăm decizia în câteva zile.

Recurentul a mai susţinut că aşa cum a arătat şi în concluziile scrise s-a aflat într-o asemenea situaţie în anul 2019 şi a obţinut prelungirea termenului de implementare prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, iar prezenta acţiune a fost introdusă pentru a preveni asemenea evenimente.

Instanţa a aplicat dispoziţiile legale privind lipsa de interes în mod nejustificat (nelegal), având în vedere faptul că aceasta acţiune acoperă perioada până la pronunţarea pe fond a unei hotărâri judecătoreşti şi nu doar până la soluţionarea prin încheiere de către comisia de contestaţii a cererii formulate în cadrul procedurii plângerii prealabile (contestaţia).

În consecinţă obiectul cererii este altul decât cel "acoperit" de dispoziţiile art. 210 din R.O.D.A.S.

În drept, recurentul-reclamant a emis critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs la data de 11 august 2020, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâţi sunt nefondate având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că analiza cererii de recurs vizează legalitatea sentinţei recurate din perspectiva soluţiei privitoare la constatarea lispei interesului în cauză în promovarea cererii de chemare în judecată de către reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică.

Instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului, soluţionând cauza doar cu privire la excepţia lipsei de interes, considerente pentru care argumentele emise de reclamant pe fondul cauzei în cuprinsul cererii de recurs, precum şi cele privitoare la fondul cauzei din întâmpinarea pârâtului nu vor fi supuse analizei instanţei de recurs. În măsura în care recursul ar fi fost admis, toate aceste elemente emise în apărarea privitoare la fondul cauzei, ar fi fost analizate de către instanţa de fond în vederea respectării dublului grad de jurisdicţie.

Aşadar faţă de cele de mai sus şi constatând că recursul este nefondat, analiza instanţei de recurs va viza doar soluţia instanţei de fond privitoare la excepţia lipsei de interes.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014:

"Contestaţia suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluţionare a contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia. Prin "data comunicării încheierii" se înţelege data confirmării de primire a acesteia, menţionată pe documentul de transmitere a încheierii.

În condiţiile în care entitatea verificată formulează cerere de suspendare a măsurilor stabilite prin decizie, iar instanţa de judecată, prin hotărâre, dispune suspendarea, măsurile dispuse devin obligatorii de la data încetării suspendării dispuse de instanţă.

În condiţiile în care acţiunea de suspendare este respinsă de instanţă, iar măsurile dispuse prin decizie sunt menţinute ca temeinice şi legale, chiar şi în parte, hotărârea este obligatorie pentru entitate, urmând ca auditorii publici externi să aplice procedura de verificare a îndeplinirii măsurilor dispuse, în temeiul regulamentului.

În condiţiile în care instanţa de fond admite în totalitate sau în parte acţiunea entităţii împotriva măsurilor dispuse prin decizie, verificarea modului de ducere la îndeplinire a acestora se suspendă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei (exercitarea tuturor căilor de atac împotriva hotărârii instanţei de fond), în ceea ce priveşte măsurile anulate prin hotărâre judecătorească.

Conducerilor structurilor de specialitate le revine obligaţia urmăririi permanente a stadiului de soluţionare a acţiunilor aflate pe rolul instanţelor de judecată."

În ceea ce priveşte procedura pe cale adminstrativă exercitată de către reclamant, Înalta Curte constată că la data de 01.04.2020 reclamantul a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 6/2020 emisă de Curtea de Conturi. Această contestaţie a fost formulată în temeiul art. 204 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi potrivit căruia împotriva măsurilor dispuse prin decizie, precum şi a termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unora dintre aceste măsuri, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entităţii verificate poate depune/transmite contestaţie la structura Curţii de Conturi care a emis decizia, iar contestaţia la decizia emisă de structura de specialitate a Curţii de Conturi reprezintă procedură administrativă prealabilă obligatorie pentru exercitarea dreptului la acţiune în contencios administrativ.

La data soluţionării cauzei de către instanţa de fond, aceasta a reţinut că în speţă, contestaţia formulată de către reclamant nu fusese soluţionată.

Or, în condiţiile în care prevederile art. 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, subliniază că formularea contestaţiei pe cale administrativă suspendă executarea decizie până la soluţionarea contestaţiei, în mod just, instanţa de fond a reţinut că investirea instanţei de judecată cu o cerere ce are obiect tocmai suspendarea executării decizie nr. 6/2020 a Curţii de Conturi este lipsită de interes.

Faţă de această situaţie, în raport de prevederile art. 33 C. proc. civ. în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamantul nu are interes in promovarea acţiunii, deoarece niciunul din caracterele interesului în promovarea unei acţiuni, respectiv să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual nu este îndeplinit în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică împotriva sentinţei civile nr. 363 din data de 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 30 martie 2021.