Defendant’s compensation-claim appeal dismissed as moot after post-appeal decision issued.

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 7.11.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire înregistrată la pârât sub la 16.05.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2851 din 18 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea formulată de reclamanţi şi înregistrată la pârât sub nr. x la data de 16.05.2017.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 2851 din 18 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

La data de 26 martie 2021, recurentul-pârât Fondul de Garantare a comunicat la dosarul cauzei decizia nr. x din 04.03.2019 şi a invocat excepţia rămânerii fără obiect a recursului pe motiv că prin emiterea acestei decizii s-a executat hotărârea instanţei de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare faţă de cererea de recurs prin care au solicitat să se respingă ca nefondat recursul.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 12 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia rămânerii fără obiect a cererii de recurs invocată chiar de către recurentul-pârât, apreciază că este întemeiată aspect procedural ce va conduce la respingerea recursului şi constatarea rămânerii fără obiect, pentru considerentele următoare:

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii A. şi B. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire înregistrată la pârât sub la 16.05.2017.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 18 iunie 2018, iar, la data de 04.03.2019, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 19314/2019, privind cererea de plată nr. x/16.05.2017, care a fost analizată în cadrul şedinţei Comisiei Speciale şi prin care s-a respins cererea de plată formulată de reclamanţi pentru sumele de 12.984,33 RON daune materiale şi 437.015,67 RON daune morale în ceea ce-l priveşte pe A. şi 12.376,93 RON daune morale şi 437.623,07 daune morale pentru B..

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că în speţă a fost îndeplinită condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluţionarea cererii de plată din data de 16.05.2017, înregistrată sub nr. x, atât la data promovării acţiunii, cât şi după pronunţarea hotărârii data declarării recursului de către pârât.

Însă, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziei nr. 19314/04.03.2019(ulterior declarării recursului), prin care, urmare a analizării în şedinţa Comisiei speciale a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamanţi, respectiv s-a răspuns cererii lor iniţiale, obiectul cererii de recurs, prin care recurentul-pârât solicita rejudecarea cauzei şi repingerea cererii de chemare în judecată, nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin soluţionarea cererii de plată a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de recurent prin care solicita admiterea recursului, iar pe fond prin rejudecarea cauzei să respingă cererea de chemare în judecată, este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare. La pronunţarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar are în vedere etapele procedurale parcurse de recurentul-pârât în cadrul acestui litigiu, raportat la data la care acesta a emis Decizia nr. 19314/2019, care este ulterioară datei la care s-a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 2851 din 18 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2851 din data de 18 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2021.