Inadmissibility of appeal against final administrative decision for foreign entry ban due to erroneous appellate notice

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, modificată ulterior, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi - Punct de Trecere Frontieră Galaţi Rutier şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, anularea măsurii de interzicere pentru 5 ani a intrării pe teritoriul României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2202 din data de 9 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca tardivă acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi - Punct de Trecere Frontieră Galaţi Rutier şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, având ca obiect "anulare act administrativ".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2202 din data de 9 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs, reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii sale de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că prima instanţă a pronunţat o soluţie fără a avea în vedere cine i-a comunicat actul administrativ, iar în cauză se confirmă că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră nu i-a comunicat acest act.

Recurentul nu a indicat temeiul de drept pe care a înţeleş să-şi exercite cererea de recurs.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca ca inadmisibil.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 16.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 12 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, în speţă intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs.

Instanţa de recurs constată că prin prin adresa din 08.08.2015, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi - Punct de Trecere Frontieră Galaţi Rutier şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, reclamantului i-a fost interzisă intrarea pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani.

Acesta a contestat măsura, în conformitate cu prevederile art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

În conformitate cu prevederile art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, acesta fiind actul normativ în temeiul căruia s-a formulat plângerea în faţa Curţii de Apel Bucureşti: "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestata de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se afla formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă această măsură. Hotărârea este definitivă."

Înalta Curte mai reţine şi că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., republicat: "Sunt hotărâri definitive: (…) hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;".

Constatând că în mod greşit s-a menţionat în cuprinsul hotărârii recurate că această hotărâre poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte apreciază că în raport de prevederile art. 457 C. proc. civ., această menţiune nu conferă reclamantului, dreptul de a formula cale de atac împotriva sentinţei civile nr. 2202 din data de 9 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel.

Astfel, în coformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) - (3) C. proc. civ. forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

,,1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

(2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

(3) Dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege."

Aşadar, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este o sentinţă definitivă ce nu poate fi atacată cu cale de atac, considerente pentru care recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constatând că reclamantul a formulat o cerere de recurs împotriva unei sentinţe definitive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2202 din data de 9 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti –Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2021.