Appeals struck out for unpaid court fee and unmotivated grounds, keeping discrimination ruling intact

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la 12.07.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Şcoala Gimnazială 15 Dr. Turnu Severin, B., C., D., E. şi F., solicitând anularea in totalitate a Hotararii nr. 344/26. iun. 2017 emisa de către CNPCD România şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2647 din data de 8 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei ca neîntemeiată.

A respins cerere de intervenţie accesorie formulată de petenţii G. şi H., ca tardiv formulată.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor E. şi F..

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Şcoala Gimnazială 15 Dr. Turnu Severin, B., C., D., E., F., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 18 mai 2018, a încheierii din data de 25 mai 2018 şi a sentinţei civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018, toate pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a efectua o judecată temeinică şi obiectivă., iar în subsidiar reţinerea cauzei spre judecare şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul nu a indicat motivele de casare pe care îşi întemeiază cererea de recurs, din cuprinsul criticilor invocate instanţa a înţeles că acestea se subscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Împotriva sentinţei civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018 au declarat recurs şi recurenţii G. şi H. solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin această cerere de recurs, recurenţii au solicitat admiterea recursului formulat de recurentul A., aceştia neindicând motivele de casare pe care se întemeiază recursul lor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Şcoala Gimnazială nr. 15 Drobeta Turnu Severin, C., E. şi F. au depus întâmpinări la cererea de recurs formulată de reclamantul A. prin care au solicitat anularea s-a ca fiind neredactat conform legii de către un avocat, iar pe fond respingerea sa ca fiind nedovedit şi vădit nefondat.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 16.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 12 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulată de reclamantul A. şi înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte îl va anula, ca netimbrat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, în speţă instanţa a invocat din oficiu excepţia netimbrării cererii de recurs.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul se taxează cu 100 RON, iar dispoziţiile art. 33 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, statuează în mod expres că: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi act normativ care dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Astfel, instanţa constată că, la primirea recursului s-a dispus, prin rezoluţia din 04 septembrie 2018, citarea recurentului cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Această obligaţia i s-a comunicat recurentului aşa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare din 10 septembrie 2018 aflat la dosar.

Împotiva acestei măsuri, recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere care i-a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 18 decembrie 2018.

De la data respingerii cererii de ajutor public judiciar şi până la primul termen de judecată, recurentul-reclamant A. nu a achitat taxa judiciară de timbru.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că până la termenul de judecată de azi, recurentul A., legal citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, nu a respectat cerinţa impusă de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, situaţie în raport de care intervine sancţiunea anulării recursului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) şi art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de recurentul A., ca netimbrat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de G. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018, Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurenţilor obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurenţii-intervenienţi nu au formulat veritabile critici la adresa sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, în fapt aceştia în cuprinsul recursului au prezentat situaţia de fapt.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei care a analizat cererea de chemare în judecată şi fără să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenţii-intervenienţi s-au limitat în susţinerea cererii de recurs doar la aspecte de fapt.

Ori, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că memoriul de recurs reprezintă un recurs formal fără critici efective de nelegalitate a hotărârii recurate.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind, cazurilor de casare, acestea să fie de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) Cod procedură, Înalta Curte va anula recursul formulat de G. şi H., ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 18 mai 2018, a încheierii din data de 25 mai 2018 şi a sentinţei civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018, toate pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Anulează recursul declarat de G. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2021.