Salaries of judicial assistants: mootness of action after generic collective orders and equal treatment under maximum reference values

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 14.10.2016 sub nr. de mai sus, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi MINISTRUL JUSTIŢIEI, solicitând anularea Ordinului nr. 3124 emis la data de 09.08.2016 de Ministrul Justiţiei şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, în care în baza calculelor ce se vor efectua, să se ţină cont de hotărârile judecătoreşti, actele normative in vigoare, precum şi de drepturile salariale incidente, după cum urmează:

- contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept, urmând ca sporul să fie inclus pe viitor în indemnizaţia lunară brută conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, aceasta fiind în cuantum de 15% (si nu de 8,82% cât a fost calculat in ordinul contestat), începând cu data de 23.12.2012;

- cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară, respectiv cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, greşit calculate sub aspectul procentului sporului titlului ştiinţific de doctor prin nerespectarea cotei de 15 % fata de 8,82% cât a fost acordat;

- aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 9.04.2015 la zi, aşa cum rezulta si din sentinţa civilă nr. 3308/10.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, urmând a se acorda si calcula majorările de 5%, 2% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară (majorarea valorii de referinţă sectoriale prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006 cu indexările prevăzute de O.G. nr. 10/2007);

- aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015 la zi, aşa cum |rezultă şi din sentinţa civilă nr. 3308/10.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, cu privire la tranşa de vechime, respectiv acordarea diferenţei de 12,5 % aferente transei de vechime în magistratura de 5 ani -10 ani pentru care indemnizaţia de încadrare primită de alţi magistraţi cu aceleaşi condiţii de vechime în magistratura este de 15 % (anterior 31 decembrie 2010), conform dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, precum şi acordarea diferenţei de 17,5 % aferente transei de vechime în muncă de 15 ani-20 ani, pentru care indemnizaţia de încadrare pe care o primesc colegii magistraţi care îndeplinesc aceleaşi condiţii de vechime in muncă este de 20 %, conform dispoziţiilor art. 41 din O.U.G. nr. 27/2006 (anterior 31 decembrie 2010), transe de vechime deja îndeplinite;

- aplicarea O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 57/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 159/2018 din data de 22 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii, Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei;

- a anulat în parte Ordinele nr. 3124/09.08.2016 şi nr. 4592/C/19.12.2016,

- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pe numele reclamantului noi ordine de salarizare, după cum urmează:

- începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405, rezultând un venit brut lunar 15022 RON, din care 1625 RON spor condiţii grele, vătămătoare şi periculoase, 1520 RON spor risc şi confidenţialitate, indemnizaţia de încadrare brută lunară în cuantum de 11877 RON incluzând suma compensatorie de 1048 RON.

- începând cu data de 08.03.2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 445,5 RON, rezultând un venit brut lunar 16524 RON, din care 1787 RON spor condiţii grele, vătămătoare şi periculoase, 1672 RON spor risc şi confidenţialitate, indemnizaţia de încadrare brută lunară în cuantum de 13065 RON incluzând suma compensatorie de 1154 RON.

- începând cu data de 01.11.2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 445,5 RON, rezultând un venit brut lunar 16908 RON, din care 1844 RON spor condiţii grele, vătămătoare şi periculoase, 1615 RON spor risc şi confidenţialitate, indemnizaţia de încadrare brută lunară în cuantum de 13449 RON incluzând suma compensatorie de 1154 RON.

- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să întreprindă demersurile necesare în vederea plăţii către reclamant a diferenţelor de drepturi salariale aferente perioadei 09.04.2015-31.10.2017, în cuantum total brut de 119.854 RON (diferenţe indemnizaţie, dobândă şi actualizare cu indice de inflaţie până la 31.10.2017), din care urmează a fi scăzute diferenţele de drepturi aferente perioadei 09.04.2015 - 08.03.2016, calculate de pârât în executarea sentinţei civile nr. 402/2016 completată prin sentinţa civilă nr. 771/2016, definitive, ambele pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă).

- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la efectuarea demersurilor în vederea plăţii diferenţelor de drepturi şi în continuare, pentru perioada 01.11.2017 - data pronunţării prezentei hotărâri, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

- a respins în rest acţiunea, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 159/2018 din data de 22 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 159/2018, instanţa a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea în parte a OMJ nr. 3124/2016 şi a OMJ nr. 4592/2016, obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea pentru reclamant a unui nou ordin de încadrare salarială, începând cu 9.04.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, rezultând un venit brut lunar de 15022 RON, începând cu 8.03.2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON rezultând un venit brut lunar de 16524 RON, începând cu 1.11.2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON rezultând un venit brut lunar de 16908 RON.

Totodată, prin sentinţa pronunţată, instanţa a obligat Ministerul Justiţiei să întreprindă demersurile necesare în vederea plăţii diferenţelor de drepturi salariale aferente perioadei de 9.04.2015-31.10.2017, în cuantum'de 119,854 RON din care urmează a fi scăzute drepturile aferente perioadei 9.04.2015-8.03.2016, calculate de pârât în executarea sentinţei nr. 402/2016 completată prin sentinţa nr. 771/2016, definitive, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa şi obligarea la efectuarea demersurilor în continuare pentru perioada 1.11.2017, data pronunţării hotărârii, sume actualizate şi dobânda legală.

În ce priveşte obligarea Ministerului Justiţiei de a emite un nou ordin de salarizare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 9.04.2015 şi majorată cu 10%, recurentul a invocat excepţia lipsei obiectului, având în vedere că, la data de 24.05.2018, Ministerul Justiţiei a emis OMJ nr. 2066/C/2018, în baza dispoziţiilor Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată, cu modificări şi completări prin Lege nr. 71/2015, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, a dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând seama de Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale precum şi Ordinul nr. 75 din 15.03.2018 emis de Preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă că judecătorii, magistraţii -asistenţi, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţei supreme sunt salarizaţi, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, prin acordarea valorii de referinţă sectorială (VRS) de 421,36 RON, respectiv VRS 405 RON, la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008 şi, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, prin acordarea unei VRS de 463,5 RON, respectiv VRS 405 RON la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008 şi 10%, procent prevăzut de Legea nr. 293/2015.

Astfel, art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 2066/2018 prevede că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de refennţă sectorială de 421,36 RON.

Totodată, alin. (2) al art. 1 prevede că, în perioada 1.12.2015-31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

În acelaşi timp, alin. (3), prevede că, începând cu 1.01.2018, în aplicarea Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariate pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Având în vedere că, prin OMJ nr. 2066/2018, reclamantului i-au fost acordate drepturile salariale solicitate şi chiar mai mult decât a solicitat acesta prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 463,5 RON, recurentul-pârât a solicitat admiterea excepţiei lipsei obiectului şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte sumele calculate de expert şi reţinute de instanţă atât în considerente cât şi în dispozitiv, recurentul-pârât apreciază că acestea se vor recalcula în funcţie de noua valoare de referinţă sectorială, aşa încât nu mai pot fi menţinute.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare în dosarul instanţei de recurs.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 07 ianuarie 2019 s-a fixat iniţial termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 12 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte înainte de a trece la analiza efectivă a criticilor sentinţei recurate invocate de către pârât subliniază că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare". În raport de acest text legal instanţa de recurs va avea în vedere în soluţionarea cererii argumentele recurentului-pârât cu privire la excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată în măsura în care acesta şi-a respectat printr-o serie de ordine obligaţiile privitoare la drepturile salariale ale reclamantului, precum şi faţă de modificările legislative în materie.

Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Criticile dezvoltate de către recurentul-pârât în cuprinsul cererii de recurs vizează în esenţă faptul că prin emiterea Ordinului MJ nr. 2066/C/2018 şi-a respectat obligaţiile în ceea ce priveşte drepturile salariale ale reclamantului astfel că acţiunea sa a rămas fără obiect.

Înalta Curte constată că solicitarea recurentul-pârât Ministerul Justiţiei de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect, urmare a emiterii OMJ nr. 2066/C/2018 este neîntemeiată şi urmează să analizeze criticile atât din perspectiva emiterii acestui, ordin cât şi din cea a Ordinului MJ nr. 4988/C/2019.

Astfel, obiectul acţiunii de faţă este reprezentat de pretenţia reclamantului de a-i fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 şi a Legii nr. 71/2015 având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu acest text de lege.

Prin urmare, obiectul acţiunii exista atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond, iar emiterea OMJ nr. 2066/C/2018, respectiv a OMJ nr. 4988/C/2019, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu consecinţa recalculării cuantumului indemnizaţiei de încadrare şi a sporurilor în raport de funcţie, grad, gradaţie şi vechime, conform prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea reclamantului, ci reprezintă o punere în executare a dispoziţiilor instanţei de fond, având efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor de către pârâtul Ministerul Justiţiei.

Aşa fiind, această împrejurare nu afectează obiectul acţiunii, care priveşte analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtului de a da curs solicitării reclamantului şi, pe cale de consecinţă, obligarea acestuia să acţioneze conform dispoziţiilor legale, simpla emitere a acestor acte administrative nefiind relevantă din această perspectivă, din moment ce nu a fost emis ulterior, până la data pronunţării hotărârii de faţă, ordine individuale reclamanţilor, ci doar două ordine generice (colective), valorând recunoaştere în parte a temeiniciei pretenţiilor prezentate, dar nu executare a obligaţiilor legale incumbând ministrului justiţiei, adică de încadrare salarială a fiecărui asistent judiciar cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pe fond, Înalta Curte urmeaă să facă sucrte aprecieri şi reţine că, în sensul interpretării pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, respectiv că "(…) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

Totodată, concluzia instanţei de fond nu contrazice nici aplicarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, care vine să sublinieze principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Aşadar, decizia Curţii Constituţionale consacră soluţia adoptată prin Legea nr. 71/2015, instanţa de contencios constituţional nefăcând decât să elimine diferenţele de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizaţiilor.

Aşa fiind, şi Înalta Curte apreciază că egalizarea indemnizaţiilor se putea face numai după pronunţarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, de vreme ce aceasta nu a făcut decât să confirme principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Acestea sunt chestiuni de principiu care stabilesc un echilibru firesc în raporturile de muncă dintre salariaţi şi angajatori care au calitatea de instituţii publice, plecând de la premisele egalităţii, nediscriminării şi transparenţei în acordarea remuneraţiei celor care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 159/2018 din data de 22 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2021.