Traffic contravention challenge; inadmissibility of appeal against final review decision under principle of legality of remedies

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti – secţia a II a Civilă, petentul A. a formulat plângere contravenţională în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada Rutieră, solicitând, în principal, anularea procesului-verbal de contravenţie Seria x nr. x/17.02.2016, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii contravenţionale aplicate cu cea a avertismentului.

Prin sentinţa nr. 6561 din 27 septembrie 2016, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 6049 din 17 mai 2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins plângerea formulată de petentul A. ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 6049 din 17 mai 2017 pronunţatîă de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, reclamantul A. a declarat apel.

Prin Decizia nr. 8046 din 21 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti – secţia a II a contencios administrativ şi fiscal a respins apelul declarat de A. ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 8046 din 21 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, A. în contradictoriu cu intimaţii B. şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucuireşti a formulat cerere de revizuire.

Prin Decizia nr. 4655 din 5.10.2018, Tribunalul Bucureşti – secţia a II a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Împotriva Deciziei nr. 4655 din 5.10.2018 pronunţată Tribunalul Bucureşti – secţia a II a contencios administrativ şi fiscal A. a declarat apel.

Prin Decizia nr. 14 din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 4655 din 5.10.2018, pronunţată Tribunalul Bucureşti – secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 14 din 13 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi Fisca a declarat recurs A..

I. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de contestator nefiind prevăzută de lege.

1. Asupra admisibilităţii recursului

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, ci este pronunţată în calea de atac a apelului exercitat împotriva unei decizii pronunţate în calea de atac a revizuirii.

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Aşadar, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

Totodată, instanţa de control judiciar va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. şi va aplica recurentului A. sancţiunea amenzii judiciare în cuantum 500 de RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 14 din 13 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.

În temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. aplică numitului A. amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.