Jurisdiction fixed with Caraş Severin Tribunal over Bucharest in multi-plaintiff cadastre-fee challenge.

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,la data de 08.10.2019, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A. S.R.L., în nume propriu şi în calitate de mandatar al B.. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dipună:

- anularea actului administrativ intitulat "Convocare la cererea nr. x/16.05.2019’’ emis de OCPI Dolj în data de 29.05.2019, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de a achita o diferenţă de tarif de 246.721 RON pentru a beneficia de serviciul de întabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în mun. Craiova, localitatea Cernele, Calea x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Craiova;

- să se constate refuzul nejustificat de soluţionare a cererii de reexaminare a tarifului de 6.665 RON din 05.06.2019, precizată prin cererea nr. x/27.06.2019;

- să se recunoască dreptul B. de a beneficia de prevederile art. 2 alin. (5) şi (6) din Ordinul ANCPI 16/2019, respectiv dreptul ca la soluţionarea cererii de înscriere nr. x/16.05.2019 să se folosească de tariful achitat pentru cererea de înscriere nr. x/08.03.2019;

- să fie obligat OCPI Dolj să restituie către A. suma de 246.721 RON, încasată în mod necuvenit;

- să fie obligat OCPI Dolj la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 270/23.06.2020, Tribunalul Caraş -Severin, secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul OCPI Dolj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Caraş -Severin a reţinut că reclamanta B. a acordat A. S.R.L. un mandat pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea stabilirea legalităţii tarifului de carte funciară şi a recuperării sumelor achitate în mod necuvenit.

Din cuprinsul mandatului rezultă că reclamanta A. S.R.L. este doar o persoană împuternicită să efectueze anumite diligenţe în numele şi pentru o altă persoană.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi împrejurarea că sediul reclamantei B. S.R.L. se află în Bucureşti, tribunalul a apreciat că prezentul litigiu este de competenţa exclusivă a Tribunalului Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa nr. 5951/13.11.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş- Severin; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de doi reclamanţi: A. S.R.L. şi B. S.R.L., cel dintâi formulând cererea atât în nume propriu, cât şi ca mandatar al celui de al doilea reclamant şi a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 112 din C. proc. civ., în raport de împrejurarea că unul dintre reclamanţi are sediul în circumscripţia teritorială a Tribunalului Caraş Severin, instanţa de contencios administrativ învestită iniţial.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului rezultă că Tribunalul Caraş Severin, ca instanţă de contencios adminstrativ, a fost învestit cu o cerere de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.R.L. atât în nume propriu cât şi în calitate de madatar al B. S.R.L., cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.(...)".

Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Însă, prezenta cauză prezintă un element specific, şi anume, un cadru procesual activ format din două reclamante, A. S.R.L şi B. S.R.L, ale căror sedii sociale se află în circumscripţiile ambelor instanţe implicate în conflictul negativ de competenţă.

Întrucât Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod distinct ipoteza în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de doi sau mai mulţi reclamanţi, în temeiul art. 5 alin. (3) C. proc. civ. devin incidente prevederile legale referitoare la situaţii asemănătoare, respectiv art. 112 C. proc. civ. (pluralitatea de pârâţi), potrivit cu care, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, astfel încât, în contencios administrativ, cererea formulată de mai mulţi reclamanţi persoane juridice de drept privat, va putea fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

În temeiul acestor texte de lege, Tribunalul Caraş Severin, sesizat la data de 08.10.2019, printr-o cerere formulată de două părţi reclamante, persoane juridice de drept privat, dintre care una are sediul social în judeţul Caraş Severin, a devenit competent teritorial în temeiul legii, independent de circumstanţa potrivit cu care A. S.R.L., cea în raport de care era atrasă competenţa teritorială a Tribunalului Caraş Severin, sesiza instanţa de contencios administrativ, atât în nume propriu, cât şi în calitate de mandatar al celui de al doilea reclamant care are sediul în Bucureşti.

Prin urmare, reţinând că Tribunalul Caraş Severin era competent teritorial în temeiul legii a soluţiona cauza de faţă, declinarea competenţei teritoriale în favoarea Tribunalului Bucureşti apare ca lipsită de fundament.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Caraş- Severin, – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. S.R.L. şi B.. S.R.L. şi pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj în favoarea Tribunalului Caraş Severin – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.