Negative jurisdictional conflict resolved: construction fees case assigned to administrative section.

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa, secţia civilă la data de 14.09.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii a solicitat obligarea pârâţilor A. şi B. la plata sumei de totale de 17.141,71 RON reprezentând cota de 0,1%, respectiv cota de 0,7% şi penalităţi de întârziere, aferente autorizaţiei de construcţii nr. x/2008, respectiv, nr. 493/2010, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 50/1991 republicată, art. 40 din Legea nr. 10/1995, art. 76 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991, dispoziţiile Codul fiscal şi ale Codului de procedură fiscală.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1544/06.06.2018, Judecătoria Bistriţa – secţia civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune referitoare la cota de 0,7%, invocată de pârâţi; a admis acţiunea reclamantului Inspectoratul de Stat în Construcţii şi a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 17.141,71 RON reprezentând cota de 0,1%, cota de 0,7% şi penalităţi de întârziere aferente AC 473/2008 şi AC 493/2010.

1.3. Prin decizia nr. 926/12.12.2019, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii A. Şi B., împotriva sentinţei civile nr. 1544/2018 pronunţată de Judecătoria Bistriţa.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii A. şi B..

Recursul a fost înregistrat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Decizia nr. 853/09.07.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recurs formulate de pârâţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 926/2019 pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în favoarea secţiei I civilă a Curţii de Apel Cluj.

2.2. Prin decizia civilă nr. 306/06.10.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 926/2019, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a de contencios, în favoarea secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării regulatorului de competenţă.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

În speţă, conflictul negativ de competenţă s-a ivit în soluţionarea unei cauze aflate în faza procesuală a recursului.

În raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, spre deosebire de necompetenţa de ordine privată, atât completul de judecată, cât şi oricare dintre părţi, inclusiv reclamantul care a sesizat o instanţă necompetentă, pot invoca necompetenţa de ordine publică. Soluţia este justificată de interesul public ocrotit prin norma de competenţă încălcată.

Dacă necompetenţa de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, ori în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional de către instanţă pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată, în tot cursul procesului.

Pe cale de consecinţă, instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza, prin efectul dispoziţiilor care limitează în timp posibilitatea de a invoca excepţia de necompetenţă de ordine publică in discuţie.

Dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în aceste condiţii, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv şi ea devine competentă să soluţioneze cauza deşi, în general, nu este competentă să soluţioneze cauze similare. În acest sens sunt dispoziţiile imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar nu mai are posibilitatea, în aceste circumstanţe, să invoce din oficiu o necompetenţă de ordine publică.

În prezentul proces, în discuţie este necompetenţa materială procesuală, care este o necompetenţă de ordine publică, în sensul legii de procedură.

În primă instanţă, procesul a fost judecat la judecătorie, această instanţă stabilind că are competenţa de a soluţiona litigiul.

Activitatea de judecată a Judecătoriei Bistriţa este organizată în două secţii: penal şi civil.

La nivelul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în calea de atac, dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar nu pe rolul secţiei I civile.

Înalta Curte reţine că, în şedinţa publică din data de 07.02.2019, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, ca instanţă de control judiciar, şi-a verificat din oficiu competenţa, constatând textual:" instanţa este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să judece prezenta cauză, în baza art. 95 pct. 2 C. proc. civ.." (pag. 28, dosar tribunal)

Prin urmare, un complet specializat în materia contenciosului administrativ şi fiscal, verificându-şi din oficiu competenţa, în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a constatat explicit că este competent să judece prezentul litigiu şi s-a pronunţat printr-o decizie dată pe fondul dreptului litigios.

În aceste circumstanţe, recursul declarat în cauză a fost înregistrat la nivelul Curţii de Apel Cluj pe rolul secţiei similare celei care a pronunţat decizia atacată cu recurs, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Aşa fiind, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj nu se mai poate considera necompetentă să judece în recurs, chiar dacă, după materie, competenţa ar fi aparţinut pe tot parcursul procesului secţiei I civile, întrucât necompetenţa material procesuală s-a acoperit şi nu mai poate fi invocată din oficiu, de către instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurenţii-pârâţi A. şi B. şi pe intimatul-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcţii în favoarea Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.