Challenging the Superior Council of Magistrates’ rejection of a professional reputation defense: material incompetence of the High Court and mandatory transfer to an adjacent appellate court to ensure impartiality

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Contestaţia formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 4 iulie 2019, contestatorul A., judecător în cadrul Tribunalului Specializat Mureş, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, desfiinţarea Hotărârii nr. 569 din 10 aprilie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, prin care a fost i-a fost respinsă cererea de apărare a reputaţiei profesionale, întrucât legea prevede că aceasta ar fi trebuit emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi nu de secţia pentru judecători, raportat la data formulării cererii sale.

De asemenea, contestatorul susţine că faptele reclamate nu au fost cercetate în concret, fiind însuşite concluziile raportului Inspecţiei Judiciare, fără a fi fost analizate obiecţiunile formulate de acesta.

2. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, raportat la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere natura juridică a actului atacat. În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei formulate, ca neîntemeiată.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei contestaţii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei contestaţii îl reprezintă Hotărârea nr. 569 din 10 aprilie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, act administrativ cu caracter individual emis ca urmare a desfăşurării procedurii de soluţionare a cererilor judecătorilor de apărare a reputaţiei profesionale.

La data de 17 octombrie 2018, a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară adresa nr. x/2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost trimisă spre soluţionare cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulată de domnul A., judecător în cadrul Tribunalului Specializat Mureş, care în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, a apreciat că i-a fost afectată reputaţia profesională ca urmare a modului şi condiţiilor în care s-au efectuat verificările prealabile şi cercetarea disciplinară în raportul nr. x/2018 al Inspecţiei Judiciare, fără a se lua în seamă argumentele prezentate de magistratul în cauză.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun."

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) - (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, introdus prin Legea nr. 234/2018, publicată în M.Of. nr. 850/08.10.2018:

"1) Secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii au dreptul, respectiv obligaţia corelativă de a se sesiza din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta, care ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea judecătorilor, respectiv imparţialitatea sau independenţa procurorilor în dispunerea soluţiilor, în conformitate cu Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, secţiile Consiliului Superior al Magistraturii apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor. Sesizările privind apărarea independenţei autorităţii judecătoreşti în ansamblul său se soluţionează la cerere sau din oficiu de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, secţiile, preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la sesizarea judecătorului sau procurorului, sesizează Inspecţia Judiciară pentru efectuarea de verificări, în vederea apărării independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor.

(3) În situaţiile în care este afectată independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională a unui judecător sau procuror, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune măsurile care se impun şi asigură publicarea acestora pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii.

(4) Judecătorul sau procurorul care consideră că independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(5) La solicitarea judecătorului sau procurorului vizat, comunicatul publicat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii va fi afişat la instituţia unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi/sau publicat pe site-ul acestei instituţii."

Ulterior, au fost modificate şi dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor(introdus prin Legea nr. 242/2018 care a intrat la data de 18.10.2018 cuprinzând şi modificările aduse prin O.U.G. nr. 92/2018):

"1) secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii are dreptul, respectiv obligaţia ca, la cerere sau din oficiu:

a) să apere judecătorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta, care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea, precum şi împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea;

b) să apere reputaţia profesională a judecătorilor;

c) să apere independenţa puterii judecătoreşti."

Văzând prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, raportat la natura juridică a actului atacat, Înalta Curte, în acord cu apărările intimatului, apreciază că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la posibilitatea de a contesta la Înalta Curte hotărârile de Plen privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, fiind aplicabile prevederile dreptului comun, ale Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, dând eficienţă dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată, potrivit cărora reclamantul persoană fizică (...) se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său (...), instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză ar fi fost Curtea de Apel Târgu Mureş– secţia de contencios administrativ, instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul contestatorul.

Însă, contestatorul are funcţia de judecător la Tribunalul Specializat Mureş, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş, astfel că Înalta Curte este obligată să facă aplicarea dispoziţiilor speciale prevăzute de C. proc. civ. în materia alegerii de competenţă, respectiv dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant, raţiunea acestui text de lege constând în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei, având în vedere calitatea părţii.

Astfel, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care îşi desfăşoară activitatea.

În acest caz, intervine o prorogare legală a competenţei teritoriale, prorogare ce nu poate opera, însă, cu încălcarea normelor de competenţă materială. Norma este imperativă sub aspectul obligativităţii sesizării unei alte instanţe, facultativă, fiind din punct de vedere teritorial, numai alegerea unei alte instanţe de acelaşi grad, aflată, însă, în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

În concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare şi va da eficienţă prevederilor legale anterior menţionate, urmând a declina competenţa materială de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 569 din 10 aprilie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată prin întâmpinare.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 569 din 10 aprilie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.