Court auxiliary staff surcharge limits: 30% budgetary cap vs. individual maximum entitlement under Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 18/26.03.2018 emisă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, prin care le-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 8/DEFA din data de 31.01.2018 emisă de preşedintele Curţii de Apel Braşov.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 5253 din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Covasna şi Ministerul Justiţiei şi a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu acesţi pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

- a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Braşov, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., neîncadrat în drept.

Reclamanţii au arătat, în esenţă, că decizia este emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti, sub aspectul modului de calcul al drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2018, astfel cum sunt detaliate în cuprinsul Legii nr. 153/2017, respectiv sub aspectul stabilirii şi aplicării sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex.

Art. 25 alin. (1) din legea-cadru prevede că "suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz", însă cuantumul de 30% face referire la ordonatorul de credite şi nu la drepturile salariate de care ar trebui să beneficieze personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex.

Din interpretarea prevederilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Capitolul VIII din Anexa V din lege, rezultă că sporurile la care este îndreptăţit personalul auxiliar de specialitate trebuie calculate şi acordate cumulat la salariul de bază, calculat în întregime, în raport de prevederile Legii-cadru nr. 153/2017.

Au precizat recurenţii că, pe de o pate, dreptul de a beneficia de cele trei sporuri a fost recunoscut prin hotărâri judecătoreşti definitive, fiind achitate retroactiv sumele reprezentând cuantumul lor precum şi dobânzile aferente, iar pe de altă parte, sumele au fost acordate şi pentru viitor prin legile de salarizare succesive, respectiv Legea nr. 330/2009 şi Legea nr. 284/2010, tot ca efect al hotărârilor judecătoreşti care prevedeau acordarea lor şi pentru viitor.

În acest sens, au făcut trimitere la Decizia nr. 25/1/A/1 din 2 februarie 2018, prin care Preşedintele Curţii de Apel Bacău a aplicat prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 şi a dispus în mod corect încadrarea personalului auxiliar de specialitate şi conex, începând cu data de 01.01.2018, prin stabilirea şi aplicarea la salariul de bază şi a sporurilor conform celor anterior menţionate, calculele detaliate fiind făcute în anexele care fac parte integrantă din această decizie.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata-pârâtă Curtea de Braşov a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi au formulat răspuns la întâmpinare.

În faza recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate care se subsumează motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamanţilor este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenţii reclamanţi au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Hotărârea nr. 18/26.03.2018 a Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Braşov, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 8/DEFA din data de 31.01.2018 emisă de preşedintele Curţii de Apel Braşov.

Prin sentinţa recurată, acţiunea în anularea actelor mai sus menţionate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 la cauza dedusă judecăţii, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Stabilind principiul aplicării etapizate a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut că începând cu data de 1 iulie 2017 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Începând cu data de 01.01.2018 (potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 153/2017), legiuitorul a prevăzut acordarea unor creşteri salariale şi, particularizat cauzei de faţă, în privinţa personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor de judecată, devin aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a) din lege, potrivit cărora cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin urmare, aşa cum în mod corect a stabilit colegiul de conducere al Curţii de Apel Brşov, aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 presupune o majorare cu 25% a drepturilor salariale faţă de cuantumul aceloraşi drepturi, aflat în plată la 31 decembrie 2017.

În măsura în care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, aflate în plată la 31 decembrie 2017, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022, prevede art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Numai în această din ultimă ipoteză poate fi supusă discuţiei întinderea sporurilor cuvenite personalului plătit din fondurile publice şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 din lege, pentru că în prima ipoteză, aşa cum s-a arătat mai sus, operează o simplă majorare de 25% atât în privinţa salariului de bază cât şi în privinţa sporurilor, nefiind posibilă nicio analiză pe marginea aplicării acestor sporuri în procent minim sau maxim.

În ipoteza vizată de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 devin aplicabile dispoziţiile art. 25 din lege, potrivit cărora suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

Dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 au fost corect interpretate şi aplicate de prima instanţă, în sensul că limitarea de 25% se raportează la nivel de ordonator de credite şi nu la salariul individual, din moment ce vizează suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

Or, această limită a fost avută în vedere de Curtea de Apel Braşov prin decizia nr. 8/31.01.2018, rezultând din economia dosarului faptul că suma tuturor sporurilor acordate nu depăşeşte procentul de 30% din suma salariilor de bază la nivelul Curţii de Apel Braşov.

În mod greşit consideră recurenţii reclamanţi că la nivel individual era obligatorie acordarea sporurilor la nivelul maxim prevăzut de lege, acela de 45%, fiind de observat faptul că prevederile Legii nr. 153/2017 nu numai că nu conţin o atare dispoziţie ci, dimpotrivă, stabilesc un cuantum maximal al sporurilor şi nu unul fix.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017, pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat.

(2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.

Şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017 judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare.

Prin urmare, legiuitorul a recunoscut personalului din sfera de referinţă a dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017 dreptul la un spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare; un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare, ceea ce conduce la concluzia că aceste sporuri, privite în mod cumulat pot ajunge până la procentul de 45%, nefiind, însă, obligatoriu a fi acordate în nivel maxim.

Intimata pârâtă Curtea de Apel Braşov a justificat acordarea acestor sporuri într-un cuantum mai mic decât cel maxim admis de lege, arătând că acordarea sporurilor în cuantumul maxim de 45% la nivel individual ar fi reprezentat 31,02 % din totalul salariilor de bază la nivel de ordonator, ceea ce ar fi condus la încălcarea dispoziţiilor art. 25 din Legea 153/2017.

Prin urmare, în mod întemeiat a concluzionat prima instanţă, în sensul că neacordarea sporurilor cuvenite recurenţilor reclamanţi în procentul maxim prevăzut de lege nu reflectă o aplicare discreţionară a legii, de natură a reliefa un exces de putere, ci, dimpotrivă, aplicarea legii într-un sens care concordă voinţei legiuitorului.

Invocarea unor hotărâri judecătoreşti de recunoaştere a dreptului la acordarea celor trei sporuri nu îşi găseşte suport în probele administrate în proces, astfel că nu reiese faptul că prin actul administrativ litigios s-ar fi diminuat un cuantum atestat judiciar anterior; în plus, reclamanţilor le sunt acordate sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, astfel că nu există vreo pasivitate a ordonatorului de credite în aplicarea normelor legale, din moment sporurile se regăsesc în actul administrativ unilateral de stabilire a drepturilor salariale şi se plăteşte efectiv.

Cât priveşte pretinsa discriminare la care sunt supuşi recurenţii reclamanţi în raport de situaţia colegilor de la curţile de apel nominalizate în acţiunea acestora, în mod întemeiat a reţinut prima instanţă că nu se poate reţine un atare tratament, cât timp aplicarea Legii nr. 153/2017 poate comporta particularităţi în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor acordate în concret la nivelul fiecărui ordonator de credite, obligatorie fiind limitarea generală prevăzută de art. 25 din legea în discuţie precum şi limitarea cuantumului fiecărui spor în sensul celor prevăzute de art. 4 şi 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017.

De altfel, art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (…) c) principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală;". Altfel spus, doar salariile de bază sunt vizate de principiul egalităţii, nu şi celelalte componente ale dreptului salarial, tocmai dat fiind rolul pe care îl are ordonatorul de credite în sensul celor arătate anterior.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată nefondat recursul reclamanţilor, urmând a-l respinge în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. împotriva sentinţei nr. 5253 din 11 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.