Ministry's timely response defeats appeal seeking order to compel sports branches answer

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 10.07.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la soluţionarea petiţiei nr. 1682/19.02.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4912 din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotiva sentinţei curţii de apel a formulat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, că deşi a primit un răspuns la petiţia din 19.02.2018, răspunsul autorităţii publice este lipsit de obiectivitate, evaziv, ambiguu, fiind emis cu intenţia de a se ocoli miezul problemei.

Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, replica autorităţilor trebuie să fie adecvată cererilor petiţionarilor iar răspunsul trebuie să se refere în mod clar la conţinutul cererilor în chestiune.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că a fost învestită cu analiza " refuzului nejustificat" de soluţionare a petiţiei, în realitate recurenta este nemulţumită de răspuns, aspect care justifică declanşarea litigiului, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care se pot încadra în vreunul din cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepţia nulităţii recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., şi respinsă în şedinţa publică din 10 febuarie 2021.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate care pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este definită de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 drept faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Această definiţie cuprinsă în Legea cadru a contenciosului administrativ corespunde prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, care impun autorităţilor şi instituţiilor publice sesizate "obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă."

Totodată, în concepţia legii contenciosului administrativ, refuzul unei autorităţi publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim îmbracă trei forme: refuzul nejustificat explicit sau manifest (art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din lege); refuzul nejustificat asimilat (art. 2 alin. (1) lit. i) teza a II-a din lege) şi tăcerea administraţiei în sensul nesoluţionării în termen legal a unei cereri (art. 2 alin. (1) lit. h) din lege).

Legea nr. 554/2004 dă posibilitatea instanţelor să verifice dacă refuzul de a soluţiona o cerere - exprimat explicit de către o autoritate este sau nu justificat, caz în care, dacă îl apreciază ca nejustificat, fiind dat cu exces de putere, poate analiza cererea persoanei respective, iar în cazul nesoluţionării unei cereri în termenul prevăzut de lege, situaţia recunoscută ca fiind "tăcerea administraţiei publice", acţiunea în contencios administrativ vizează decât obligarea autorităţii publice să răspundă cererii formulate.

În speţă, recurenta – reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ nesoluţionarea petiţiei adresate Ministerului Tineretului şi Sportului la data de 19.02.2018, prin care a solicitat comunicarea unui răspuns la întrebarea " Câte ramuri sportive sunt oficializate în România şi în baza cărora prevederi legale au apărut federaţii sportive în lipsa ramurilor ?"

Instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza probei cu înscrisuri administrate în cauză, că prin adresa nr. x/27.03.2018, ministerul pârât a comunicat un răspuns reclamantei, în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 şi art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, neputându-se reţine tăcerea administraţiei publice.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă este nemulţumită de răspunsul primit de la autoritatea publică pârâtă nu semnifică faptul că petiţia acesteia nu a fost soluţionată în conformitate cu dispoziţiile legale existente.

Pe de altă parte, deşi obiectul cererii, astfel cum a fost stabilit de recurenta-reclamantă, a vizat exclusiv obligarea autorităţii publice pârâte la soluţionarea petiţiei înregistrate la 19.02.2018 (tăcerea administraţiei), totuşi prima instanţă constatând că s-a primit un răspuns la petiţie a verificat dacă acest răspuns a fost nejustificat şi emis cu exces de putere.

Constatând că răspunsul autorităţii emitente şi că nemulţumirea reclamantei cu privire la conţinutul răspunsului (" În privinţa ramurilor de sport a căror practicare este recunoscută pe teritoriul României, numărul şi exemplificarea acestora, se poate verifica baza de date electronică pusă la dispoziţie pe site-ul M.T.S la rubrica Registrul Sportiv") nu este de natură a-l aprecia ca fiind emis cu exces de putere, prima instanţă în mod corect a respins acţiunea.

Dacă recurenta -reclamantă aprecia că răspunsul primit la data de 27.03.2018 o vatămă în drepturile sau în interesele sale legitime, trebuia să conteste în instanţă acest răspuns, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, iar nu să declanşeze un litigiu prin care să solicite obligarea autorităţii la soluţionarea petiţiei, motivat de faptul că nu a primit niciun răspuns, în condiţiile în care această afirmaţie nu este susţinută de probatoriul administrat.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 4912 din 27 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.