Challenging public domain attestation; denial of standing for lack of established legal interest in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2018, la data de 5.04.2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, Guvernul României şi Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor, anularea parţială a H.G. nr. 1016/2005 şi a HCLMT nr. 166/2003 privind atestarea domeniului public al Municipiului Timişoara vizând poziţiile din anexa H.G.: poz. 1641 pentru parcela topografica x şi poz. x pentru parcela topografica x -poz. x pentru parcela topografica x.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 327 din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin Primar, Guvernul României, şi Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor, ca lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei curţii de apel au declarat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii; în subsidiar, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea soluţionării fondului cauzei.

În motivarea căii de atac, recurenţii au arătat că motivul neincluderii în cuprinsul acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Timişoara a parcelelor topografice nr. x si x se datorează faptului că, abia ulterior datei promovării acţiunii (21.12.2017), prin adresa nr. x/7.03.2018 Primăria Municipiului Timişoara le-a comunicat că terenul aferent imobilului din str. x 17 se afla amplasat pe 3 parcele topografice respectiv x, x şi x.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiei interesului născut şi actual necesar pentru exercitarea dreptului la acţiune în contencios administrativ, instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 2 lit. a), o) şi p) din Legea nr. 554/2004, din interpretarea cărora rezultă că legiuitorul a stabilit că intră în sfera contenciosului administrativ nu numai acţiunile vizând vătămarea unui drept constituţional/legal al cetăţeanului ci şi acţiunile vizând vătămarea unui interes legitim privat al acestuia, interes definit ca fiind o posibilitate a cetăţeanului de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil prefigurat.

În condiţiile în care legea stabileşte că nu numai titularul unui drept deja existent poate demara un atare demers judiciar în sfera contenciosului administrativ cât şi persoana care tinde a-şi realiza un drept subiectiv viitor şi previzibil poate beneficia de prerogativele legii, instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea reclamanţilor cu motivarea ca doar titularii unui drept deja existent pot recurge la acţiunea de comtencios administrativ, restrângând în mod abuziv condiţiile legale doar la titularii unui drept nu şi la titularii unui interes.

Faţă de împrejurarea că imobilul din str. x 17, constând în casă de locuit, a fost edificat de către reclamanţi acum 20 de ani fără ca nicio autoritate publică să conteste starea de fapt, ci mai mult, situaţia a fost acceptată impunând plata de impozit, reglementarea stării de drept fiind una de competenţa instanţei de drept comun, recurenţii- reclamanţii au arătat că se află în situaţia titularilor unor interese legitime private, fiindu-le accesibilă calea unei acţiuni de contencios administrativ.

Mai mult, instanţa de fond a ignorat şi un al doilea argument expus în şedinţa publică din 10.12.2018 de apărătorul reclamanţilor acela că, iniţial, în cartea funciară titularul dreptului de proprietate al celor 3 parcele de teren era Statul român, prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor, pentru ca apoi prin H.G. nr. 1016/2005 să se ateste domeniul public al unităţii administrativ teritoriale cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 8 din Legea nr 213/1998.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând recursul în raport cu motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., conform căruia "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", reţine că acesta este nefondat, astfel că recursul va fi respins pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Demersul judiciar al recurenţilor-reclamanţi vizează anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 166/2003 şi a Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005 privind atestarea domeniului public al Municipiului Timişoara în ceea ce priveşte poz. 1641 pentru parcela topografică x, poz. x pentru parcela topografică nr. x şi poz. x pentru parcela topografică nr. x din anexa la hotărârea de guvern.

Soluţionând cauza, curtea de apel a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea ca atare, reţinând, în esenţă, că în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanţii nu au dovedit niciun interes în formularea acţiunii, în sensul că nu au dovedit că sunt vătămaţi prin hotărârea de consiliu local de atestare a domeniului public al Municipiului Timişoara în ceea ce priveşte parcelele cu nr. top. x (casă şi curte în str. x) şi x (păşune), întrucât niciunul cele două imobile, astfel evidenţiate topografic, nu sunt indicate de reclamanţi în cuprinsul acţiunii ce face obiectul dosarului x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara, iar în ceea ce priveşte imobilul evidenţiat topografic sub nr. x cuprins în CF nr. x Timişoara, constând în casă şi teren în suprafaţă de 479 mp, pentru admisibilitatea acţiunii lor, reclamanţii trebuiau să dovedească că sunt titularii unor drepturi sau interese legitime asupra imobilului în discuţie sau cel puţin asupra construcţiei reprezentând casa de locuit, drepturi sau interese legitime încălcate ca urmare a trecerii imobilului în domeniul public al Municipiului Timişoara, aspect neprobat în cauză.

Soluţia instanţei de fond este însuşită de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea corectă a normelor cuprinse în art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine că, prin normele cuprinse în art. 1 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă subiecţilor de drept privat un mecanism de contencios administrativ subiectiv, în cadrul căruia sancţiunea juridică a anulării actului administrativ nelegal poate fi aplicată numai dacă actul respectiv are efecte vătămătoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim afirmat de reclamant.

Legea contenciosului administrativ, reglementând dreptul persoanei vătămate în drepturile sale sau într-un interes legitim de a cere anularea actului administrativ, defineşte noţiunea de "drept vătămat" ca fiind orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ, iar sintagma "interes legitim privat" ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

Contrar criticilor din recurs, din perspectiva acestor dispoziţii legale, recurenţii-reclamanţi nu ar fi putut obţine o soluţie favorabilă, întrucât temeiurile acţiunii în contencios administrativ sunt legate de vătămarea unui drept al persoanei, respectiv a unui interes legitim privat.

De fapt, în cauză, este vorba de afirmarea vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim la momentul înaintării acţiunii în contencios administrativ şi de dovedirea vătămării pe parcursul procesului.

Deci, interesul legitim privat este în strânsă legătură cu dovedirea unei vătămări a reclamanţilor în cauză.

Or, recurenţii-reclamanţi nici cu ocazia judecării pe fond a cauzei, nici în recurs, nu au făcut dovada vătămării concrete a unor drepturi sau interese legitime asupra imobilelor care fac obiectul hotărârii de Guvern contestate.

Mai mult, în lipsa dovedirii existenţei vătămării nu poate fi aplicată sancţiunea anulării actului administrativ.

Având în vedere obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Timişoara – constatarea dobândirii unui drept de superficie asupra imobilului din str. x, evidenţiat topografic sub nr. x cuprins în CF nr. x Timişoara, constând în casă şi teren în suprafaţă de 479 mp, rezultă cu evidenţă că recurenţii -reclamanţi nu erau titularii unui drept prevăzut de lege la data adoptării H.G. nr. 1016/2005 sau a unui interes legitim, care să fi fost vătămate prin actul administrativ contestat.

Este real că recurenţii-reclamanţii tind la recunoaşterea unui drept de proprietate asupra casei de locuit, drept de proprietate care ar justifica interesul acestora în formularea prezentei acţiuni, dar câtă vreme acest drept nu este născut şi actual în patrimoniul recurenţilor, în mod corect instanţa de fond a constatat neîndeplinirea condiţiei interesului în promovarea prezentei acţiuni.

În acest context, susţinerile recurenţilor-reclamanşi referitoare la restrângerea accesului liber la justiţie nu pot fi primite, întrucât, la momentul actual, prin situaţia lor juridică nu pot proba producerea unei vătămări nici într-un drept subiectiv (dreptul de proprietate), nici într-un interes legitim privat, care este definit de legiuitor în strânsă legătură cu un "drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat".

În raport de soluţia dată cauzei, Înalta Curtea nu va analiza şi aspectele referitoare la fondul litigiului, expuse în motivele scrise formulate.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanţii A. şi B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 327 din 11 decembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.