Eligibility timing requirement: refusal to accept post-submission licensing documents in photovoltaic funding applications

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 26.07.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu, a solicitat anularea în tot a Deciziei Administraţiei Fondului pentru Mediu de respingere a dosarului de validare nr. x/19.03.2019 din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională şi a Deciziei de respingere a contestaţiei cu nr. 46/CPF/04.06.2019 de către Comitetul director din cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu şi să se constate că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul nr. 1287/2018 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la admiterea dosarului de validare nr. x din 19.03.2019 şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 242 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 242 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurent-reclamantă a arătat că sentinţa atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 49/2019, aplicabile cauzei, reţinând greşit că dosarul de validare a fost respins, în mod aparent legal de către intimată, pentru că la data depunerii dosarului de validare reclamanta nu îndeplinea criteriul de eligibilitate prevăzut de art. 11 lit. h) din Ordinul nr. 1287/2018, respectiv, nu a prezentat niciun atestat ANRE tip B, iar intimata "nu avea posibilitatea legală de a solicita depunerea acesteia."

Prima instanţă interpretează eronat dispoziţiile art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 49/2009, reţinând că intimata nu avea posibilitatea legală de a solicita depunerea documentului lipsă la momentul înaintării dosarului, respectiv a atestatului ANRE de tip B, cu toate că dispoziţiile indicate dau intimatei-pârâte această posibilitate.

De altfel, documentul fusese deja depus la momentul la care Comitetul director s-a pronunţat asupra dosarului, iar faptul că decizia de respingere a fost publicată pe site-ul autorităţii pârâte la aproximativ 60 de zile de la data luării acesteia, deşi intimata-pârâtă avea obligaţia de a publica decizia în maxim 30 de zile, conform art. 12 alin. (2) din O.U. nr. 49/2009, în restul dosarelor fiind publicată la 1-2 zile, i-a îngrădit recurentei dreptul de a depune un nou dosar, cu toate că s-ar fi încadrat în termenul prevăzut de lege.

Or, instanţa de fond nu a analizat şi nu a motivat, pe larg, această critică, limitându-se a reţine că este lipsită de relevanţă, astfel că, sub acest aspect, nu sentinţa nu respectă exigenţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susţineri din recurs şi acţiunea introductivă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare

Analizând criticile aduse hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte constată, în ceea ce priveşte invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că acest motiv de casare nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate de recurenta reclamantă.

Astfel, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate" de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (hotărârea din 28.04.2005 din Cauza Albina împotriva României, hotărârea din 15.03.2007din Cauza Gheorghe împotriva României).

Tot în jurisprudenţa sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenţie, Curtea a statuat că, în general, instanţelor naţionale nu le incumbă o obligaţie de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franţei).

Or, în speţă, sentinţa recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea sunt în parte similare cu susţinerile părţii adverse sau o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

De altfel, recurenta a indicat drept motiv subsumat acestui caz de casare motivarea superficială a instanţei de fond care a considerat lipsit relevanţă aspectul referitor la posibilitatea reclamantei de a proceda la depunerea unui nou dosar de validare, întrucât se afla încă în termen, ceea ce, pe de o parte, se circumscrie argumentelor subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar pe de altă parte, un astfel de motiv nu poate fi reţinut ca fondat, întrucât motivarea completă a instanţei de fond pe acest aspect există în considerentele sentinţei.

În acest context, este de observat şi că judecătorul fondului a analizat cauza sub toate celelalte aspectele relevante, iar neînsuşirea de către instanţa de judecată a argumentelor unei părţi nu echivalează cu o lipsă de motivare sau cu o motivare contradictorie, nici cu una străină de natura cauzei.

Nu este incident în cauză nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., raportat la criticile formulate în recurs, care vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor O.G. nr. 49/2009.

În fapt, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de validare în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, înregistrată la pârâtă sub nr. x/19 martie 2019, însoţită de documentele depuse în copie la dosar.

Prin Decizia nr. 54 bis/01.04.2019, Comisia de validare din cadrul Programului, a respins cererea de validare, reţinând neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, conform art. 11 lit. h) din Ghidul de finanţare, respectiv, neprezentarea atestatului ANRE de tip B.

Împotriva deciziei de respingere, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie, înregistrată la AFM sub nr. x/04.06.2019.

Prin decizia Comitetului director, publicată pe site-ul AFM la data de 01.07.2019, contestaţia reclamantei a fost respinsă, ca neîntemeiată, cu motivarea că cererea de validare nu respectă formularul prevăzut de în anexa 1 la Ghid, în baza art. 12 lit. a) şi art. 13 alin. (8) din Ghidul de finanţare, şi se menţine rezoluţia de comisiei de validare. S-a mai reţinut că motivul de respingere din evaluarea juridică intră sub incidenţa art. 13 alin. (5)- cererea de validare era un document depus în altă formă, iar instalatorului i s-ar fi cerut depunerea cererii în formă actualizată. Dacă nu ar fi existat motivul de respingere din evaluarea tehnică, întrucât lipsa unui document (atestatul ANRE de tip B nu a fost depus la dosar), intră sub incidenţa art. 13 alin. (7 lit. b), care, coroborat cu art. 13 alin. (8), duce la respingerea dosarului de validare.

Soluţionând cauza, prima instanţă a respins acţiunea reclamantei reţinând ca fiind temeinic şi legal actul administrativ contestat, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Cu titlu preliminar, se reţine că în speţă cadrul legal este reglementat de prevederile Ordinului nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrări surplusului în reţeaua naţională, iar nu cele ale O.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, pe care şi-a întemeiat recurenta apărările.

Astfel, potrivit art. 12 lit. a) din Ghidul de finanţare, cererea de validare a instalatorului, completată integral, prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 1 la Ghid, în original, este semnată de către reprezentantul legal sau de către împuternicitul acestuia.

Conform art. 13 alin. (5) din acelaşi Ghid, în cazul în care se constată că documentele depuse în dosarul de validare prezintă neconcordanţe sau a fost depusă în altă formă decât cea prevăzută de ghid, autoritatea aduce la cunoştinţa instalatorilor, prin publicarea pe site-ul propriu, motivele invalidării, iar aceştia, în termen de cinci zile lucrătoare de la publicare, au posibilitatea de a transmite documentele în formă corectă şi/sau clarificările solicitate, cu condiţia ca documentele şi/sau clarificările să dovedească eligibilitatea solicitantului la data depunerii cererii de validare.

Potrivit art. 13 alin. (7), respingerea dosarului de validare se poate realiza în situaţia lipsei unui document, neprezentarea acestuia la termenul stabilit ori ieşirea sa din perioada de valabilitate şi respectiv neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate.

Textele legale menţionate anterior permit concluzia că documentele justificative ale cererii de validare trebuie să existe, în materialitatea lor, la data depunerii cererii de validare.

Autoritatea are posibilitatea de a solicita celui ce a depus cererea,depunerea unor documente în formă corectă în situaţia în care acele documente au fost depuse deja însă sunt informe. De asemenea, se pot solicita clarificări în situaţia în care acele clarificări dovedesc eligibilitatea solicitantului la data depunerii cererii de validare.

Faţă de probaţiune administrată, instanţa de fond în mod corect a constatat că la data depunerii cererii de validare, aşa cum cere art. 13 alin. (5) din Ghidul de finanţare, reclamanta nu îndeplinea cerinţa referitoare la deţinerea atestatului de tip B, fiind evident că acesta a fost obţinut de către reclamantă prin decizia nr. 543 din 25 martie 2019.

Cererea de validare în cadrul programului a fost depusă de către reclamantă la data de 19 martie 2019 însă, faţă de lipsa înscrisului, în materialitatea lui, în ziua depunerii cererii, autoritatea nu avea posibilitatea legală de a solicita depunerea acestuia, fiind evident că acesta nu era emis încă la data depunerii cererii de validare.

În acelaşi timp, autoritatea pârâtă nu era îndreptăţită să solicite clarificări reclamantei întrucât clarificările trebuiau să dovedească eligibilitatea solicitantului, la data depunerii cererii de validare, fiind evident că la data depunerii cererii documentul menţionat anterior nu exista.

În acest context, decizia luată de către autoritate, la data de 1 aprilie 2019, de respingere a cererii de validare, este temeinică şi legală.

Referitor la criticile din recurs referitoare la încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine că toată argumentaţia recurentei- reclamante porneşte de la neînţelegerea/ignorarea prevederilor art. 13 alin. (7) şi ale art. 13 alin. (8) din Ghid, din care rezultă că neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate la momentul introducerii cererii de validare, coroborat cu existenţa unor neconcordanţe sau cu depunerea documentelor într-o altă formă decât cea prevăzută de ghid, duc Ia respingerea dosarului.

Or, la data de 19.03.2019, dată la care a fost depus dosarul de validare nr. x/PF, Decizia nr. 543/25.03.2019 de acordare a atestatului de tip B nu exista, astfel încât, recurenta reclamantă nu îndeplinea criteriile de eligibilitate la momentul depunerii dosarului de validare.

Prin urmare, completarea dosarului reclamantei, pentru situaţia în care s-ar fi discutat respingerea în data de 27 mai 2019 nu era posibilă, în temeiul argumentelor de fapt şi de drept menţionate anterior.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 242 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.