Challenge to administrative response to petition: standing to sue and legal injury requirement under Law 29/1990

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 65/F din 6 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1491/F/CA/2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.C., în contradictoriu cu Garda Financiară.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, la data de 13 iunie 2003, reclamantul s-a adresat Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu Garda Financiară și prin sentința civilă nr. 4122/C din 22 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4089/2003, această instanță și-a declinat competența, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, unde s-a format dosarul nr. 1491/C/F/2003.

A mai susținut instanța de fond, că reclamantul, la data de 12 mai 2003, a adresat o petiție ministrului finanțelor publice, la care a primit răspunsul cu nr. 214061 din 5 iunie 2003, sub antetul Gărzii Financiare și semnătura comisarului general adjunct, împotriva căruia a formulat acțiune la instanța de contencios administrativ.

În motivarea acțiunii precizate, a reținut instanța, reclamantul a susținut că este nemulțumit de răspunsul primit, cât și de faptul că, în loc să-i răspundă ministrul finanțelor publice, căruia îi adresase cererea, răspunsul i-a fost transmis sub semnătura Comisarului general adjunct al Gărzii Financiare.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut, în esență, că răspunsul primit de reclamant se referă la toate aspectele semnalate în petiția sa și că, prin acest act, nu i-a fost vătămat un drept legal, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

De asemenea, a motivat instanța de fond, împrejurarea că răspunsul cerut i-a fost trimis sub semnătura Comisarului general adjunct al Gărzii Financiare, și nu sub semnătura șefului Ministerului Finanțelor Publice, nu constituie un motiv de nelegalitate a actului respectiv.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ. și susținând, în esență, că răspunsul care a fost dat petiției sale, este necorespunzător, el fiind suspendat în mod nelegal din funcția de comisar la Garda Financiară, secția Constanța, precum și că răspunsul primit este nelegal, nefiind semnat de autoritatea căreia i s-a adresat cu petiție.

Răspunsul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant, comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Constanța, a fost suspendat din funcție, prin decizia nr. 139 din 25 mai 2000, emisă de șeful Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, în temeiul art. 79 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, la cererea procurorului, fiind trimis în judecată în dosarul penal nr. 5259/2001 al Tribunalului București, secția I penală.

În mod corect a reținut instanța de fond, că recurentul-reclamant s-a adresat, la data de 12 mai 2003, ministrului finanțelor publice și că răspunsul la petiția respectivă i-a fost trimis acestuia, sub semnătura Comisarului general adjunct al Gărzii Financiare, aspectele sesizate în cerere referindu-se la date, acte și fapte din activitatea secției Constanța a Gărzii Financiare.

De asemenea, instanța de fond a stabilit în mod corect obiectul acțiunii cu care a fost învestită, recurentul-reclamant necontestând, în cauza de față, legalitatea și temeinicia deciziei nr. 139 din 25 mai 2000, el fiind nemulțumit de conținutul răspunsului primit și de modalitatea în care i s-a răspuns.

Astfel, în mod judicios a reținut instanța de fond, că prin actul atacat nu i-a fost vătămat recurentului-reclamant, nici un drept.

În ceea ce privește al doilea aspect, în legătură cu care sunt formulate mai multe critici, instanța de fond a reținut în mod corect că în mod legal răspunsul a fost semnat de Directorul general adjunct al Gărzii Financiare, din structura căreia face parte secția Constanța, la activitatea căreia se referea cererea și unde recurentul-reclamant deținea funcția de comisar, șeful Ministerului Finanțelor Publice apreciind în mod corect că petiția îi fusese adresată în mod eronat.

Oricum, recurentul-reclamant, deși a susținut că în mod nelegal ministrul finanțelor publice nu i-a răspuns personal la petiția adresată, nu a înțeles să-l cheme în judecată, deși și-a precizat acțiunea în cursul judecății.

Astfel fiind, recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.C. împotriva sentinței nr. 65/F din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2005.