Final ruling upheld: daily penalties for ministry body and director until EU funding claims reanalysis executed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal by the defendants (a ministry's intermediary body and its director) and upheld the lower court's judgment, which remains in force: the director is fined 20% of the minimum gross national salary per day of delay, and the ministry body must pay the claimant penalties of 500 RON per day of delay, both accruing from the date of the lower court's judgment until full execution of a prior final administrative-court ruling (sentence no. 953/2018, confirmed by decision no. 2855/2020). The dispute arose from the claimant's request to enforce that prior ruling, which had ordered the defendants to reanalyze certain funding claims under an EU-funded operational program; the lower court had also dismissed the claim against the European Funds Ministry for lack of passive standing. The High Court rejected the appellants' arguments that they lacked competence (holding such issues were precluded by res judicata), that the execution deadline ran from communication of the prior ruling rather than its date of finality under art. 24(1) of Law no. 554/2004, and that they had already executed the ruling (finding the submitted correspondence did not constitute the required analysis of the claimant's challenges).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 24 alin. (1) din legea nr. 554/2004, art. 496 din C. proc. civ, Art. 496 C. proc. civ; Final ruling upheld: daily penalties for ministry body and director until EU funding claims reanalysis executed: 953/2018, confirmed by decision no. 2855/2020). The dispute arose from the claimant's request to enforce that prior ruling, which had ordered the defendants to reanalyze certain funding claims under an EU-funded operational program; the lower court had also dismissed the claim against the European Funds Ministry for lack of passive standing. The High Court rejected the appellants' arguments that they lacked competence (holding such issues were precluded by res judicata), that the execution deadline ran from communication of the prior ruling rather than its date of finality under art. 24(1) of Law no. 554/2004, and that they had already executed the ruling (finding the submitted correspondence did not constitute the required analysis of the claimant's challenges).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the ruling rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 martie 2021
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.09.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, B. - Director OI Pocu Men şi Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:
- aplicarea unei amenzi Directorului OI POCU MEN, de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând din data de 27.07.2020 şi până la executarea efectivă a sentinţei nr. 953/05.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ si Fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2855/25.06.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016;
- obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale - Direcţia OI POCU şi a Ministerului Fondurilor Europene la plata:
• în principal, a unei penalităţi în valoare de 10.904,53 RON pe zi de întârziere,
• În subsidiar, a unei penalităţi în valoare de 1.000 RON pe zi de întârziere, pentru aceeaşi perioada (27.07.2020 - executarea efectiva a obligaţiilor).
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1271 din 23 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Fondurilor Europene şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale – Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman (OI – POCU) şi Directorul OI – POCU MEN, B..
A aplicat Directorului OI – POCU MEN, B., amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la executarea efectivă a sentinţei civile nr. 953/5.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin respingerea recursurilor prin decizia civilă nr. 2855/25.06.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A obligat pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale – Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman (OI – POCU) să-i plătească reclamantei penalităţi de 500 RON pe zi de întârziere, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la executarea efectivă a sentinţei civile nr. 953/5.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin respingerea recursurilor prin decizia civilă nr. 2855/25.06.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 1271 din 23 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâţii Ministerul Educaţiei - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman şi B. – Director OI POCU MEC au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că recurenta nu mai are atribuţii în soluţionarea cererii reclamantei. Se afirmă că, în prezent, contractul de finanţare al proiectului x încheiat la data de 21.04.2014 a încetat la data de 21.04.2017 or eligibilitatea cheltuielilor nu se aplică în afara unui contract de finanţare încheiat de autoritatea contractantă cu beneficiarii. Reanalizarea acestor cheltuieli ar echivala cu reactivarea contractului de finanţare după împlinirea termenului acestuia fără niciun act adiţional l contractului prin care părţile contractante să confină la prelungirea duratei acestuia.
Activitatea de control a modului de implementare a contractului după împlinirea termenului acestuia nu se întemeia pe prevederile contractului ci pe prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 iar stabilirea neregulilor a fost realizată înăuntrul termenului de 5 ani prevăzut de această prevedere legală.
De asemenea, se afirmă că instituţia funcţionează conform prevederilor Acordului de delegare a unor operaţiuni POCU fiind lipsit de efecte juridice Acordul de delegare POSDRU astfel încât instituţia nu poate da curs executării Deciziei nr. 2855/2020 întrucât instituţia nu are delegate decât activităţi de control şi monitorizare. Conform punctului III alin. (3) fila x din Acordul de delegare a anumitor atribuţii privind implementarea Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020 AM-POCU este responsabilă pentru luarea deciziei finale privind eligibilitatea cheltuielilor şi pentru efectuarea plăţii.
Recurenta susţine că a efectuat demersurile dispuse imperativ de Instrucţiunea AM nr. 58197/26.09.2017 rezultatele fiind transmise prin poşta electronică către DGPECU prin adresa nr. x/28.09.2020 pentru ca AM să se achite de obligaţia de plată a sumelor dispuse de instanţă prin anularea scrisorilor de informare a beneficiarilor.
Un al doilea motiv de recurs se referă la data de la care prima instanţă a aplicat sancţiunile, recurenta afirmând că decizia supusă executării a fost primită de instituţie la data de 22.07.2020 şi nu poate produce efecte decât de la data comunicării, de la această dată curgând şi termenul de executare.
În fine, prin cel de al treilea motiv de recurs recurenta afirmă că a întreprins demersurile dispuse imperativ de Instrucţiunea AM nr. 58197/26.09.2017 rezultatele fiind transmise prin poşta electronică către DGPECU prin adresa nr. x/28.09.2020 înainte de pronunţarea Hotărârii nr. 1271/2020 astfel încât obligaţia de executare a Deciziei nr. 2855/26.06.2020 a fost îndeplinită.
4. Apărările formulate în cauză
Pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fostul Ministerul Fondurilor Europene) a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce priveşte responsabilitatea instituţiei recurente în executarea Deciziei nr. 2855/26.06.2020 intimatul-pârât arată că recurenta nu are atribuţii doar în ceea ce priveşte plata sumelor dar şi analiza cererilor de rambursare cade în sarcina sa, aşa cum a stabilit instanţa prin decizia menţionată.
De asemenea, în cauză a formulat întâmpinare şi reclamanta, solicitând, în principal, anularea recursului şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii intimata-reclamantă arată că motivele invocate nu se încadrează la cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. iar în ceea ce priveşte fondul arată că prin decizia supusă executării s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că sarcina reanalizării cererilor de rambursare revine recurentei astfel încât aceste critici nu mai pot fi formulate în cauză. De altfel, chiar recurenta citează din actul de delegare prevederi care se referă la atribuţiile sale de închidere a proiectelor POSTDRU derulate în perioada 2007-2013. Cât priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de executare se susţine că hotărârea trebuia să fie executată în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă care este data pronunţării. Demersurile de executare au început ulterior acestui moment şi nu au fost finalizate încă.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului aceasta a fost respinsă în şedinţa publică din data de 23.02.2021.
Cu privire la fondul recursului, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte responsabilitatea instituţiei recurente în executarea Deciziei nr. 2855/26.06.2020 Înalta Curte constată că toate susţinerile recurentei se referă la aspecte preexistente momentului pronunţării deciziei menţionate mai sus astfel încât ele nu mai pot fi invocate ca impedimente la executare. Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în privinţa acestor critici există autoritatea de lucru judecat, instanţa care a judecat pe fond litigiul stabilind definitiv obligaţia concretă a autorităţii recurente iar criticile referitoare al transferul atribuţiilor/competenţelor ar fi trebuit invocate în cadrul respectivului litigiu.
În ceea ce priveşte termenul de la care curge obligaţia executării, instanţa de fond a reţinut în mod corect că data de la care intervine obligaţia de executare a unei hotărâri este data rămânerii definitive a acesteia, aşa cum prevede art. 24 alin. (1) din legea nr. 554/2004. Or, data la care o hotărâre este definitivă este data la care a fost soluţionat recursul nu data la care hotărârea pronunţată în recurs a fost comunicată părţilor.
Oricum, acest aspect este lipsit de relevanţă practică în condiţiile în care instanţa de fond a aplicat sancţiunile de la data pronunţării sentinţei atacate prin prezentul recurs nu de la data la pronunţării deciziei 2855/2020. Or, la data la care a fost pronunţată sentinţa atacată termenul de 30 de zile pentru executarea voluntară a hotărârii era expirat chiar dacă acesta ar fi fost calculat de la data comunicării deciziei.
În ceea ce priveşte executarea hotărârii judecătoreşti se constată că recurenta nu a făcut dovada faptului că ar fi îndeplinit obligaţiile precise impuse prin sentinţa nr. 953/05.03.2018 rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2855/23.06.2020. Adresa nr. x/28.09.2020 nu constituie un astfel de act de analizare a unor contestaţii, aşa cum fusese stabilit prin titlul executoriu supus executării.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi Ministerul Educaţiei - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman şi B. – Director OI POCU MEC împotriva sentinţei civile nr. 1271 din 23 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 22 martie 2021.