Delay claim over appeal scheduling rejected for lack of culpable court passivity.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6.01.2021 sub nr. x/2019/a1, petentul A. a formulat contestaţie la tergiversarea procesului, vizând dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de petentul A. privind tergiversarea procesului în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reţinut că problema soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, se apreciază în raport de criterii obiective ce ţin de datele statistice, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanţă/pe completele de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfăşurării anumitor proceduri prealabile specifice, iar în prezenta cauză, astfel de criterii au fost avute în vedere la stabilirea termenului de judecată.

Împotriva încheierii din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 22.02.2021, petentul A. a formulat plângerea prevăzută de dispoziţiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., aceasta fiind înregistrată sub nr. x/2019/a2.

În motivarea plângerii, petentul a arătat instanţa trebuia să ţină cont de obiectul cauzei deduse judecăţii (furtul a 67 ha de pădure şi 587 m.p. teren construcţii în centrul comunei) şi nu de încărcătura şedinţelor de judecată, astfel încât să nu fie nevoit să aştepte 4 ani pentru soluţionarea recursului. De asemenea, a solicitat să îi fie acordată posibilitatea de a se adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.

Potrivit art. 522 C. proc. civ.: " (1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia sa îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Articolele 522-526 din C. proc. civ., reunite sub Titlul IV, purtând denumirea "Contestaţie privind tergiversarea procesului", reglementează un mijloc procesual pus la dispoziţia părţilor şi a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situaţii.

Deşi în prezenta cauză petentul nu a indicat în concret unul dintre cazurile reglementate de art. 522 C. proc. civ., se observă că ceea ce caracterizează toate cazurile de contestaţie este pasivitatea instanţei de judecată, care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părţilor şi terţilor şi nu le foloseşte sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia privind tergiversarea procesului este privită ca un remediu oferit de normele de procedură şi nu ca o sancţiune aplicată judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, iar întârzierea dispunerii unor măsuri sau îndeplinirii unor obligaţii trebuie apreciată şi justificată prin intermediul unor criterii cu caracter obiectiv, aplicabile pricinii.

Astfel cum a reţinut şi instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la tergiversare, problema soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce ţin de datele statistice, de durate medie de soluţionare a cauzelor, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanţă/pe complete de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfăşurării anumitor proceduri prealabile specifice.

La data de 20 septembrie 2018, Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a emis Hotărârârea nr. 109, prin care s-au aprobat la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie măsurile propuse cu referire la repartizarea pe şedinţe a dosarelor înregistrate, fără termen acordat şi calendarul şedinţelor de judecată pentru fiecare complet, într-o primă etapă, pentru anul 2019, iar la data de 20 decembrie 2018 s-a emis Hotărârea prin care s-a aprobat calendarul şedinţelor de judecată pentru anul 2021, respectiv Hotărârea nr. 110, prin care s-a aprobat la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal lista cauzelor/obiectelor urgente, procedura de fixare a primului termen de judecată.

Cât priveşte termenele pentru judecata pe fond a recursurilor ce formează obiectele celorlalte dosare (neincluse în lista cauzelor/obiectelor urgente), acestea sunt stabilite de completurile de judecată cu respectarea ordinii înregistrării dosarelor pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în raport de hotărârile anterior menţionate, dar şi a dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 C. proc. civ., art. 109 din Regulamantul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Din punct de vedere al obiectului cauzei, dosarul privind recursul declarat de reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2.06.2020, nu se încadrează în lista cauzelor/obiectelor urgente. În atare condiţii, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere din data de 20 decembrie 2018 prin care s-a aprobat, la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, calendarul şedinţelor de judecată pentru fiecare complet, pentru anul 2021, primul termen pentru judecata recursului a fost stabilit la data de 18 noiembrie 2021, în raport de data înregistrării dosarului pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

În ceea ce priveşte motivele de tergiversare prevăzute de art. 522 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că deşi petentul nu a indicat concret unul din acestea, susţinerile sale pot fi subsumate celui prevăzut la pct. 1 al textului de lege. În acest caz, contestaţia la tergiversare trebuie privită ca un remediu aplicabili în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului.

Noţiunea de termen de finalizare trebuie apreciată însă nu prin raportare la elemente subiective, care ţin de dorinţa părţii de a-i fi soluţionată cauza într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, impusă de dispoziţiile art. XVII din Legea nr. 2/2013 coroborate cu cele ale art. 493 C. proc. civ.

Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, a procedat mai întâi la comunicarea actelor de procedură către părţi şi ulterior a fixat primul termen de judecată. Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului de finalizare a unei proceduri" în soluţionarea cauzei, trebuie luate în considerare şi alte elemente obiective, care ţin de încărcătura instanţei de judecată pe rolul căreia a fost înregistrată cauza şi, implicit, a completului învestit cu soluţionarea dosarului.

De asemenea, noţiunea de termen optim şi previzibil trebuie apreciată şi prin raportare la posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispoziţiile anterior menţionate. Or, în cauză, au fost respectate toate etapele legale referitoare la procedura de regularizare prevăzute de C. proc. civ. şi fixarea termenului de judecată, constatările instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului fiind corecte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea petentului A. formulată împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2021

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2021.