Appeal admitted; revision dismissed: integrity report upheld after review grounds fail

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La data de 25.08.2014, reclamantul Primarul Comunei Poiana Mare - A. a chemat în judecată Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei de judecată admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa anulării raportului de evaluare nr. x/04.08.2014.

Prin sentinţa nr. 3510 din data de 08 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2014, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, secţia CAF.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Primarul Comunei Poiana Mare - A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia CAF.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014.

Prin sentinţa nr. 125/10.03.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Comunei Poiana Mare - A. în contradictoriu cu pârâta A.N.I.

Prin cererea înregistrată la data de 07 decembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2017, A., în calitate de primar al comunei Poiana Mare, a formulat cerere de revizuire a sentinţei nr. 125/10.03.2015 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 547/2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. - Primar al Comunei Poiana Mare, împotriva sentinţei nr. 125 din data de 10 martie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate.

A fost schimbată în tot hotărârea nr. 125/2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova la 10.03.2015 în dosarul nr. x/2015.

A fost admisă acţiunea.

S-a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/04.08.2014, întocmit de A.N.I.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs intimata Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. şi, în subsidiar, ca nefondată, raportat la motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a apreciat recurenta că este întemeiat, întrucât sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de admitere a cererii de revizuire, situaţie în care nu se poate exercita controlul judiciar.

A menţionat recurenta că instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat pe excepţia autorităţii de lucru judecat invocată prin întâmpinare şi nici nu a arătat considerentele pentru care a înlăturat apărările formulate prin notele scrise depuse la dosar pentru termenul din 02.04.2018 şi care vizau al doilea motiv de revizuire, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

A susţinut că revizuentul a indicat generic textul art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., înţelegând să-şi fundamenteze cererea pe aceleaşi argumente invocate şi în cererea de recurs ce au fost analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia judecării recursului declarat de acesta împotriva aceleiaşi sentinţe nr. 125/2015 pronunţate în dosarul x/2015

Recurenta a apreciat că instanţa de fond a ignorat cele statuate prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3869/2017 şi a procedat la reanalizarea aspectelor vizând procedura de citare a părţilor, încălcarea dreptului la apărare.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire invocat de revizuent prin cererea precizatoare, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., justificat de emiterea de către ANI a unui nou raport de evaluare, care nu exista la momentul introducerii cererii de revizuire, a arătat recurenta că instanţa de fond a omis să îl analizeze, respectiv să se pronunţe cu privire la admisibilitatea ori caracterul fondat/nefondat al acestuia.

A mai menţionat că prin notele scrise depuse la dosar, a învederat instanţei că pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., era necesar ca respectivul înscris să fi fost reţinut de partea potrivnică, fie ca înscrisul să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Totodată, raportul de evaluare invocat nu reprezintă un înscris doveditor în înţelesul arătat de acest articol de lege, întrucât nu are relevanţă pentru soluţionarea cauzei.

A concluzionat recurenta că revizuentul a încercat şi chiar a obţinut rejudecarea recursului, reaprecierea probelor şi reinterpretarea dispoziţiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurenta că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 70 şi 76 din Legea nr. 161/2003, precum şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004. Totodată, prin soluţia dată, instanţa de fond a procedat de fapt la rejudecarea recursului.

A solicitat recurentul şi obligarea intimatului-revizuent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 603,16 RON, cheltuieli de transport şi cazare pentru consilierul juridic.

4. Apărările intimatului

Intimatul A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, intimatul a arătat că în speţă sunt îndeplinite cerinţele art. 509 pct. 9 din C. proc. civ., întrucât nu a avut cunoştinţă de data judecării cauzei nr. 84/54/2015, ca o consecinţă a neîndeplinirii procedurii de citare a părţii, fiind împiedicat să se prezinte la termenul stabilit de către instanţă.

Totodată, a invocat prevederile Legii nr. 54/2019 şi a arătat că constatările efectuate de ANI cu privire la posibilitatea existenţei conflictului de interese în exercitarea funcţiei de către intimat, în calitate de primar al comunei Poiana Mare, au fost tardive.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei recurate, iar în rejudecare, respingerea cererii de revizuire, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin sentinţa nr. 125/10.03.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Comunei Poiana Mare - A. în contradictoriu cu pârâta A.N.I.

Împotriva acestei sentinţe a fost formulată cerere de revizuire de către reclamant, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 9 din C. proc. civ., care a solicitat anularea sentinţei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii, partea a invocat încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea, respectiv cele prevăzute de art. 153, art. 157 coroborat cu art. 160 din C. proc. civ.. A arătat revizuentul că sunt îndeplinite cerinţele art. 509 pct. 9 din C. proc. civ., având în vedere că nu a avut cunoştinţă de data judecării cauzei nr. 84/54/2015. A apreciat că a fost împiedicat să se prezinte la termenul stabilit de către instanţă, având în vedere că nu a fost îndeplinită procedura de citare a părţii.

S-a mai invocat faptul că a fost încălcat dreptul la apărare al recurentului, prevăzut de art. 13 din C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO, întrucât cauza a fost soluţionată în lipsa reprezentantului convenţional.

A susţinut revizuentul că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti în sensul că a comis exces de putere deoarece nu s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de apărare şi asupra probelor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului.

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat autoritatea de lucru judecat, în temeiul art. 430, art. 431 alin. (2) şi art. 432 din C. proc. civ., arătând că toate susţinerile din cererea de revizuire au fost invocate şi analizate în cadrul deciziei nr. 3869/06.12.2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului declarat împotriva aceleiaşi sentinţe nr. 125/10.03.2015.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar, revizuentul a invocat prevederile art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., faţă de existenţa raportului de evaluare x/02.02.2018 emis de intimată.

Instanţa de fond a admis cererea de revizuire, a schimbat în tot hotărârea nr. 125/2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova la 10.03.2015 în dosarul nr. x/2015, a admis acţiunea şi a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/04.08.2014, întocmit de A.N.I., soluţie apreciată de instanţa de control judiciar ca fiind nelegală.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. invocat de revizuent, Înalta Curte reţine că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută: "dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa sa".

Analizând susţinerile revizuentului, Înalta Curte constată că aspectele invocate nu pot fi încadrate în motivul de revizuire invocat.

În reglementarea C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 509 din C. proc. civ.

În afara acestor motive stricte şi a cadrului procesul reglementat, părţile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătoreşti, într-o procedură care ar presupune reluarea judecăţii şi stabilirea unei alte situaţii de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securităţii raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive şi s-ar crea căi de atac care nu sunt prevăzute de lege.

Dreptul de acces la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, trebuie raportat la alte norme constituţionale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege (art. 126 alin. (2) şi că împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art. 129). Aceste dispoziţii duc la concluzia că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege.

Numai astfel se poate respecta principiul preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi, implicit, principiul securităţii raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre definitivă nu mai poate fi pusă în discuţie, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.

Înalta Curte constată că revizuentul este în eroare, urmărind să dea o nouă valenţă termenului "împiedicat", respectiv aceea că împiedicarea a constat în faptul că nu a fost legal citat, încadrând motivul evocat în temeiul de drept invocat, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Însă, în interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., se poate considera ca temei de revizuire doar împrejurarea în care sunt întrunite cumulativ două condiţii: partea legal citată să fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, ipoteză care nu se regăseşte în speţă.

Revizuentul invocă chiar o pretinsă nelegală citare, respectiv încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea, cele prevăzute de art. 153, art. 157 coroborat cu art. 160 din C. proc. civ.. În concret, a susţinut revizuentul că, având în vedere că nu a avut cunoştinţă de data judecării cauzei nr. 84/54/2015, ca o consecinţă a neîndeplinirii procedurii de citare a părţii, a fost împiedicat să se prezinte la termenul stabilit de către instanţă.

Cum s-a arătat anterior, pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., titularul cererii de revizuire trebuie să fi fost împiedicat să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, împrejurare care să nu fi constat în nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu revizuentul.

De altfel, susţinerile părţii cu privire la aceste aspecte au fost valorificate cu ocazia judecării recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 125 din 10 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionat prin decizia 3869/06.12.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul x/2015

Cu privire la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Astfel, pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii;

- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.

Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Având în vedere că înscrisul invocat de revizuent este raportul de evaluare nr. 3268/G/II emis de ANI la 02.02.2018, iar sentinţa ce se cere a fi revizuită este pronunţată la 10.03.2015, Înalta Curte constată că în speţă, nu sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a revizuirii cerute de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., dar şi de jurisprudenţa CEDO, care impune ca desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru "defecte fundamentale" ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanţei numai după terminarea procesului.

Cum s-a arătat şi anterior, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenţie, ale cărei dispoziţii relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanţele pronunţă o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată.

În fine, Înalta Curte relevă că instanţa de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obţinerea unei rejudecări a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti irevocabile şi principiului securităţii raporturilor juridice.

În ceea ce priveşte invocarea de către intimat a prevederilor Legii nr. 54/2019 şi a faptului că constatările efectuate de ANI cu privire la posibilitatea existenţei conflictului de interese în exercitarea funcţiei au fost tardive, faţă de soluţia de respingere a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu este învestită cu excepţia prescripţiei extinctive a răspunderii revizuentului.

În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul A. la plata către intimată Agenţia Naţională de Integritate a sumei de 603lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv cheltuieli transport şi cazare pentru consilierul juridic care a reprezentat intimata la termenele de judecată din 03.09.2018 şi 01.10.2018 la Curtea de Apel Craiova, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar recurs.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 547/2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi, rejudecând:

Va respinge cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei nr. 125/2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 547/2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei nr. 125/2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ în dosarul nr. x/2015.

Obligă revizuentul A. la plata către intimată Agenţia Naţională de Integritate a sumei de 603lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2021.