Taxpayer's appeal reinstated as stamp duty payment proven; joint tax liability ruling quashed and remanded for fresh review.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub dosar nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi în numele şi pentru Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iaşi, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/2018 emisă de către Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iaşi.

La data de 14.05.2019, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Iaşi, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 732/16.05.2019, cauza a fost declinată spre competenţă soluţionare Tribunalului Ialomiţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la data de 07.06.2019 sub dosar nr. x/2019.

Totodată, reclamanta a învederat instanţei că solicită anularea atât a Deciziei nr. 20547/31.05.2018 de atragere a răspunderii în solidar, cât şi a Deciziei nr. 10696 din 31.08.2018 privind soluţionarea contestaţiei administrativ fiscale promovată de societate, emisă de DGRFP Iaşi - Direcţia Colectare, ca fiind nelegale şi netemeinice şi exonerarea societăţii de la plata sumei de 81.839,38 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1420F/03.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ialomiţa – secţia Civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi.

Împotriva acestei sentinţe, partea reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat apel înregistrat la data de 24.12.2019, sub dosar nr. x/2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Fiindu-i comunicată declaraţia de apel, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea apelului şi respingerea căii de atac în consecinţă.

La termenul de judecată din 18 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti a invocat excepţia nulităţii apelului prin prisma timbrajului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin decizia nr. 9 din 18 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia netimbrării apelului şi a fost anulat apelul formulat de apelanta – reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1420F/03.12.2019, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa – secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, ca netimbrat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 9 din 18 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa a procedat la o greşită aplicare a legii.

Astfel, curtea de apel, în mod greşit a aplicat dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., dispunând anularea apelului, în condiţiile în care reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă, achitând taxa judiciară de timbru în cuantum de 25 de RON, pe care a depus-o la dosar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 24.02.2020.

În concluzie, a apreciat recurenta că au fost nerespectate dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, încălcându-i-se dreptul liberului acces la justiţie şi dreptul la un process echitabil.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 1 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor procesual civile, astfel cum acestea au fost reţinute de curtea de apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar constată că potrivit Rezoluţiei din data de 16 ianuarie 2020 a completului învestit cu judecarea cauzei din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile art. 4711 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 470 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3), s-a stabilit în sarcina părţii apelante obligaţia ca, în 10 zile de la comunicare, să regularizeze cererea de apel prin semnarea acesteia în original, iar, până la termenul de judecată să achite o taxă judiciară de timbru de 25 RON, conform art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cu menţiunea dreptului de reexaminare în termen de 3 zile de la comunicare.

Prin rezoluţia din data de 5 martie 2020, s-a stabilit termen de judecată la data de 18 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar apreciază că este admisibilă calea de atac a recursului exercitată de recurenta-reclamantă, întrucât instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor de procedură de drept comun, calea de atac de faţă putând fi examinată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerarea respectării aceluiaşi cadru procesual.

Înalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi în numele şi pentru Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iaşi, solicitând anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/2018 emisă de către Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iaşi şi a Deciziei nr. 10696 din 31.08.2018 privind soluţionarea contestaţiei administrativ fiscale promovată de societate, emisă de DGRFP Iaşi - Direcţia Colectare, ca fiind nelegale şi netemeinice şi exonerarea societăţii de la plata sumei de 81.839,38 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1420F/03.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ialomiţa – secţia Civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, prin decizia recurată Curtea de apel admiţând excepţia nulităţii apelului şi anularea acestuia ca netimbrat, pentru lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanţă în sarcina părţii apelante.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte această soluţie în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident, reţine caracterul fondat al motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cărora se circumscriu criticile formulate de recurenta-reclamantă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluţia de casare în soluţionarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Înalta Curte observă că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă" se regăseşte actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărţii I din acelaşi Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută şi pe cea relativă, nulitatea condiţionată şi nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulităţile pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.

Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

Aminteşte instanţa de control judiciar că unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., potrivit cu care "(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform normelor de drept aplicabile, (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale (...)".

Înalta Curte reţine că la dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal se află dovada achitării taxei judiciare de timbru de 25 RON, respectiv chitanţa nr. x/10.02.2020 emisă de Consiliul Local Adunaţii Copăceni, înregistrată la dosar la data de 24 februarie 2020.

Faţă de aceste motive, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, prin admiterea excepţiei nulităţii apelului, anulând apelul pentru lipsa dovezii achitării timbrajului, motiv pentru care, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi în vederea asigurării dublului grad de jurisdicţie şi a tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata le conferă părţilor litigante, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată, urmând ca instanţa să analizeze legalitatea căii de atac exercitate de reclamantă, respectiv să procedeze la calificarea acesteia, având în vedere că, faţă de excepţia nulităţii, este prioritară excepţia inadmisibilităţii prin prisma legalităţii căii de atac astfel cum este definită de C. proc. civ. şi de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 9 din 18 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.