Securitate collaborator finding reversed: no evidence of concrete intelligence-gathering in apartment, statutory requirements unmet.

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei să aprecieze asupra calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1459 din 15 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate.

A invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii acţiunii şi reţinerii existenţei calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâtul A..

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt şi a cadrului normativ incident în speţă, a susţinut recurentul-reclamant că prima instanţă a respins acţiunea, încălcând şi aplicând în mod greşit prevederile ce conţin definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii, reglementată de art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Recurentul-reclamant a susţinut că în cauză sunt întrunite cumulativ cele două condiţii prevăzute de legiuitor pentru reţinerea calităţii de colaborator al organelor securităţii, respectiv: înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia organelor de securitate, a locuinţei sau a altui spaţiu deţinut, precum şi caracterul voluntar al punerii la dispoziţia Securităţii a spaţiului.

Din conţinutul raportului privind modul cum a decurs recrutarea, reiese faptul că intimatul - pârât a pus la dispoziţia Securităţii a apartamentului în care locuia.

De asemenea, din conţinutul angajamentului, întocmit şi semnat olograf indescifrabil de către pârât, reiese acordul acestuia ferm de a pune la dispoziţia organelor fostei Securităţi a apartamentului în care locuieşte, respectiv "Subsemnatul A.,/..,/, cu domiciliul în Săveni, mă angajez să sprijin în mod secret, organizat şi activ organele de securitate în activitatea ce o desfăşoară pentru prevenirea, deconspirarea şi lichidarea infracţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului, prin punerea la dispoziţie a apartamentului în care locuiesc, în interesul muncii necesare acestor organe." .

Din construcţia textului de lege rezultă că este irelevant dacă în casa de întâlniri au fost sau nu introduse surse, de asemenea, fiind irelevantă natura informaţiilor pe care reţeaua introdusă în casa conspirativă a furnizat-o Securităţii.

Altfel spus, pentru reţinerea calităţii de gazdă a unei case de întâlniri nu trebuie ca sursele să furnizeze informaţii care să se refere la atitudini sau activităţi îndreptate împotriva regimului.

O interpretare contrară nu poate fi acceptată pentru următoarele motive:

În primul rând, niciuna dintre cele două părţi - ofiţerul, respectiv gazda - nu aveau cum să prevadă, la momentul punerii la dispoziţie a spaţiului, ce fel de informaţii vor putea oferi colaboratorii care vor intra în imobilul respectiv. în plus, gazda nici nu participa la întâlnirile dintre ofiţer şi surse.

În al doilea rând, o atare interpretare nu poate fi primită pentru că ar însemna că stabilirea calităţii de gazdă (colaborator prin facilitarea strângerii de informaţii) să depindă exclusiv de activitatea unor terţi.

Prin urmare, calea aleasă de legiuitor se justifică prin aceea că gazdele caselor aveau, în angrenajul Securităţii, un rol mult mai important decât cel al informatorilor.

În plus, această categorie de colaborare nu permite subclasificări pe criterii morale, la fel ca în cazul informatorilor a căror activitate este analizată în funcţie de conţinutul delaţiunilor furnizate.

Recurentul susţine că în cauză este îndeplinită şi condiţia privind punerea voluntară a spaţiului respectiv la dispoziţia Securităţii, fapt dovedit fapt dovedit prin conţinutul angajamentului semnat, şi anume "Subsemnatul A.,/.../, mă angajez să sprijin în mod secret, organizat şi activ organele de securitate/.../, prin punerea la dispoziţie a apartamentului în care locuiesc, în interesul muncii necesare acestor organe."

Subliniază recurentul că această condiţie reiese şi din cuprinsul Raportului privind modul cum a decurs recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri a numitului A. şi cu propuneri de includere în reţea acestuia, de la dosarul de reţea nr. x (cotă CN.S.A.S.), datat 23.05.1989.

În opinia recurentului, nu este necesar astfel cum în mod eronat a reţinut prima instanţă, ca în spaţiul pus la dispoziţie de recurentul-pârât Securitatea să fi şi desfăşurat activităţi specifice, relevanţă având în cauză punerea la dispoziţie în mod conştient a unui spaţiu, cunoscându-se scopul în care avea a fi utilizat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 6 septembrie 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 25 februarie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune vizând constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a intimatului-pârât A., în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Verificările au fost efectuate de recurentul-reclamant în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată prin Legea nr. 293/2008, cu modificări şi completări, ce stabilesc obligaţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii {C.N.S. A. S.) de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h1) din acelaşi act normativ.

Din conţinutul Notei de constatare nr. x/09.08.2018, precum şi din înscrisurile ataşate acţiunii, pârâtul A. a fost recrutat de către I.J. Botoşani, Serv. 1, în calitate de gazdă casă de întâlniri, pentru efectuarea întâlnirilor ofiţerilor de securitate de la I.J. Botoşani cu reţeaua informativă din legătură, în condiţii de conspirativitate. în acest sens, a întocmit şi semnat olograf un angajament, datat 23.05.1989.

Soluţionând acţiunea formulată de reclamant, instanţa fondului a apreciat că este neîntemeiată, considerând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile: înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia organelor de securitate a locuinţei sau a unui alt spaţiu pe care îl deţinea şi punerea la dispoziţie a spaţiului să se facă în mod voluntar.

Prin criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.

Contrar celor susţinute de recurent, soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului.

Astfel, sub un prim aspect, Înalta Curte reaminteşte ca din analiza preambulului şi a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că raţiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoaşterii de către membrii unei societăţi postcomuniste a fostului regim totalitar, depăşirii nivelului organizatoric, intelectual şi moral impus de un sistem caracterizat prin structuri şi moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creării unei culturi politice autentice şi a unei societăţi civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care în prezent candidează pentru sau ocupă demnităţi ori funcţii publice (aflându-se în situaţia de a fi garanţii Constituţiei şi ai democraţiei) ori deţin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv şi neinstituind o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

Prin urmare, rolul instanţei învestite cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau, după caz, colaborator al Securităţii, nu este acela de a stabili vinovaţii, de a aplica pedepse şi de a le individualiza, nerealizând o justiţie retributivă, ci doar de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. şi a probelor administrate de pârât, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa calităţii în discuţie, raţiunea legii şi rolul instanţei fiind în acord cu principiile stabilite prin jurisprudenţa C.E.D.O, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiţie şi echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunţată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Prin urmare, este evident că eventuala neîndeplinire a celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 împiedică reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, indiferent de prevederile preambulului acestui act normativ.

În prezenta speţă recurentul-reclamant a solicitat verificarea calităţii de colaborator al securităţii în privinţa intimatului-pârât, prin prisma faptului că acesta a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlnire, prin punerea la dispoziţia organelor de Securitate a locuinţei sale din Săveni, str. 23 august.

Este de principiu că pentru colaborarea prin facilitarea culegerii de informaţii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1. înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia organelor de securitate "a locuinţei sau a altui spaţiu" deţinut.

2. punerea la dispoziţia Securităţii a spaţiului respectiv să se facă în mod voluntar.

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că pentru a avea calitatea de colaborator al Securităţii nu este suficientă simpla punere la dispoziţia Securităţii a spaţiului în mod voluntar, fiind necesară ca această permisiune să aibă ca scop înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la alte persoane de către lucrătorii Securităţii

La această constatare se adaugă şi faptul că din dosarul personal nu rezultă că în locuinţa pusă la dispoziţie de pârât s-ar fi desfăşurat activităţi în sensul culegerii de informaţii care să conducă la încălcarea unor drepturi sau libertăţi.

Prin urmare, suspiciunea reală că una dintre cele două condiţii ale textului de lege nu este îndeplinită, şi anume caracterul voluntar al punerii la dispoziţie a locuinţei, în legătură directă cu faptul că în acea locuinţă nu s-a desfăşurat, în concret nicio activitate de culegere de informaţii, conduce instanţa de recurs la concluzia că nu poate fi reţinută calitatea prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nu este de ignorat nici faptul că, în condiţiile date, relatate pe larg mai sus, stabilirea calităţii de colaborator în privinţa intimatului - pârât nu ar fi de natură să atingă scopul final al legii, aşa cum este menţionat în preambul şi cum a fost descris pe larg în prezenta decizie.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru argumentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1459 din 15 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.