Return of temporary agricultural land removal guarantee after land restoration: retention limited to failure to restore within new authority-set deadline

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să se dispună anularea Adresei cu nr. x/02.06.2014, obligarea intimatei la restituirea către reclamantă a sumei de 69.000 RON achitata către ANCPI cu titlu de garanţie în vederea aprobării scoaterii temporare din circuitul agricol a terenului situat în extravilanul comunei Afumaţi, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x, număr cadastral x; obligarea pârâtei la achitarea către reclamantă a dobânzii aferente sumei de 69.000 RON, calculată de la data constituirii - 04.09.2008 - şi până la data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 96 din 5 aprilie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III – a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, astfel cum a fost precizată şi extinsă;

- a obligat pârâtul MADR la restituirea către reclamantă a sumei de 68.503,056 RON din totalul sumei de 69.000 RON achitată cu titlu de garanţie în vederea aprobării scoaterii temporare din circuitul agricol a terenului situat în extravilanul comunei Afumaţi, jud. Ilfov, tarlaua x, parcela x, număr cadastral x;

- a obligat acelaşi pârât la achitarea în favoarea reclamantei a dobânzii aferente sumei de 68.503,056 RON calculată de la data constituirii garanţiei - 04.09.2008 - şi până la data restituirii efective, la rata dobânzii practicate de Trezoreria Statului;

- a respins în rest cererea.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-pârât a arătat următoarele:

În ceea ce priveşte primul motiv de casare recurentul-reclamant afirmă că judecătorul care s-a pronunţat asupra fondului nu a motivat în mod legal soluţia dată, atât în fapt cât si in drept.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât invocă prevederile art. 93 din legea nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare. În raport de prevederile legale citate susţine că reclamanta nu a îndeplinit condiţiile strict si limitativ prevăzute de lege, in sensul ca lucrările de redare a terenului circuitului agricol nu au fost efectuate in termenul de 2 ani prevăzut in Ordin si nici cererea de restituire a taxei de scoatere temporara din circuitul agricol a terenului nu a respectat perioada reglementata in actele normative in vigoare la data promovării cererii de chemare in judecata, situaţie ce conduce la nerestituirea garanţiei. Chiar daca instanţa in motivare a reţinut modificările aduse Legii 18/1991, principiile si criteriile ce stau la baza analizării documentaţiilor de restituire a garanţiilor depuse de beneficiari sunt similare celor prevăzute in forma iniţiala a actului normativ, condiţiile si documentele necesare fiind prevăzute explicit in cadrul art. V al Legii 186/2017.

Se mai invocă şi faptul că prin dispoziţiile art. 93 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 legiuitorul a avut in vedere "titularul aprobării', respectiv a persoanei care a respectat etapele parcurgerii procedurii si a indeplinirii condiţiilor legii pentru scoaterea temporară a terenurilor din producţia agricolă şi silvică, situaţie in care reclamanta S.C. A., este clar ca nu se afla.

Totodată, se afirmă că potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, prin constituirea Fondului de ameliorare a fondului funciar din taxele plătite de persoanele fizice şi juridice solicitante pentru scoaterile din circuitul agricol, legiuitorul a avut in vedere că, uneori, în situaţii speciale, obligaţia de cultivare a terenurilor nu poate fi îndeplinită fie din culpa deţinătorilor lor, fie datorită naturii terenurilor. În prezenta speţă ne-am afla, potrivit recurentului-pârât, într-o astfel de ipoteză, terenul din discuţie fiind supus unui proces de degradare sau poluare a solului cauzat de activitatea economica si sociala a reclamantei, sens in care taxa achitata cu titlu de garanţie isi găseşte pe deplin justificarea sub aspectul reţinerii in raport cu prevederile art. 93 alin. (4) şi (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, pana la îndeplinirea obligaţiilor de redare a terenului in circuitul agricol.

Referitor al cererea de plată a dobânzii de la data încasării până la data restituirii, recurentul-pârât arată că dobânda prevăzută de acest act normativ se calculează doar pentru perioada de depozit ceea ce în speţă echivalează cu perioada 04.09.2008 - 17.09.2010.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicită respingerea cererii sau, cel puţin, cenzurarea cuantumului acestora.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În cadrul întâmpinării se afirmă că sentinţa este motivată în mod corespunzător astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 este neîntemeiat.

În ceea ce priveşte existenţa unui refuz nejustificat de restituire a garanţiei, intimata-reclamantă afirmă că acest motiv de recurs este inadmisibil întrucât existenţa acestui refuz nejustificat s-a reţinut doar în contradictoriu cu ANCPI care nu a formulat recurs.

Cu privire la aspectele de fond consideră că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică .

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând probele administrate în cauză şi prevederile legale aplicabile Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, prima instanţă a reţinut în mod corect că pentru realizarea obiectivului de investiţii "Organizare de şantier în vederea executării tronson autostrada Bucuresti-Brasov, sect. km 0+000 la km 19+500, laborator, atelier, staţie betoane, birouri, staţie asfalt, instalaţie concasare", reclamanta A. a solicitat scoaterea temporară din circuitul agricol a terenului situat în comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x, număr cadastral x.

Pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară prin Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Judeţul Ilfov a emis avizul nr. x/10.09.2008 iar Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia consolidarea proprietăţii, reforma structurilor de exploatare şi conservarea solului a emis avizul nr. x/16.09.2008 prin care s-a avizat favorabil scoaterea temporară din circuitul agricol a terenului menţionat .

Apoi, prin Ordinul nr. 5/17.09.2008, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală Ilfov a aprobat scoaterea temporară din circuitul agricol a terenului cu suprafaţa de 57.500,00 mp, clasa a III-a de calitate, situat extravilan în judeţul Ilfov, comuna Afumaţi, tarlaua x, parcela x, numărul cadastral x, până la data de 17.09.2010 .

În acest scop, reclamanta a achitat la data de 04.09.2008 în contul ANCPI o garanţie de 69.000 RON, stabilită în baza Anexei nr. 1 la Legea nr. 18/1991 şi conform calculului taxei pentru scoaterea temporară din circuitul agricol a terenurilor aflate în extravilanul localităţilor .

Din totalul de 57.500 mp scos temporar din cicuitul agricol, prin procesul-verbal nr. x din data de 18.12.2013 a fost redată în circuitul agricol suprafaţa totală de 57.086 mp .

Prin adresele nr. x/10.04.2014 şi nr. y/13.05.2014, reclamanta a solicitat pârâtei Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară restituirea garanţiei depuse în vederea scoaterii din circuitul agricol a terenului, dar prin adresa nr. x/02.06.2014 s-a refuzat solicitarea, cu motivarea că a fost depăşit termenul maxim de 2 ani pentru care a fost aprobată scoaterea din circuitul agricol a terenului.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, Înalta Curte constată că recurentul susţine că sentinţa nu este motivată în mod corespunzător dar nu aduce argumente concrete în sprijinul acestui motiv de recurs. Criticile concrete dezvoltate în motivarea recursului se referă la modalitatea în care instanţa a interpretat şi aplicat prevederile legale, aceste critici fiind circumscrise exclusiv motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la aspectele de fond, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod corect prevederile legale incidente în speţă.

Criticile formulate de recurentul-reclamant cu privire la reţinerea existenţei unui refuz nejustificat de restituire a garanţiei nu sunt inadmisibile, aşa cum susţine intimata-reclamantă, întrucât instanţa de fond a obligat Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la restituirea acestei garanţii astfel încât această autoritate are un interes legitim să critice sentinţa cu privire la acest aspect.

Aceste critici sunt, însă, nefondate pentru următoarele considerente:

În primul rând, trebuie observat faptul că recurentul citează în cadrul recursului textul art. 93 din legea nr. 81/1991 în forma în vigoare la data formulării recursului or instanţa de fond s-a raportat în mod corect la forma articolului la data aprobării scoaterii temporare a terenului din circuitul agricol, aceasta fiind norma legală aplicabilă în speţă în conformitate cu principiul tempus regit actum.

În raport cu această normă legală, în mod corect s-a reţinut faptul că nu se prevede nicio sancţiune legată de restituirea garanţiei în cazul depăşirii termenului pentru care a fost aprobată scoaterea terenului din circuitul agricol ci se prevede posibilitatea reţinerii garanţiei achitate la momentul aprobării doar în situaţia în care readucerea terenului la starea iniţială nu este realizată nici în urma unui nou termen acordat de autoritatea competentă.

În acest sens, norma legală incidentă prevedea, la data aprobării scoaterii terenului din circuitul agricol, următoarele:

"(1) Pentru scoaterea temporară a terenurilor din producţia agricolă şi silvică, titularul aprobării este obligat să depună o garanţie în bani egală cu taxa prevăzută pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol sau silvic, într-un cont special al Fondului de ameliorare a fondului funciar.

(2) Pentru taxa prevăzută la art. 92 alin. (4) şi pentru garanţia prevăzută la alin. (1), depuse în Fondul de ameliorare a fondului funciar, se primeşte de către titular o dobândă aplicată de societatea bancară pentru perioada de depozit.

(3) După îndeplinirea obligaţiilor prevăzute cu privire la redarea terenurilor, la confirmarea organelor judeţene agricole sau silvice şi a proprietarului terenului, titularul va primi garanţia depusă şi dobânda bancară.

(4) În cazul în care titularul aprobării nu execută lucrările de calitate şi la termenele prevăzute în actele aprobatoare, organul agricol sau silvic de specialitate, în baza constatării situaţiei de fapt, dispune să execute lucrările de redare cu cheltuieli din garanţia depusă.

(5) Dacă titularul aprobării nu execută lucrările într-un nou termen şi la calitatea stabilită de organul agricol sau silvic, întreaga garanţie rămâne în Fondul de ameliorare a fondului funciar."

Or, în mod corect instanţa a avut în vedere faptul că după expirarea termenului pentru care a fost aprobată scoaterea terenului din circuitul agricol autoritatea publică nu a solicitat titularului autorizaţiei să readucă terenul în starea iniţială într-un termen precis iar lucrările au fost, în final, executate tot de titularul autorizaţiei pe cheltuiala sa astfel încât nu se justifica reţinerea garanţiei.

Modificarea legislativă a fost în mod corect subliniată de instanţa de fond care a arătat faptul că în noua legislaţie se vorbeşte de plata unei taxe inclusiv pentru scoaterea temporară a unui teren din circuitul agricol în timp ce, potrivit formei incidente în speţă, pentru scoaterea temporară a terenului din circuitul agricol se achita o garanţie. Or, cât timp obligaţia a cărei executare o garanta a fost adusă la îndeplinire pe cheltuiala reclamantei nu se mai justifica în niciun mod reţinerea garanţiei aferente.

Faptul că textul legii se referă la titularul aprobării nu poate fi interpretat în sensul că după expirarea perioadei pentru care a fost aprobată scoaterea terenului din circuitul agricol nu mai există niciun titular al aprobării şi, implicit, nici posibilitatea restituirii garanţiei. Este dor o modalitate de desemnare a unei părţi din raportul de drept administrativ fără a se putea specula în legătură cu intenţia legiuitorului de limitare a drepturilor celui în favoarea căruia a fost emisă aprobarea de scoatere a terenului din circuitul agricol la perioada de valabilitate a respectivei autorizaţii.

Susţinerea din recurs referitoare la degradarea sau poluarea solului ca urmare a activităţii economice şi sociale a intimatei-recurente excede aspectelor analizate de instanţa de fond, aceasta reţinând faptul că, prin procesul-verbal nr. x/18.12.2013 a fost confirmată redarea în circuitul agricol a suprafeţei de 57.086 mp din totalul de 57.500 m.p. Dacă existau probleme legate de starea acestei suprafeţe de teren ele ar fi trebuit să fie relevate în respectivul proces-verbal sau, cel mai târziu, în faţa primei instanţe, instanţa de recurs fiind investită cu cenzurarea modului în care prima instanţă a soluţionat aspectele care i-au fost supuse analizei.

În ceea ce priveşte dobânda pentru garanţia nerestituită, prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că, potrivit art. 93 alin. (2) din legea nr. 18/1991 "se primeşte de către titular o dobândă aplicată de societatea bancară pentru perioada de depozit." De asemenea, sunt corecte considerentele sentinţei potrivit cărora prin sintagma perioada de depozit se înţelege perioada efectivă pe durata căreia a fost depozitată garanţia. Recurentul susţine că perioada pentru care dobânzile ar putea fi acordate este perioada de depozit care în speţă echivalează cu perioada 04.09.2008-17.09.2010 dar nu aduce argumente concrete în favoarea acestei teze. De altfel, în condiţiile în care, cel puţin pentru perioada ulterioară momentului redării terenului circuitului agricol s-a reţinut în mod corect că refuzul de restituire a garanţiei a fost unul nelegal nu s-ar putea susţine teza potrivit căreia dobânda se datorează doar pentru perioada în care reţinerea dobânzii a fost legală dar nu se mai datorează pentru perioada în care autoritatea publică în mod nelegal a refuzat să restituie această sumă de bani.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată se constată că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe o astfel de cerere, reclamanta declarând că înţelege să îşi recupereze cheltuielile de judecată pe cale separată.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 96 din 5 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III – a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.