Forestry attestation revocation: Interim suspension denied where merits arguments exceed summary review of "well-justified case"

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 la Curtea de Apel Bacău, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră şi B., suspendarea executării măsurii de retragere a certificatului de atestare emis pe numele reclamantei seria x nr. x/20.06.2019 dispusă prin Hotărârea nr. 5/21.05.2020 emisă de Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, până la soluţionarea pe fond a litigiului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 46 din 22 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- A admis excepţia invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

- A respins excepţia invocată de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, privind prematuritatea cererii, ca nefondată;

- A respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 5/21.05.2020, ca nefondată, în cauza privind acţiunea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră şi B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta arată că motivarea Curţii de Apel, cu privire la cele învederate prin cererea de chemare în judecată ca şi elemente care creează o îndoială serioasă, este concentrată în mai puţin de 5 rânduri din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate.

Or, instanţa de fond nu a reţinut şi nici nu a înlăturat susţinerile părţilor şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care 1-a adoptat, aşa încât hotărârea sa nu creează transparenţa asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi graţie căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

Instanţa de fond a omis să analizeze îndeplinirea condiţiilor neanalizând susţinerile în ceea ce priveşte cazurile pentru care există o îndoială asupra prezumţiei de nelegalitate, analiza care ar fi influenţat soluţia pe fond.

Cum însă motivarea instanţei de fond echivalează unei necercetări corespunzătoare a fondului, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, să se constatate îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă învederează în esenţă, următoarele aspecte:

- In mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului;

- In mod greşit, instanţa de fond susţine în motivarea soluţiei adoptate că analiza dacă un act administrativ este emis în mod legal este un aspect ce ţine de fondul litigiului, motiv pentru care s-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia privind cazul bine justificat.

Or, maniera în care a soluţionat instanţa de fond cererea reclamantei goleşte de conţinut prevederile art. 14 din Legea 554/2004, care prevăd posibilitatea instanţei ca, pipăind fondul, în baza argumentelor invocate, să constate sau nu îndeplinită condiţia privind cazul bine justificat.

Sub aspectul îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, consecinţa este aceea că împrejurările care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrative silvic sunt diferite de cele cu privire la legalitatea unui act administrativ clasic si, mai mult, au o specificitate fată de cele clasice.

- Instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 14 din legea contenciosului administrativ şi că, astfel că, în speţă, este îndeplinită şi condiţia existenţei unui caz bine justificat.

Astfel, instanţa de fond ar fi trebuit să pornească de la analiza sumară a textului de lege care stă la baza retragerii atestatului societăţii, respectiv a prevederilor prevederile art. 32 alin. (2) din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul ministrului nr. 1540/2011.

Pentru a se dispune măsura retragerii atestatului de exploatare trebuia îndeplinită condiţia privind încălcarea repetată a prevederilor din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul ministrului nr. 1540/2011, or această dovadă lipseşte cu desăvârşire şi nici nu ar putea fi făcută din moment ce pe numele societăţii nu sunt emise acte care să ateste încălcarea instrucţiunilor.

Din împrejurările cauzei rezultă o îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actelor administrativ atacate, atât timp cât singurul motiv pentru care s-a dispus retragerea atestatului de exploatare este o presupusă tăiere ilegală în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depăşeşte de cinci ori preţul unui metru bub de masă lemnoasă pe picior.

Soluţia dispusă este nelegală şi se impune temporizarea producerii efectelor până la clarificarea pe fond a legalităţii actului, având în vedere numeroase lacune pe care acesta le conţine dar si lipsa elementelor esenţiale în justa soluţionare a cererii de retragere a certificatului de atestare.

Din cazierul tehnic emis de B. pe numele societăţii în cuprinsul acestuia nu se regăseşte nici măcar o singură menţiune eu privire la vreo abatere reţinută în sarcina recurentei în cei 25 de ani de când există şi de când efectuează exploatare forestieră.

Pe tot parcursul exploatării au fost efectuate controale periodice ale parchetului în urma cărora nu s-au constatat încălcări ale prevederilor legale şi nici tăieri ilegale.

In acest sens, a depus la dosarul cauzei Procesul-verbal de control al exploatării încheiat la data de 23.10.2019, care atestă că tehnician C. şi şef de district D. au efectuat controlul parchetului UP III ua 13A, partida 1138-1415014 cu volum brut pe picior de 557 unde se menţionează că la data controlului parchetul era exploatat în proporţie de 30% şi exploatarea se realiza în baza prevederilor legale.

Dacă s-ar fi dorit a se afla adevărul ar fi trebuit ca pârâtele să solicite şi toate controalele efectuate la exploatare, precum şi actele emise cu ocazia acestor controale, pentru a se avea în vedere observaţiile şi constatările organelor silvice.

- Actul atacat nu este motivat

In niciun act emis de Comisia de atestare nu se precizează în baza căror documente/cercetări sau alte acţiuni specifice s-a ajuns la concluzia că societatea a încălcat în mod repetat instrucţiunile adoptate prin Ordinul 1540/2011 sau că ar fi tăiat ilegal arbori în parchetul autorizat spre exploatare.

Se poate concluziona aşadar ca nemotivarea actului administrativ reprezintă in realitate un efect al lipsei procesului decizional, dar care produce efecte contrare realităţii.

Or, obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice si se impune mai ales in cazul actelor prin care se suprima drepturi sau situaţii juridice individuale, cum este cazul in speţa unde Procesul-verbal contestat face referire la pretinse nereguli, afirmate generic, situaţie care contravine art. 31 alin. (2) din Constituţie in sensul ca nu asigura informarea corecta cu privire la problema de interes personal analizata (înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Decizia nr. 2732/2008).

- S-a încălcat principiul constituţional privind prezumţia de nevinovăţie şi principiul neretroactivităţii legii;

Nu există niciun act şi nicio hotărâre de condamnare care să ateste faptul că ar fi incidente prevederile art. 32 alin. (2) din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul ministrului nr. 1540/2011, care stipulează următoarele:

Prin urmare, pentru a se dispune măsura retragerii atestatului de exploatare trebuia îndeplinită condiţia privind încălcarea repetată a prevederilor din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul ministrului nr. 1540/2011, or această dovadă lipseşte cu desăvârşire şi nici nu ar putea fi făcută din moment ce pe numele său nu sunt emise acte care să ateste încălcarea instrucţiunilor.

Societăţii i-a fost retras atestatul în baza unui articol care nu exista la momentul presupusei săvârşiri a abateri, respective la data de 22.11.2019.

Prin urmare a dispune retragerea atestatului în luna mai a anului 2020, la mai bine de 6 luni de la data întocmirii procesului-verbal de control invocat de Comisiei şi după ce Ordinul a fost modificat prin introducerea unui nou punct, care nu exista sub nicio formulare în cuprinsul Ordinului 1106/2018 nu reprezintă decât o necunoaştere a legii şi o vădită încălcare a drepturilor societăţii dar şi a principiului constituţional privind aplicarea legii pentru viitor.

- Actul atacat a fost emis cu exces de putere din partea autorităţii administrative;

Modalitatea in care a fost adoptat actul administrativ atacat (daca acesta exista), respectiv prin:

- lipsa oricăror demersuri către autorităţile penale pentru a se comunica stadiul cercetărilor penale;

- lipsa motivării cu privire la existenta cazului privind încălcările repetate ale Instrucţiunilor aprobate prin Ordinul 1540/2011 şi a unor tăieri ilegale imputate în mod clar subscrisei, ce implica necesitatea de a retrage atestarea;

- necomunicarea actului administrativ către subscrisa, nefiind acordata posibilitatea de a contesta/formula orice fel de apărări;

Toate conduc la concluzia unui abuz de putere din partea autorităţii administrative, un real exces de putere, perfect anulabil încă din această faza incipientă, iar nu numai in fata instanţelor de judecata.

O autoritate publica cu atribuţii expres delimitate, având in vedere poziţia dominanta pe care o ocupa in virtutea prerogativelor de putere publica pe care legea i le pune la dispoziţie pentru realizarea interesului public, are obligaţia, rezultata din exigentele bunei administrări, sa emită, pentru organizarea activităţii sale, norme administrative clare, care sa nu genereze riscul distorsionării interesului general.

Rezulta ca puterea discreţionara a autorităţii administrative se exercita in cadrul unor limite legale, abuzul plasându-se in sfera comportamentului ilegal.

Depăşirea acestor atribuţii, expres reglementate de lege, determina încadrarea actelor administrative individuale in sfera actelor administrate afectate de o nelegalitate - aceea a excesului de putere din partea autorităţii administrative.

- În cauză, este îndeplinită condiţia pagubei iminente care, potrivit prevederilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, constă într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil sau în perturbarea previzibilă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public

Societatea a depus la termenul din data de 07.07.2020 nota de constatare încheiată la data de 11.06.2020, ce atestă faptul că societatea a predat reprezentanţilor gărzii forestiere Suceava atestatul de exploatare, fapt ce a atras încetarea activităţii de exploatare şi retragerea oamenilor la sediul său.

Paguba iminentă ce s-ar cauza societăţii prin executarea actului administrativ fiscal constă în lipsa blocarea efectivă a activităţii având în vedere că retragerea certificatului de atestare are ca şi consecinţă directă revocarea tuturor autorizaţiilor de exploatare.

Acest lucru duce prin executare la intrarea în incapacitate de plată a societăţii şi în consecinţă, în starea de insolvenţă prin imposibilitatea realizării obiectului principal de activitate şi nerealizarea beneficiului ca urmare a încetării activităţii, imposibilitatea plăţii debitelor către furnizorii de materii prime şi materiale, disponibilizarea personalului - urmare a neplăţii salariilor şi imposibilitatea plăţii obligaţiilor bugetare aferente activităţii curente.

În fine, recurenta a susţinut că pe lângă paguba reprezentată de sumele importante achitate de societate şi de faptul că a investit intr-o serie de utilaje forestiere, trebuie avut în vedere şi faptul că încetarea activităţii de exploatare forestieră, chiar şi pentru numai câteva luni, va avea ca şi consecinţă directă indisponibilizarea tuturor muncitorilor care lucrează în exploatările forestiere, aproximativ 15 persoane.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Intimata-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar, solicitând, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, constatând că recurenta-reclamantă a invocat argumente de ordin critic cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor legale care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. De asemenea, susţinerile recurentei referitoare la nemotivarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamanta a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 5/21.05.2020 emisă de Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, prin care s-a dispus măsura de retragere a certificatului de atestare emis pe numele reclamantei seria x nr. x/20.06.2019, până la soluţionarea pe fond a litigiului.

Curtea de apel a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 5/21.05.2020, reţinând în esenţă că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.

Recurenta-reclamantă a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Examinând criticile formulate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă şi clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Din parcurgerea considerentelor sentinţei atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor formulate de părţi pe parcursul procesului, înlăturând, motivat, apărările prezentate de reclamantă în susţinerea temeiniciei cererii de chemare în judecată, context în care, faptul că prima instanţă nu a analizat fiecare susţinere formulată sau a grupat aceste apărări pentru a răspunde prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

În analiza deciziei recurate se constată că instanţa de fond a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., care reglementează conţinutul hotărârii judecătoreşti şi cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, motivarea hotărârii reprezentând o garanţie procesuală esenţială, întrucât instanţa de fond a expus argumentele de fapt şi de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecăţii, hotărârea conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantei.

Cel de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă, aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judecării cererii de suspendare a executării actului atacat.

Astfel, răspunzând criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, câtă vreme actul administrativ a cărui suspendare se solicită, a fost emis de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei referitoare la faptul că adresa nr. x/22.05.2020 prin care s-a dispus retragerea certificatului de atestare are antetul Ministerului şi că pe ştampila Comisie de atestare este înscrisă şi denumirea Ministerului, pe lângă cea a Comisiei, aceste elemente neputând legitima calitatea procesuală a pasivă a Ministerului, care nu a fost implicat în procesul de emitere a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a prevenirii unei pagube iminente.

În acest sens, se reţine că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

În cadrul cererii de suspendare, instanţa este limitată la a cerceta dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă. Cu ocazia soluţionării cererii de suspendare, instanţa nu cercetează îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actelor administrative, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anularea actelor administrative.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să existe o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a actului.

Nu pot fi înlăturate, de plano din analiza cazului bine justificat motive care ţin de nulitatea actului atacat, cu condiţia ca îndoiala cu privire la legalitatea actului administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică pentru că s-a apreciat corect că motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului ci necesită o evaluare a aspectelor de fond care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect că aspectele de nulitate ale Hotărârii nr. 5/2020, invocate de reclamantă, nu sunt de natură a crea o îndoială privind legalitatea actului administrativ, întrucât sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de formă referitoare la motivarea actului a fost avut în vedere Ordinul nr. 1540/2011. Aşadar există anumite elemente care ar putea susţine ideea că actul este motivat în mod corespunzător, discuţiile referitoare la modalitatea concretă în care s-a realizat motivarea depăşind prezentul cadrul procesual.

De asemenea, se constată că susţinerile recurentei referitoare la emiterea actului cu exces de putere prin încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie şi principiului neretroactivităţii legii, presupun o analiză care excede cadrului procesual prezent.

Se constată că pentru a se stabili culpa exclusivă sau nu a reclamantei, precum şi verificarea viciilor de legalitate invocate de parte, presupune analiza unui material probatoriu care nu poate fi administrat decât cu ocazia judecării pe fond a pricinii şi, de asemenea, consecinţele acestor presupuse vicii nu sunt evidente impunând o dezbatere amplă de natură să lămurească în detaliu toate aspectele speţei ceea ce, de asemenea, nu se poate realiza decât în cadrul acţiunii pe fond.

Având în vedere că în opinia Înaltei Curţi, faţă de considerentele expuse mai sus, nu există o îndoială serioasă asupra legalităţii hotărârii atacate, prin urmare nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, analiza îndeplinirii condiţiei pagubei iminente nu se mai impune, astfel că cercetarea motivelor de recurs ce fac referire la acest aspect a devenit nerelevantă.

Prin urmare, contrar celor afirmate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, iar criticile recurentei sunt nefondate, întrucât dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Comisia de Testare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră şi va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Comisia de Testare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 46 din 22 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.