Traffic Fine Revision Referred Back to Court of Appeal for Lack of High Court Jurisdiction

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Expunerea situaţiei de fapt derivând din hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 12.05.2016, sub nr. x/2016, petentul A. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x încheiat la data de 26.04.2016, prin agent constatator, de intimat CNADNR S.A. Cestrin.

Prin sentinţa civilă nr. 305 din data de 19.01.2017, Judecătoria Ploieşti a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 26.04.2016.

Prin decizia nr. 3224 pronunţată în data 1.11.2017, Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de apelanta – intimată C.N.A.I.R S.A. (fostă C.N.A.D.N.R) şi a schimbat în tot sentinţa apelată şi, în consecinţă a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Împotriva Deciziei nr. 3224 pronunţată în data 1.11.2017 de Tribunalul Prahova, intimatul – petent A. a declarat, în termen legal, apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 732 din 29 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, a respins recursul declarat de intimatul – petent A., împotriva deciziei nr. 3224 pronunţată în data 1.11.2017 pronunţată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu apelanta – intimată C.N.A.I.R S.A. (fostă C.N.A.D.N.R), ca inadmisibil.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că a fost sesizată cu o cerere ce vizează desfiinţarea unei hotărâri definitive iar căile de atac reprezintă mijloacele procedurale prin intermediul cărora părţile interesate sau procurorul au posibilitatea de a solicita şi obţine desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti nelegale sau netemeinice.

Conchide instanţa, în sensul că recurentul a promovat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac neprevăzută de lege şi, deci, inadmisibilă.

Împotriva Deciziei nr. 732 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal, intimatul- petent A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ., art. 457 alin. (2) C. proc. civ., art. 9 din O.G. nr. 15/2002, modificat de art. 1 pct. 4 din Legea nr. 60/2018.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, dosar nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2020, Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată de intimată şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (Fostă CNADNR) - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatica – Cestrin, ca tardiv formulată.

Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Înalta Curte, la data de 13 martie 2020, a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuentul-petent A. împotriva Deciziei nr. 20 din 14 ianuarie 2020, Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 509 alin. (1)pct. 1, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul cererii de revizuire, în esenţă, după o descriere a situaţiei de fapt şi drept revizuentul a susţinut că, Tribunalul Prahova, prin Decizia nr. 1613 din 16 iunie 2016, a respins apelul formulat de intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (Fostă CNADNR) impotriva sentinţei nr. 38 din 21 ianuarie 2016 a Judecătoriei Mizil, într-un litigiu identic.

Afirmatia cuprinsă în Decizia nr. 2/2020, respectiv:" în ceea ce priveşte invocarea Deciziei 1613/16.06.2016, pronunţate într-o altă cauză în care revizuentul nu era parte, instanţa reţine că acesta nu este un motiv de revizuire care să se subsumeze motivului de revizuire prevederile de 509 pct. 8 C. proc. civ., dat fiind faptul că nu există o identitate de părţi în litigiul pendinte şi cel tranşat prin Decizia 1613/16.06.2016".

În continuare revizuentul susţine că, Decizia nr. 732 din 29 mai 2019 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, conţine elemente contradictorii cu cele susţinute de revizuent la data judecării cererii calificată, îi mod nelegal de către instanţă ca fiind recurs şi nu apel.

Mai mult decât atât, s-a mai arătat că instanţa de apel nu a dat o interpretare unitară legii aplicabile în cauză, fapt ce nu face decât să submineze conservarea raporturilor juridice.

Mai arată revizuentul că, în încercarea sa de a avea câştig de cauza, a formulat, pe rând, mai multe căi de atac apel, recurs, contestaţie în anulare, cerere de revizuire, însă toate cererile au fost respinse ca inadmisibile.

Revizuentul a mai susţinut că, prin sentinţa civilă nr. 305 din data de 19.01.2017, Judecătoria Ploieşti a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 26.04.2016 însă instanţa de apel, a omis să cerceteze al doilea motiv de casare invocat de revizuent, ignorând astfel Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curţi privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului privind interpretarea dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare legalităţii procesului-verbal de contravenţie, pentru contravenţiile sancţionate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 25 martie 2015. Formă aplicabilă la 25 martie 2021.

Revizuentul, cu referire la istoricul litigiului dedus judecăţii, expus pe larg în cererea de revizuire, precum şi la celelalte hotărâri pronunţate în cauză, a arătat că prezentul demers judiciar se justifică prin prisma corectării erorilor judiciare.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică a înţeles să invoce excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 131 şi art. 132 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Aşa cum reiese din actele şi lucrăruile dosarului, în prezenta cerere au fost indicate ca temei pentru revizuire situaţiile prev. art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac de retractare, competenţa de soluţionare a acesteia revine, de regulă, instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, principiu consacrat în primul alineat al art. 510 din C. proc. civ., acesta stabilind că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Revizuentul şi-a îndreptatat prezenta cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016,susţinând incidenţa motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Textul legal citat stabileşte competenţa soluţionării cererii de revizuire fundamentate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competenţă ce revine instanţei care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă.

Raţiunea instituirii acestei norme de competenţă izvorăşte din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanţa care a pronunţat hotărârea are abilitatea conferită de lege să o retracteze.

Independent de această împrejurare, revizuentul a mai invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: pct. 6) s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În acest sens, nemulţumirea revizuentului care a determinat exercitarea prezentei căi de atac, constă în soluţia pe care Tribunalul Prahova a pronunţat-o cu privire la apelul formulat de partea adversă, tribunalul fiind cel care a rezolvat fondul cauzei, respectiv Decizia nr. 3224 pronunţată în data 1.11.2017.

Revizuentul a invocat şi motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, raportat la prevederile art. 510 alin. (2) prima teză C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre"

Hotărârile judecătoreşti care reprezintă "prima hotărâre" în sensul art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt deciziile civile pronunţate de Tribunalul Prahova.

În opinia revizuentului, Decizia nr. 3224/2017 pronunţată de Tribunalul Prahova care este contradictorie cu Decizia nr. 1613 din 16 iunie 2016 pronunţată într-o speţă similară tot de Tribunalul Prahova, astfel că instanţa mai mare în grad competentă material procesual să judece cererile de revizuire potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ. este Curtea de Apel Ploieşti.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Faţă de dispoziţiile legale anterior redate instituie un caz de necompetenţă de ordine publică de la care nu se poate deroga, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi, în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată în baza dispoziţiilor legale mai-sus menţionate, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti– secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti –SCAF.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2021.