Territorial jurisdiction for public procurement contract annulment disputes: authority of a non-independent branch as contracting authority under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II a civilă, de contencios administrativ si fiscal, complet specializat litigii cu profesioniştii, la data de 10.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a solicitat in contradictoriu cu pârâta societatea B. S.R.L, în principal, să se constatate nulitatea relativă a actelor juridice intitulate Contracte subsecvente nr. x/18.01.2019 şi nr y/19.07.2019 — atribuite în baza acordului cadru nr. C 26556/L/11.12.2018 LOT x încheiate cu pârâta, invocând eroarea esenţială ca viciu de consimţământ, în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor privind modul de decontare/plată a prestaţiilor, să se dispună anularea parţială a contractelor subsecvente menţionate până la limita sumei de 499.507,16 RON la care se adaugă TVA şi, pe cale de consecinţă să fie obligata pârâta la restituirea sumei de 937.883,48 RON la care se adaugă TVA, reprezentând suma achitată în plus de către reclamanta, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi integrale.

În subsidiar s-a solicitat să se constatate eroarea de calcul în ceea ce priveşte suma achitată de reclamanta în plus şi nedatorată, raportat la valoarea corectă a prestaţiilor şi în consecinţă, să se dispună rectificarea valorii contractelor până la limita sumei de 499.507,16 RON la care se adaugă TVA şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 937.883,48 RON la care se adaugă TVA.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 274 din 8 iulie 2020, Tribunalul Sibiu – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. Prin C., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinţa nr. 937/CA din 25 noiembrie 2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi de către pârâtă şi, în consecinţă, a declinat competenta de soluţionare în favoarea Tribunalului Sibiu.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă teritorială, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept

Obiectul principal al demersului judiciar iniţiat de reclamantă, generator al conflictului negativ teritorial de competenţă, îl reprezintă constatarea nulităţii relative a actelor juridice intitulate contracte subsecvente nr. x/18.01.2019 şi y/19.07.2019 atribuite în baza acordului cadru nr. C 26556/L/11.12.2008 LOT x, încheiate între reclamant şi societatea pârâtă, pe motiv de eroare esenţială ca viciu de consimţământ si anularea parţială a contractelor subsecvente până la limita sumei de 499.507,16 RON la care se adaugă T.V.A. şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 937.883,48 RON la care se adaugă TVA, reprezentând suma achitată în plus de către reclamantă şi nedatorată.

În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitiv că aceasta aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, prin completuri specializate în achiziţii publice.

În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezentul litigiu, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 din Legea 101/2016, potrivit cărora:"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice."

În raport de această normă legală, chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speţă pentru a stabili instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză constă în a stabili care este autoritatea contractantă, în sensul art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit contractelor administrative a căror anulare se solicită.

Din Acordul–cadru de lucrări nr. x/11.12.2018 şi contractele subsecvente a căror anulare s-a solicitat s-a prevăzut că are calitate de Promitent -achizitor A. S.A. prin beneficiar C. care a şi semnat aceste contracte în nume propriu.

Din conţinutul contractelor administrative menţionate rezultă că toate lucrările de execuţie la care s-a obligat societatea pârâtă B. S.R.L. trebuiau realizate în beneficiul C., născându-se astfel un raport juridic obligaţional direct între beneficiar şi executant.

Prin urmare, faptul că C. are statut de sucursală faţă de A. S.A., neavând personalitate juridică, nu are relevanţă în planul dreptului administrativ, deoarece ceea ce interesează din această perspectivă, este capacitatea administrativă a acestei entităţi.

Or, atâta vreme cât C. a intrat în relaţii contractuale directe cu executantul, asumându-şi drepturi şi obligaţii, în mod evident s-a produs o delegare de competenţe administrativ-juridice de la societatea mamă către sucursală, situaţie transpusă şi în plan procesual, în sensul în care capacitatea administrativă s-a concretizat în capacitatea de a sta în judecată în nume propriu prin dobândirea calităţii procesuale active de autoritate contractantă - beneficiară a contractelor administrative subsecvente a căror anulare se solicită.

Prin urmare, aplicând dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, la cadrul procesual şi situaţia concretă dedusă judecăţii rezultă că instanţa competentă teritorial este cea de la sediul autorităţii contractante reclamante C., respectiv Tribunalul Sibiu – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. prin S.D.E.E. Sibiu şi pe pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Sibiu – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2021.