Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning fiscal tax annulment case to Pitești Court of Appeal based on exclusive territorial competence

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi cadrul procesual

La data de 02.04.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar CII B., a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, solicitând obligarea pârâtelor la soluţionarea cererii administrative formulate de reclamantă la data de 21.08.2018, respectiv la emiterea unei Decizii/a unui act administrativ fiscal prin care să dispună: anularea obligaţiei la plata sumei totale de 4.439.349 RON, ca nedatorată, din care: 3.554.295 RON compusă din: 2.575.576 RON – impozit pe profit stabilit suplimentar plus şi 978.719 RON reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit, astfel cum a fost diminuată prin Decizia nr. 172/08.07.2016 pronunţată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor; 855.054 RON – accesorii la impozitul pe veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor şi părţilor sociale, calculate la suma de la punctul a), fără a exista un titlu.

La 28.01.2020, C. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei A. S.R.L., solicitând admiterea acţiunii formulate de aceasta şi precizând că justifică un interes în formularea acestei cereri întrucât este creditor al acestei debitoare, înscris în tabelul definitiv al creanţelor.

La 09.03.2020, D. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei, solicitând admiterea acţiunii precizând că justifică un interes în formularea acestei cereri întrucât este asociat unic al reclamantei şi creditor în cadrul procedurii insolvenţei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 523 din 20 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în temeiul art. 10 alin. (1) teza ultimă, alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a declinat competenţa de soluţionare materială şi teritorială exclusivă a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut Curtea de Apel Bucureşti că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora persoana juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, sediul societăţii reclamante fiind în raza teritorială a Curţii de Apel Piteşti.

Prin sentinţa nr. 108/F-C din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Piteşti.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă "B.", în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă.

A suspendat, din oficiu, judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

A reţinut, în esenţă, Curtea de Apel Piteşti că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de Curtea de Apel Bucureşti cu încălcarea regulii stabilite de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv la al 5 -lea termen de judecată, fiind incidentă şi dezlegarea dată de Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept

Mai înainte de a expune considerentele avute în vedere în soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, Înalta Curte constată situaţia, potrivit căreia, Curtea de Apel Piteşti, învestită cu soluţionarea cauzei prin declinarea competenţei teritoriale de către Curtea de Apel Bucureşti, şi-a verificat şi analizat competenţa de soluţionare a cauzei, exclusiv din perspectivă procedurală, prin raportare la dispoziţiile art. 131 din C. proc. civ., republicat, apreciind că, de lege lata, declinarea competenţei ulterior primului termen de judecată, la care instanţa s-a constatat competentă material şi teritorial, prin încheiere interlocutorie, nu mai este cu putinţă, fiind depăşit termenul procedural de invocare a necompetenţei, astfel că instanţa iniţial învestită rămâne competentă să judece litigiul.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte reţine că instanţa iniţial învestită, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, a respectat dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că primul termen de judecată la care părţile legal citate au putut pune concluzii, a fost cel de la 30 iunie 2020, la celelalte termene de judecată anterioare, fiind lămurite chestiuni legate de stabilirea cadrului procesual şi citarea tuturor părţilor implicate în litigiu, astfel încât, nu se putea discuta excepţia necompetenţei teritoriale în condiţii de legalitate a procedurii.

Înalta Curte mai reţine că trebuie făcută distincţia între verificarea din oficiu a competenţei de către instanţa de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ. şi dreptul părţilor de a invoca excepţia necompetenţei materiale sau teritoriale a instanţei iniţial învestită, excepţie pe care judecătorul este obligat să o analizeze distinct de obligaţia verificării din oficiu a competenţei.

În speţă, excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată prin întâmpinare de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, chiar înainte de stabilirea primului termen de judecată, această excepţie fiind dezbătută în şedinţă publică la primul termen de judecată la care toate părţile dosarului legal citate au putut pune concluzii asupra acestei excepţii.

În acest context faptic şi juridic, nu sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii în legătură cu interpretarea art. 131 din C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând că soluţiile dispuse de cele două instanţe reprezintă declinări reciproce de competenţă în soluţionarea pricinii, apreciază că este întrunită ipoteza textului prevăzut de art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., republicat şi, în consecinţă, va proceda la pronunţarea regulatorului de competenţă.

Demersul judiciar al reclamantei, care a generat prezentul conflict negativ teritorial de competenţă, vizează obligarea autorităţilor publice pârâte, dintre care una constituită la nivel central, la emiterea unui act administrativ -fiscal cu un conţinut în sensul dorit de societatea reclamantă.

Conflictul negativ de competenţă ivit în speţă este unul de natură teritorială, iar pentru soluţionarea acestuia trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum erau în vigoare la data introducerii acţiunii, respectiv la data de 02.04.2019.

Înalta Curte reţine că prin Legea nr. 212/2018 intrată în vigoare la data de 2 august 2018, deci anterior investirii instanţei cu prezenta acţiune, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost modificat în sensul că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la sediul reclamantului persoană juridică.

Cum în prezentul litigiu, sediul societăţii reclamante se află în Municipiul Piteşti, judeţul Argeş, faţă de prevederile procedurale citate mai sus, aceasta trebuia să învestească secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în raza căreia îşi are sediul, respectiv Curtea de Apel Piteşti.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă "B.", pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi petenţii C. şi D., în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2021.