Returned Ministry's appeal as null for lack of substantiation, leaving annulment of ineligibility declaration intact.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the respondent Ministry against the Court of Appeal Bucharest's judgment of 19 March 2019, which had partially annulled the Ministry's Information of 19 June 2015 declaring certain expenses (800,852.09 RON plus 187,284.54 RON VAT) ineligible under an EU-funded regional operational program (SMIS 15803) for the expansion of social services at a day center. The appeal was declared null under Article 489(1) of the Civil Procedure Code because it was not properly substantiated: although it formally invoked Article 488(1)(8) (misapplication of substantive law), it merely restated arguments made before the trial court and failed to articulate any concrete criticism of that court's reasoning, which had upheld the claimant's action based on the parties' contractual freedom under Article 14.1(c) of the works contract to extend the execution deadline by mutual agreement. As no ground of public-order illegality was identified, the appellate court found the appeal procedurally invalid, leaving the first-instance judgment in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 pct. 8 din C. proc. civ, art. 487 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 489 alin. (3) C. proc. civ, art. 489 C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ; Returned Ministry's appeal as null for lack of substantiation, leaving annulment of ineligibility declaration intact: The appeal was declared null under Article 489(1) of the Civil Procedure Code because it was not properly substantiated: although it formally invoked Article 488(1)(8) (misapplication of substantive law), it merely restated arguments made before the trial court and failed to articulate any concrete criticism of that court's reasoning, which had upheld the claimant's action based on the parties' contractual freedom under Article 14.1(c) of the works contract to extend the execution deadline by mutual agreement. As no ground of public-order illegality was identified, the appellate court found the appeal procedurally invalid, leaving the first-instance judgment in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the appeal null because it was not properly motivated.
Procedural basis for the decision in administrative litigation, cited in the dispositive.
Procedural rule governing the resolution of the appeal, cited in the dispositive.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată din data de 28.6.2016, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI SECTOR 4 în contradictoriu cu pârâtul MDRAP a solicitat instanţei să dispună anularea Informării nr. 107846/19.06.2015 emisa de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice - Direcţia Generala Programe Europene cu privire la eligibilitatea cheltuielilor aferente proiectului cod SMIS 15803, cu titlul "Extindere servicii comunitare in cadrul Centrului de Zi Harap Alb", beneficiar D.G.A.S.P.C. sector 4, proiect derulat prin Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, Axa 3 "îmbunătăţirea infrastructurii sociale". Domeniul major de intervenţie 3.2 "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea si echiparea infrastructurii serviciilor sociale", si, pe cale de consecinţa, sa se constate ca fiind eligibile sumele de 800.852,09 RON si 187.284,54 RON TVA.
2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa nr. 1046 din 19 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- A admis acţiunea privind pe reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI SECTOR 4 şi pe pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE - DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAME EUROPENE;
- A anulat în parte Informarea nr. x/19.06.2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, în ceea ce priveşte cheltuielile neeligibile în valoare de 800.852,09 RON şi 187.284,54 RON TVA.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1046 din 19 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice – Direcţia Generală Programe Europene, indicând ca motiv de casare, prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a susţinut că hotărârea este nelegala fiind data cu încălcarea si aplicarea greşita a normelor de drept material pentru următoarele considerente:
Între instituţia recurentă şi intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/20.03.2012, cod SMIS 15803 pentru implementarea proiectului "Extindere servicii comunitare în cadrul Centrului de zi Harap Alb"
În cadrul desfăşurării acestui proiect, reclamanta a încheiat cu S.C. A. S.R.L., contractul de execuţie lucrări nr. x/09.01.2013, prin care executantul s-a obligat să execute şi să finalizeze lucrările de construcţii în termen de 2 luni de la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor din partea achizitorului.
Ordinul de începere a lucrărilor a fost emis în data de 04.03.2013, astfel că, lucrările în speţă trebuiau finalizate la data de 04.05.2013.
Având în vedere faptul că Actul adiţional nr. x/09.05.2013 încheiat între reclamantă şi executantul de lucrări a fost încheiat după expirarea perioadei de execuţie iniţială, respectiv 04.05.2013, instituţia parata, prin structurile abilitate, a decis că acele cheltuieli cu lucrările executate după data de 04.05.2013 sunt neeligibile.
În data de 26.04.2013 a fost emis ordinul de sistare şi reîncepere lucrări nr. x/26.04.2013, prin care s-au sistat lucrările începând cu data de 30.04.2013 până la 07.05.2013, decizie motivate de împrejurarea că, conform H.G. nr. 79/2013, în sistemul bugetar, zilele de 2 si 3 mai, la care se adaugă zilele de 1 si 6 mai au fost considerate zile libere, executantului nepermiţându-i-se accesul pe şantier.
Ulterior, în data de 09.05.2013, a fost emis ordinul de sistare şi reîncepere lucrări fără număr din 09.05.2013, care sistează lucrările începând cu data de 08.05.2013 până la obţinerea avizelor tehnice de la B. si C.. Motivul a constat în faptul că executantul a constatat lipsa acestor avize tehnice iar în lipsa acestora, era imposibilă montarea şi efectuarea probelor instalaţiilor sanitare, termice şi electrice.
În aceeaşi zi, ca urmare a ordinului de sistare şi reîncepere lucrări din 09.05.2013, a fost încheiat şi Actul Adiţional nr. 1/09.05.2013, prin care se prelungeşte perioada de valabilitate a contractului de execuţie până la obţinerea avizelor tehnice de racordare de la B. şi C., dar nu mai târziu de 09.07.2013. Ulterior, prin Actul adiţional nr. x, acest termen a fost prelungit până la data de 09.08.2013. în data de 08.08.2013, a fost emis ordinul de reîncepere a lucrărilor.
Adresele de comunicare dintre beneficiar şi constructor privind sistarea/reluarea lucrărilor nu au putere juridică de acte adiţionale la contract.
Referitor la acest aspect, prevederile art. 14. alin. (1) lit. c) din contractul de lucrări nr. x/09.01.2013 sunt lămuritoare. Astfel, potrivit acestui text contractul, părţile, prin consultare, în scris pot stabili orice prelungire a duratei de execuţie a lucrărilor. Ori, o consultare presupune un acord consensual între părţi formulat în scris, respectiv un act adiţional la contract care trebuie încheiat înăuntrul termenului prevăzut de contract şi nu la o data ulterioară.
Se arată că actul adiţional la care s-a făcut referire este încheiat după împlinirea termenului contractului, aşa cum a fost prevăzut art. 3, din contractul de execuţie lucrări nr. x/09.01.2013, ori prelungirea termenului unui contract prin act adiţional, după încetarea contractului1, echivalează cu încheierea unui nou contract de achiziţie publică, fără să se fi respectat prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/20063, care statuează la art. 12 situaţiile de excepţie în care nu se aplică dispoziţiile actului normativ menţionat mai sus, situaţie care nu este aplicabila în speţă.
Recurentul învederează că beneficiarul finanţării nerambursabile nu a respectat regimul juridic aplicabil cheltuielilor eligibile, subliniind faptul că în speţă, contractul de finanţare este un acord cu termeni specifici, privind furnizarea, în anumite condiţii, a finanţării nerambursabile pentru acoperirea parţială a costurilor eligibile efectuate în vederea implementării unui proiect, iar o condiţie esenţială pentru ca o cheltuială să fie eligibilă, este ca aceasta să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.
Prin încheierea contractului de finanţare, beneficiarul a acceptat finanţarea ne rambursabilă şi s-a obligat să respecte prevederile legislaţiei naţionale şi contractuale, nerespectarea acestor obligaţii conducând la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.
În fine, recurentul susţine că în conformitate cu art. 9 alin. (25), teza l-a din Contractul de finanţare nr. x/20.03.20124, beneficiarul finanţării avea obligaţia respectării prevederilor legale privind achiziţiile publice, iar încheierea actului adiţional nr. x/09.05.2013 s-a realizat cu nerespectarea normelor juridice incidente, după încetarea contractului de execuţie lucrări nr. x/09.01.2013, sens în care cheltuielile realizate după data de 04.05.2013 sunt neeligibile, aşa cum prevede cu art. 9 alin. (25), teza a II-a din Contractul de finanţare.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:
Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.
Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.
Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.
Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.
În acest context, Înalta Curte constată că prima instanţă a admis acţiunea, reţinând în esenţă, că termenul de finalizare a lucrării a fost din prelungit prin acordul părţilor, părţile fiind libere in baza art. 14.1 lit. c) din contractul dintre reclamanta si executant, să prelungească lucrările prin acordul lor, iar pârâta nu a invocat nicio dispoziţie legala concreta că fi fost încălcată in privinţa condiţiilor de eligibilitate a sumelor cheltuite cu executarea actului adiţional nr. x/2013.
Prin urmare, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurentul-pârât prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză, reluând doar toate argumentele expuse şi în faţa primei instanţe.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de admitere a cererii reclamantului nu au fost contestate, pe calea recursului, de către pârât.
Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.
În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de pârât.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice – Direcţia Generală Programe Europene împotriva sentinţei civile nr. 1046 din 19 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.