Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1096/2021 AI generated

Vehicle Identification Certificate Issuance Denied Due to Lack of Ownership and Inapplicability of Duplicate Document Provisions

Case Number Decizia nr. 1096/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the appellant’s appeal, leaving intact the lower court’s dismissal of the administrative action, thereby upholding the defendant public authority’s refusal to issue a new or duplicate vehicle identification certificate (CIV). The dispute concerned a buyer who, having purchased a car from a seller who did not hold title, sought to compel the national vehicle registry to reissue the CIV in their name or remove the last registered owner’s details, arguing they were a good-faith purchaser whose original contract had survived a challenge to its validity. The court rejected these claims by applying the doctrine of *res judicata* (positive effect of final judgments), holding that prior litigation had definitively established the appellant’s lack of ownership because the previous seller had no right to transfer title, and finding that the statutory provisions for issuing duplicate documents did not apply since the existing CIV was valid and the appellant did not qualify as a transferee of property rights under the relevant road transport regulation.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 1909 C. civ, art. 1019 C. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Vehicle Identification Certificate Issuance Denied Due to Lack of Ownership and Inapplicability of Duplicate Document Provisions: The dispute concerned a buyer who, having purchased a car from a seller who did not hold title, sought to compel the national vehicle registry to reissue the CIV in their name or remove the last registered owner’s details, arguing they were a good-faith purchaser whose original contract had survived a challenge to its validity. The court rejected these claims by applying the doctrine of *res judicata* (positive effect of final judgments), holding that prior litigation had definitively established the appellant’s lack of ownership because the previous seller had no right to transfer title, and finding that the statutory provisions for issuing duplicate documents did not apply since the existing CIV was valid and the appellant did not qualify as a transferee of property rights under the relevant road transport regulation.

Keywords

AI generated
valid documents property ownership effects of the certificate res judicata non-administrative dispute statutory right

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Legal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal and maintaining the lower court's decision as lawful and justified.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (prin declinare de la Tribunalul Bucureşti – sentinţa civilă nr. 1159/27.02.2018), reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român a solicitat anularea răspunsului nr. x/9.08.2017 şi a răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/25.09.2017, obligarea pârâtei la emiterea unei noi cărţi/unui duplicat al cărţii de identitate a autoturismului marca x, având nr. înmatriculare B34CRB, serie şasiu x şi fosta carte de identitate nr. x care să nu mai conţină ultima înscriere efectuată în baza unui înscris fals, respectiv fără numele ultimului proprietar B.. De asemenea, a solicitat şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri la nivelul taxelor locale achitate pentru autoturism de 6,03 RON/zi de la data de 09.08.2017 şi până la data eliberării cărţii de identitate, precum şi lipsa de folosinţă a bunului în cuantum de 50 de euro/zi între data refuzului nejustificat de a soluţiona cererea, comunicat prin adresa nr. x/09.08.2017 şi până la emiterea duplicatului, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta R.A.R.-R.A. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 6791/03.06.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Judecătoria Sectorului 2, irevocabilă prin nerecurare, arătând că în respectivul litigiu reclamantul a solicitat instanţei să elibereze o nouă carte de identitate a vehiculului, iar cererea a fost respinsă. Aceeaşi sentinţă nu cuprinde nicio obligaţie în sarcina pârâtei, acesta fiind şi motivul determinant pentru respingerea cererii reclamantului.

Pe fondul cauzei, pârâta R.A.R.-R.A. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3981 din 08 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul RA Registrul Auto Român, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă – că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 1909 C. civ. 1865, în sensul că a ignorat calitatea de proprietar a reclamantului în temeiul acestui articol, recurentul-reclamant fiind un dobânditor de bună credinţă a unui bun mobil.

Totodată, recurentul a susţinut că instanţa nu a avut în vedere faptul că titlul reclamantului (contractul de vânzare-cumpărare) nu a fost anulat de nicio instanţă ci, mai mult, în temeiul aceloraşi prevederi din C. civ. (art. 1019 C. civ.), acţiunea în anularea contractului formulată de fostul proprietar împotriva recurentului-reclamant, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2006, a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 9853/18.12.2006, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 861 A/22.06.2007, contractul de vânzare cumpărare (titlul de proprietate al recurentului reclamant) fiind menţinut în vigoare prin respingerea acţiunii în anularea contractului.

Recurentul a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut din considerentele sentinţei civile nr. 6791/03.06.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Judecătoria Sectorului 2, împrejurarea că reclamantul nu are calitatea de proprietar, în condiţiile în care această hotărâre este pronunţată sub imperiul C. civ. vechi, iar considerentele sentinţei nu au autoritate de lucru judecat. Recurentul-reclamant nu a putut critica în calea de atac aceste aspecte reţinute prin considerente, deoarece apelul acestuia ar fi fost respins ca lipsit de interes.

Mai mult, recurentul-reclamant nu putea formula o acţiune în revendicare mobiliară deoarece acesta a avut posesia bunului, una dintre condiţiile obligatorii ale formulării unei acţiuni în revedicare mobiliară fiind tocmai lipsa posesiei.

Recurentul a mai arătat că hotărârea instanţei de fond este greşită şi cu privire la incidenţa prevederilor pct. 25 lit. f) din OMTCT nr. 2132/2005, având în vedere că titlul de proprietate al recurentului reclamant există, nu a fost invalidat prin sentinţa invocată, şi, mai mult, există o sentinţă definitivă pronunţată într-o acţiune în anularea acestui contract de vânzare cumpărare prin care recurentul reclamant a dobândit bunul mobil de la un terţ (acest contract reprezentând just titlu), acţiune care a fost respinsă definitiv prin hotărâre judecătoreasca tocmai pe considerentul că recurentul reclamant este dobânditor de bună credinţă, dispozitivul în acest caz având autoritate de lucru judecat.

În final, recurentul a considerat că instanţa de fond a ignorat posibila incidenţă a prevederilor pct. 25 lit. a) din OMTCT nr. 2132/2005, nepublicarea pierderii nefiind realizată de recurentul reclamant din cauza faptului că intimata pârâtă nu a invocat aceste lipsuri, ci alte motive în respingerea cererii reclamantului.

4. Apărările formulate de intimată

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Regia Autonomă "Registrul Auto Român" a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă "Registrul Auto Român", obligarea autorităţii pârâte fie la emiterea cărţii de identitate a autoturismului xr cu nr. de identificare x, fie la emiterea unui duplicat al cărţii de identitate, solicitând suplimentar ştergerea ultimei înscrieri a proprietarului B..

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta R.A.R.-R.A. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 6791/03.06.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Judecătoria Sectorului 2, irevocabilă prin nerecurare, arătând că în respectivul litigiu reclamantul a solicitat instanţei să elibereze o nouă carte de identitate a vehiculului, iar cererea a fost respinsă.

Instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reţinând că, din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, rezultă că autoturismul xr, cu nr. de identificare x şi serie motor x, are în prezent carte de identitate emisă, astfel încât refuzul pârâtei de a emite o carte de identitate pentru acelaşi autovehicul nu poate fi considerat nejustificat, atât timp cât în privinţa acestui autoturism există cartea de identitate având nr. x.

Prima instanţa a mai reţinut că refuzul pârâtei de eliberare a unei noi cărţi de identitate este justificat şi de lipsa calităţii de proprietar a reclamantului, aspect ce rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 6791/03.06.2014 pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. x/2010, definitivă prin nerecurare

Cu privire la solicitarea de eliberare a duplicatului cărţii de identitate, instanţa de fond a apreciat că refuzul pârâtei manifestat explicit prin adresa nr. x/9.08.2017, de eliberare a cărţii de identitate sau a unui duplicat de pe aceasta, apare ca fiind justificat de lipsa calităţii de proprietar a reclamantului în ceea ce priveşte autovehiculul în discuţie.

Referitor la ultima cererea a reclamantului, judecătorul fondului a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 78/2000 potrivit cărora pârâta RAR înscrie în Cartea de identitate a vehiculului exclusiv datele despre vehicul, solicitările de radiere a unor înscrieri privind proprietarii anteriori nu pot fi adresate decât autorităţii competente în a efectua înmatricularea, şi nu pârâtei RAR.

Instanţa de recurs constată că sunt nefondate criticile recurentului în sensul că în mod greşit au fost reţinute cu autoritate de lucru judecat aspectele statuate prin sentinţa civilă nr. 6791/03.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 privind calitatea reclamantului de proprietar al autovehiculul în discuţie.

Contrar susţinerilor recurentului, judecătorul fondului a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, dând eficienţă însă efectului pozitiv al lucrului judecat anterior, reţinând în mod corect că reclamantul nu este proprietar al bunului.

Aşa cum a subliniat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Cum în relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.

În acest context nu prezintă relevenţă împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 9853/2003 a Judecătoriei Sectorului 2 s-a respins cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare încheiat în recurent şi C.. Aşa cum s-a statuat prin hotărârea anterior precizată, prin încheierea contractului cu C., recurentul reclamant nu a devenit proprietar al bunului, întrucât bunul nu aparţinea vânzătorului pentru a putea transmite dreptul de proprietate, soluţia prin care a fost respinsă cererea de declarare a nulităţii contractului având relevanţă doar cu privire la răspunderea vânzătorului pentru evicţiune.

Referitor la suţinerile recurentului privind greşita aplicare a prevederilor pct. 25 lit. f) din OMTCT nr. 2132/2005, instanţa de recurs reţine că prin OMTCT nr. 2132/2005 au fost aprobate Reglementările privind omologarea individuală, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere - RNTR 7, iar Subcapitolul I4, pct. 25 menţionează cazurile în care se poate elibera un duplicat al CIV:

"25. RAR poate emite un duplicat al CIV, după identificarea vehiculului, în următoarele situaţii:

a) în cazul pierderii, furtului sau distrugerii CIV, verificarea deţinătorului urmând a se efectua pe cale informatică, prin intermediul aplicaţiei de evidenţă a vehiculelor pusă la dispoziţia RAR de autorităţile competente;

b) în cazul refuzului de predare a CIV constatat de executorul judecătoresc, cu ocazia executării silite;

c) în cazul vehiculelor comercializate prin intermediul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ori repartizate cu titlu gratuit;

d) în cazul vehiculelor valorificate de administratorul judiciar ori lichidatorul judiciar;

e) în baza unei hotărâri a instanţelor judecătoreşti;

f) la cererea persoanei care a dobândit vehiculul în baza unui contract prin care s-a transmis dreptul de proprietate sau prin moştenire."

Având în vedere cele expuse anterior, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că recurentul reclamant nu poate fi considerată persoana care a dobândit vehiculul în baza unui contract prin care s-a transmis dreptul de proprietate, nefiind incidente, aşadar, prevederile pct. 25 lit. f) din OMTCT nr. 2132/2005.

În sfârşit, nu sunt fondate nici susţinerile recurentului reclamant cu privire la incidenţa pct. 25 lit. a) din OMTCT nr. 2132/2005. Ipotezle reglementate de dispoziţiile invocate de recurent privesc pierderea, furtul sau distrugerea CIV, situaţii ce nu se regăsesc în speţa de faţă, întrucât în privinţa autoturismului în discuţie există cartea de identitate având nr. x .

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3981 din 08 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.