Refusal to recognize foreign doctorate under bilateral reciprocal recognition agreement requiring domestic attestation procedures

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată în calitate de pârâţi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Centrul Naţional pentru Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi Centrul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, solicitând instanţei următoarele:

- anularea Deciziei din data de 28.09.2017 emisă în dosarul înregistrat sub nr. x din data de 15.06.2017, precum şi a Deciziei din data de 02.03.2018 emisă în dosarul nr. x/03.11.2017, ale Comisiei de Matematică din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare prin care s-a dispus neechivalarea Diplomei de Doctor în Ştiinţe Seria x nr. x emise de către Universitatea de Stat din Moldova;

- obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale si Cercetării Ştiinţifice să emită Ordinul privind echivalarea Diplomei de Doctor în Ştiinţe Matematice seria x nr. x eliberata de către Universitatea de Stat din Moldova în data de 11.04.2017;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4362 din 29 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de Ministerul Educaţiei Naţionale, respectiv excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a C.N.R.E.D. şi a CNATDCU, precum şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a CNATDCU.

A respins cererea de contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Centrul Naţional pentru Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi Centrul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă – că în mod nelegal a reţinut instanţa de fond că, potrivit art. 7 din Protocolul de amendare a Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordate de instituţii de învăţământ acreditate în România şi în Republica Moldova, semnat la Chişinău la 29 iunie 1998, ratificat prin legea nr. 291/2010, diplomele de doctor obţinute în Republica Moldova se recunosc în România numai după îndeplinirea procedurii naţionale de atestare aplicabile cetăţenilor români, interpretând greşit dispoziţiile legale sus-menţionate, în sensul că permit recunoaşterea diplomei de doctor obţinută în Republica Moldova, numai după îndeplinirea procedurii de atestare aplicabilă propriilor cetăţeni de statul român, pe teritoriul căruia s-a solicitat recunoaşterea, în acord cu prev. art. 168-169 din Legea nr. 1/2011.

Recurenta reclamantă a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că motivele exhibate au vizat atât nelegalitatea, cât şi netemeinicia deciziilor emise de către Comisia de Matematică din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Cetificatelor Universitare.

În opinia recurentei, evaluatorii nu au analizat criteriile prevăzute de art. 23 din Anexa 1 a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 3482/2016, ci au motivat atât decizia de neechivalare emisă în urma cererii formulate de reclamantă, cât şi decizia emisă în soluţionarea contestaţiei în baza unor motivări neîntemeiate şi care nu pot fi raportate la norme legale.

Recurenta a precizat că rezultatele obţinute în decursul celor patru ani de cercetare au fost publicate în 14 lucrări ştiinţifice, dintre care 9 lucrări prezentate la conferinţe naţionale şi internaţionale, 5 articole în reviste recenzate dintre care 3 lucrări fără coautori şi 2 lucrări indexate ISI.

Rezultatele ştiinţifice obţinute au fost aprobate în cadrul proiectului Academiei de Ştiinţe a Moldovei "Modele de aşteptare semi-Markov", Programul Tineri Cercetători 13. S19.1S.05A,

De asemenea, în urma cercetărilor realizate, recurenta reclamantă a obţinut un act de implementare de la B..

Faţă de cele expuse, recurenta reclamantă a apreciat că membrii Comisiei de evaluare au emis decizii nefundamentate.

Invocând Acordul încheiat de către Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor certificatelor şi titlurilor ştiinţifice acordate de către instituţiile ştiinţifice acreditare în România şi Republica Moldova, publicat în Monitorul Oficial nr. 111 din data de 18.03.1999, acordul ratificat fără rezerve de către Parlamentul României prin Legea nr. 39/1999, recurenta a considerat că respectarea acestui tratat este în măsură să garanteze principiul supremaţiei Constituţiei României, ori Constituţia prevede la art. 11 alin. (2) faptul că tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

Prin urmare, cât timp niciuna dintre ţări nu a notificat celeilalte intenţia sa de a denunţa Acordul, acesta îşi produce efecte şi în prezent, în virtutea art. 14 din Acord ale cărui dispoziţii prevăd expres că efectele acordului se vor prelungi automat, după trecerea perioadei de 5 ani pentru care s-a încheiat, pe perioade de câte un an.

Recurenta a mai arătat că nu există diferenţe substanţiale între cerinţele din ţara în care a fost obţinută diploma şi ţara în care se solicită echivalarea acesteia, iar dovada acestui fapt este eliberarea unui număr semnificativ de atestate prin care diplomele de doctor obţinute în Republica Moldova au fost echivalente în România.

În opinia recurentei, Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, înfiinţat tocmai pentru executarea obligaţiilor asumate prin ratificarea Convenţiei de la Lisabona, nu poate cenzura o diplomă obţinută într-un alt stat semnatar al Convenţiei de la Lisabona.

În final, recurenta a subliniat că teza de doctorat în discuţie a fost analizată de comisiile de specialitate din Republica Moldova sub toate aspectele, inclusiv cele care au constituit motivarea deciziilor de neechivalare emise de către Comisia de Matematică din cadrul Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei deduse judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune îndreptată împotriva refuzului Ministerului Educaţiei Naţionale - Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor de a-i echivala diploma de doctor în drept obţinută la Universitatea de Stat din Moldova, refuz materializat prin Decizia din data de 28.09.2017 emisă în dosarul înregistrat sub nr. x din data de 15.06.2017 şi Decizia din data de 02.03.2018 emisă în dosarul nr. x/03.11.2017 ale Comisiei de Matematică din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, solicitând obligarea la emiterea ordinului de recunoaştere a titlului ştiinţific de doctor.

Curtea de apel a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că, raportat la art. 7 din Protocolul de amendare a Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordate de instituţii de învăţământ acreditate în România şi în Republica Moldova, refuzul de confirmare a titlului ştiinţific de doctor în drept obţinut de reclamantă în Republica Moldova este unul justificat, fiind formulat ca urmare a neîndeplinirii criteriilor şi standardelor prevăzute de legislaţia în vigoare pe teritoriul României.

Instanţa de recurs reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere semnifică "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane", iar excesul de putere potrivit lit. n) a aceluiaşi articol "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Raportat prevederile anterior citate, cercetând modul în care ministerul intimat a rezolvat cererea recurentei de echivalare a titlului ştiinţific de doctor în drept obţinut în Republica Moldova, Înalta Curte nu decelează "excesul de putere" pe care îl reclamă legea contenciosului administrativ.

Astfel, conform art. 7 din Protocolul de amendare a Acordului dintre Guvernul României şi Republica Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordate de instituţii de învăţământ acreditate în România şi Republica Moldova, semnat la Chişinău, la 20 iunie 1998, ratificat prin Legea nr. 291/2010: "Diplomele de doctor în ramurile de ştiinţă acordate în Republica Moldova şi diplomele de doctor în ramurile de ştiinţă acordate în România se recunosc reciproc pe teritoriul statului celeilalte părţi pe baza îndeplinirii procedurilor naţionale de atestare a titlurilor de doctor, aplicabile propriilor cetăţeni, conform legislaţiei în vigoare pe teritoriul statului fiecărei părţi."

Contrar susţinerilor recurentei, judecătorul fondului a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, în condiţiile în care, procedura de atestare la nivel naţional a titlului ştiinţific de doctor se realizează în conformitate cu prevederile art. 168-169 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, iar pentru echivalarea titlului ştiinţific de doctor este necesară parcurgerea unei proceduri stabilite de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Evaluare a Diplomelor, în cadrul căreia, potrivit OMECTS nr. 3894/2012, în vigoare la data formulării cererii de echivalare, Comisiei de specialitate îi revine competenţa exclusivă de a analiza conţinutul dosarelor şi de a formula propuneri motivate pe care le înaintează Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, instanţa de contencios poate analiza doar legalitatea unui act administrativ, nu şi oportunitatea celor dispuse, cum este cazul de faţă, în care comisiile stabilesc dacă lucrarea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 168-169 din Legea nr. 1/2011.

După cum reiese din actele normative invocate, analizarea dosarului de doctorat şi teza de doctorat sunt supuse, prin lege, controlului CNATDCU, care îşi exercită atribuţiile în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare propriu, aprobat prin ordin de ministru.

Art. 7 din Protocol prevede recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi a titlurilor ştiinţifice de doctor obţinute în unul dintre cele două state, însă nu este vorba de o recunoaştere automată şi necondiţionată a acestor titluri, cum în mod eronat susţine recurenta, ci de o verificare a lucrărilor pentru care s-a acordat titlul ştiinţific, potrivit procedurii interne de evaluare şi atestare realizată de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Centrele Naţionale de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.

Prin urmare, în condiţiile în care echivalarea titlului de doctor este rezultatul unei analize ce se desfăşoară în condiţiile mai sus descrise, art. 7 din Protocol nu conferă recurentei dreptul de a i se recunoaşte automat titlul de doctor, cererea putând fi respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor legale de a obţine titlul ştiinţific în discuţie, potrivit legislaţiei incidente.

Teza de doctorat a recurentei a fost analizată în şedinţa comisiei de specialitate şi a comisiei de contestaţii din cadrul CNATDCU, ambele comisii formulând propuneri de neechivalare a titlului ştiinţific de doctor obţinut în Republica Moldova, pentru neîndeplinirea criteriilor şi standardelor luate în considerare la atestarea titlului de doctor (Contribuţiile matematice din teză sunt inconsistente. Multe rezultate reiau teoreme cunoscute din literatura. Formularea algoritmilor şi aplicarea lor în activitatea portuară nu reprezintă contribuţii de substanţă din punct de vedere matematic.), aspecte de strictă apreciere de specialitate, astfel încât în mod corect instanţa de fond a reţinut că refuzul conferirii acestui titlu este unul justificat.

5. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4362 din 29 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.