Failure to request accounting expertize in currency-risk loan dispute does not violate active judicial role

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 07.03.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar (contracte în monedă toxică), a prevederilor contractuale regăsite în art. 8 clauze inserate in contractual de credit nr. x/25.09.2007 şi eliminarea acesteia; constatarea caracterului abuziv al clauzei pricind comisionul de administrare în cuantum de 1% flat calculate asupra sumei creditului contractat, de 206,91 CHF; obligarea pârâtei la îngheţarea/stabilizarea cursului valutar aplicat ratelor lunare încasate de către bancă pentru restituirea împrumutului, la valoarea cursului existent la momentul încheierii contractului de credit, ca efect al constatării ca abuzivă a clauzei de risc valutar, prin adaptarea contractelor; obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor încasate de către parata peste cursul valutar de la momentul semnării contactului, ca efect al constatării nulităţii absolute a clauzei de risc valutar; în subsidiar, să se dispună adaptarea pentru viitor a clauzei stipulate în convenţia de credit nr. x/25.09.2007 la art. 8.1, în sensul că toate sumele datorate în temeiul convenţiei de credit, se vor calcula la o valoare CHF egală cu jumătate din diferenţa dintre cursul CHF de la momentul plăţii şi valoarea CHF de la momentul contractării, la care se adaugă valoarea CHF de la momentul contractării.

Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 4903 din 21.12.2017, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. şi a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1461,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1803 din 02.10.2018, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul A., împotriva sentinţei civile nr. 4903 din 21.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata B. S.A. şi a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 1.497,58 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că în calea de atac a apelului, apărătorul iniţial nu a reiterat necesitatea efectuării expertizei contabile, fără de care instanţa nu a putut pronunţa o hotărâre legală şi fondată.

Astfel, recurentul-reclamant consideră că atât hotărârea primei instanţei, cât şi hotărârea instanţei de apel, sunt nelegale, întrucât în soluţionarea cauzei era absolut necesară administrarea probei cu expertiza contabilă.

Recurentul-reclamant consideră că, în temeiul principiului rolului activ al instanţelor de judecată şi ţinând cont de elementele invocate atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în apel, pentru pronunţarea unei hotărâri legale, era necesară efectuarea expertizei contabile.

Pentru aceste motive, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la o nouă judecată la instanţa de apel.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului solicitând anularea recursului, iar pe fond respingerea ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 19 septembrie 2019 potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea acestuia părţilor.

Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1803 din 2 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi s-a acordat termen la data de 19 martie 2020, pentru judecata pe fond a recursului, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din data de 16 martie 2020 a fost preschimbat, din oficiu, termenul de judecată de la data de 19 martie 2020 la data de 11 iunie 2020, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 11 iunie 2020, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1803 din 2 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, până la soluţionarea cauzei C- 81/19, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Prin cererea depusă la dosar la data de 22 iulie 2020, pârâta B. a adus la cunoştinţa instanţei că noua denumire a Băncii este B. S.A.

Cauza a fost repusă pe rol ca urmare a soluţionării cauzei C-81/19, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei este de precizat că având în vedere criticile formulate de către recurentul – reclamant, privind lipsa rolului activ al instanţei în administrarea unui probatoriu vast, respectiv a probei cu expertiză contabilă, criticile vor fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel fiind, se constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, fără o minimă argumentare şi care nu va fi supus analizei.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Critica privind lipsa rolului activ al instanţei în administrarea probatoriului, care se încadrează in motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor prevăzute de art. 22 C. proc. civ.

Înalta Curtea apreciază această critică ca fiind nefondată.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. In acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea in drept pe care părţile le invocă, judecătorul este in drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau in scris, să pună in dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate in cerere sau in întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Textul de lege sus-menţionat consacră principiul rolului activ al instanţei în desfăşurarea procesului, respectiv să atenţioneze părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor care le revin, să stăruie în orice fază procesuală la soluţionarea amiabilă a cauzei, să stăruie în scopul de a preveni orice greşeală în aflarea adevărului şi să se pronunţe numai asupra obiectului dedus judecăţii.

În speţă, se constată că printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părţi, interpretând corect întreaga documentaţie existentă, soluţia pronunţată fiind în deplină concordanţă cu situaţia de fapt şi de drept.

Nu se poate reţine că a fost încălcat principiul rolului activ al instanţei, deoarece au fost puse în discuţia părţilor toate aspectele esenţiale în soluţionarea cauzei, a fost respectat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare dezbaterile având loc în prezenţa părţilor, susţinerile au fost consemnate conform practicalei deciziei recurate.

Rolul activ nu înseamnă, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţa, încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, deoarece obligaţia de a-şi proba apărările revine reclamantului, instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.

Dintr-un alt punct de vedere, se constată că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor despre care face vorbire recurentul, respectiv a expertizei contabile.

De altfel, nu se poate reţine culpa instanţei de apel pentru neadministrarea unui probatoriu complet, în condiţiile în care reclamantul nu a indicat şi nu a solicitat administrarea unei expertize contabile ca mijloc de probă în susţinerea pretenţiilor sale.

Astfel fiind, se constată că soluţia instanţei de prim control judiciar este corectă, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, neexistând o încălcare a normelor procedurale pentru a fi incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că nu sunt întrunite motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1803 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentului-reclamant A. în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A., urmează a se aplica dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi a obliga recurentul-reclamant la plata sumei de 1518,75 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1803 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1518,75 RON către intimata-pârâtă B. S.A. reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.