Untimely appeals strike out; peremption ruling and partial salary award stand.

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca instanţa să-i oblige la plata diferenţei dintre salariul calculat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% conform Legii 293/2015 la data de 01.12.2015 pentru perioada 22.06.2014-01.10.2016, obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre salariul avut în plată ca grefier în cadrul Curţii de Apel şi nivelul maxim al salariului în plată al unui grefier încadrat în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, vechime în funcţie sau specialitate în cadrul parchetelor din ţară, pentru perioada 22.06.2014-01.10.2016, obligarea pârâţilor la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală potrivit O.G. nr. 9/2000 şi 13/2001, obligarea Ministerului Finanţelor Publice să asigure Ministerului Justiţiei sumele necesare şi obligarea C.N.C.D. la formularea unui punct de vedere asupra existenţei discriminării.

Prin sentinţa nr. 31/2018 din 4 aprilie 2018, Tribunalul Bacău a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a respins excepţia prescripţiei acţiunii, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Iaşi.

Totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată împotriva acestora pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL IAŞI, TRIBUNALUL IAŞI şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.

A obligat pârâţii să-i plătească reclamantei diferenţa dintre salariul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială aflat în plată şi cea rezultată raportat la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, valoare sectorială majorată cu 10% în baza Legii 293/2015, începând cu 01.12.2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenţei şi până la data plăţii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât pârâta Curtea de Apel Iaşi, cât şi pârâtul Tribunalul Iaşi.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bacău a dispus suspendarea judecăţii, în baza art. 138 alin. (6) C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2017 aflat în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ulterior, prin decizia nr. 167/2021 din 9 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a constatat perimate cererile de apel formulate de pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 313/04.04.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă.

Împotriva deciziei nr. 167/2021 din 9 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, pârâtele Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi au formulat fiecare recurs.

În cuprinsul cererilor de recurs, pârâtul Tribunalul Iaşi, respectiv Curtea de Apel Iaşi au susţinut că decizia recurată este nelegală şi netemeinică, indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea continuării judecăţii.

Recurentele-pârâte au susţinut că faţă de dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 14 C. proc. civ., instanţa de judecată avea obligaţia de a repune cauza pe rol şi de a pune în discuţia contradictorie a părţilor perimarea. Contrar acestei obligaţii, la termenul din data de 03.03.2021, pentru care părţile nu au fost citate cu această menţiune, instanţa de judecată, din oficiu, a pus în discuţie excepţia perimării cererilor de apel raportat la data soluţionării definitive a dosarului înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rămânând în deliberare şi pronunţare pe această excepţie.

Au arătat recurenţii-pârâţi că, în mod greşit, a reţinut instanţa de apel, că în cauza de faţă nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării apelurilor mai mult de şase luni, din vina părţilor, în condiţiile în care, potrivit încheierii din data de 07.11.2018 a Curţii de Apel Bacău, la termenul menţionat, instanţa de judecată a pus în discuţie suspendarea cauzei în temeiul art. 138 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2017, aflat în recurs la Înalta Culte de Casaţie şi Justiţie, şi, la acelaşi termen, a rămas în pronunţare şi deliberare pe suspendarea prezentei cauze. Prin aceeaşi încheiere, instanţa de judecată a dispus suspendarea judecăţii pricinii în baza art. 138 alin. (6) C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2017 aflat în recurs la Înalta Curte de Casaţie.

Instanţa de apel a reţinut că "dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat, prin decizie definitivă, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 21.05.2020, astfel că la această dată a încetat suspendarea judecării apelurilor dispusă în prezentul dosar, de la acel moment începând să curgă termenul de perimare a cererilor de apel. Această concluzie se impune având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii părţilor, reglementat de art. 9 C. proc. civ., iar în C. proc. civ. nu s-a stabilit că instanţa are obligaţia reluării judecăţii din oficiu după încetarea cauzei de suspendare prevăzute de art. 138 alin. (6) C. proc. civ..".

Or, au menţionat recurenţii-pârâţi, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

Recurenţii-pârâţi au susţinut că, potrivit art. 138 alin. (6) C. proc. civ.: "Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului".

Ca atare, nu a fost vorba despre o suspendare prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor, astfel încât judecata cauzei suspendate să se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi.

Recurentul-pârât Tribunalul Iaşi a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâta Curtea de Apel Iaşi.

Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Iaşi a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul Tribunalul Iaşi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Analizând excepţia tardivităţii declarării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, raportat la prevederile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ. cu referire la art. 181 din acelaşi act normativ, reţine următoarele:

Recursurile au ca obiect decizia nr. 167/2021 din 9 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin care s-au constatat perimate cererile de apel formulate de pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 313/04.04.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă.

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.: "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Termenul de recurs instituit de art. 421 C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita recursul, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul pârâtului Tribunalul Iaşi a fost transmis la 31 martie 2021, prin e-mail, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs; totodată, recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Iaşi a fost transmis la 1 aprilie 2021, prin e-mail, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, iar în raport cu data pronunţării hotărârii recurate, la 9 martie 2021, recursurile au fost formulate cu depăşirea termenului imperativ de 5 de zile de la pronunţare prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., fapt ce atrage sancţiunea decăderii părţilor din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Este de menţionat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părţile au obligaţia ca, în condiţiile legii, să îndeplinească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursurile au fost declarate cu depăşirea termenului imperativ de 5 zile de la pronunţarea hotărârii atacate, iar recurenţii nici nu au dovedit că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă ca tardive recursurile declarate de recurenţii-pârâţi CURTEA DE APEL IAŞI şi TRIBUNALUL IAŞI împotriva deciziei nr. 167/2021 din 9 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardive recursurile declarate de recurenţii-pârâţi CURTEA DE APEL IAŞI şi TRIBUNALUL IAŞI împotriva deciziei nr. 167/2021 din 9 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.