Pension recalculation appeal in social insurance case held inadmissible as final appellate ruling unreviewable

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub număr de dosar x/2017 şi precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 14376 a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, anularea deciziei nr. 107150/06.03.2017 şi obligarea pârâtelor la recalcularea pensiei conform prevederilor legale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 223/2015 şi ale Legii nr. 284/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 1273/2019 din 21 noiembrie 2019, Tribunalul Hunedoara –Secţia I Civilă a respins acţiunea de asigurări sociale formulată şi precizată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1015/2020 din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia– secţia I Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1273/2019 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Hunedoara– secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra folosirii valorii de referinţă de către Casa de pensii a MAI, luată din art. IX al O.G. nr. 8/2008 în sumă de 197,3337 RON, articol abrogat prin art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea nr. 330/2009, şi nici asupra folosirii folosirea coeficienţilor de ierarhizare dintr-un ordin al MAI secret de serviciu, asa cum rezultă din adresa ÎPJ Gorj nr. 605602/11.09.2019 şi nu din Legea nr. 284/2010 - singura lege a sala­rizării bugetarilor, aflată în vigoare.

Arată că, a solicitat în mod expres să se pronunţe asupra acestora, considerând că luarea şi folosirea valorii de referinţă dintr-un act normativ abrogat/anulat conduce la anularea actului respectiv.

Totodată, consideră că nu s-a pronunţat instanţa de apel cu privire la răspunsurile din întâmpinarea Casei de pensii care a invocat probleme de neretroactivitate, conforme cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, cu art. 6 C. civ., cu deciziile CCR şi legis­laţia Curţii Europene a Drepturilor Omului şi nici cu privire la opozabilitatea unor acte normative emise după pensionarea sa - 02.02.1990 - şi folosite la recalcularea pensiei militare de serviciu.

Recurentul susţine că instanţa nu a admis, dar nici nu a respins susţinerile invocate în concluziile scrise pentru termenul de judecată din 21.11.2019 şi nici asupra precizărilor la acţiunea în constatare din 12.06.2017.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în situaţia în care se va constata că reclamantul a formulat cererea cu rea-credinţă, a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare, în conformitate cu art. 40 coroborat cu art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare la 19 februarie 2021, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat în principal excepţia inadmisibilităţii recursului şi, în subsidiar excepţia nulităţii recursului.

Recurentul-reclamant a depus răspunsuri la întâmpinări.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurentul a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că în speţă, hotărârea recurată, respectiv decizia nr. 1015/2020 din 17 septembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia I Civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

De altfel, art. 103 din Legea nr. 223/2015 prevede că: "hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel", iar art. 104 al aceluiaşi act normativ statuează că "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În cauză, prin acţiunea promovată, reclamantul A. a solicitat recalcularea pensiei.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

În consecinţă, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 103 din Legea nr. 223/2015, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1015/2020 din 17 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1015/2020 din 17 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.