Conflict of jurisdiction over labor claims by prosecutors: territorial competence prorogation due to adjournment for communication of defense

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanţii A., B., C. au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că perioada serviciului de permanenţă constituie timp de lucru; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, alocarea şi plata sumelor pentru orele aferente timpului de lucru din cadrul serviciului de permanenţă, care depăşesc perioada normală de lucru de 8 ore în timpul zilelor lucrătoare, precum şi pe durata zilelor de sâmbătă/duminică şi sărbătorile legale, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, pentru perioada cuprinsă ultimilor trei ani anteriori introducerii acţiunii.

Pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât în perioada supusă analizei, reclamanţii nu au funcţionat în cadrul acestui parchet, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Pârâţii MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi, în baza art. 40 alin. (1) din C. proc. civ., să se respingă acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală; de asemenea, au invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu unităţile de parchet pârâte, pentru lipsa obiectului, iar pe fond, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La termenul din 8 aprilie 2021, constatând că, deşi legal citate, părţile nu pot pune concluzii, Tribunalul Vâlcea a amânat judecarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării şi, în temeiul art. 131 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a prorogat stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei pentru termenul acordat.

Prin sentinta civilă nr. 1545 din 27 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, invocată de instanţă din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi pe pârâţii MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea ca procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, iar faţă de obiectul cauzei - drepturi salariale, instanţa competentă material să soluţioneze cauza este tribunalul, având în vedere dispoziţiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii raportat la art. 94 şi 95 din C. proc. civ.

Condiţia premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. este aceea ca judecătorul, după caz procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, să funcţioneze la instanţa/parchetul de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.

Or, condiţia nu este îndeplinită dacă partea este judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier, la o altă instanţă/parchet de pe lângă instanţă decât cea competentă, chiar situată în raza aceleiaşi curţi de apel, intenţia legiuitorului la edictarea normei reieşind fără echivoc din referirea strictă doar la acea instanţă/parchet de pe lângă instanţă la care partea îşi desfăşoară activitatea ca judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier, şi cărei îi revine competenţa soluţionării cauzei sau competenţa de soluţionare a cauzei este a unei instanţe inferioare celei la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

Aşadar, s-a apreciat că acţiunea reclamanţilor nu este de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul unde îşi desfăşoară activitatea şi nici de competenţa unei instanţe inferioarei celei pe lângă care funcţionează parchetul unde îşi desfăşoară activitatea, motiv pentru care, în cauză, nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Tribunalul Vâlcea a mai arătat că, deşi pârâţi sunt şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nu sunt incidente dispoziţiile legale privind prorogarea legală de competenţă, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres în art. 127 alin. (2)1 că operează doar în situaţia în care instanţa de judecată este pârâtă, nu şi parchetul de pe lângă instanţa competentă.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 269 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii raportat la art. 94 şi 95 C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi, având în vedere că reclamanţii au locul de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, aflat în circumscripţia Tribunalului Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub acelaşi număr de dosar, x/2020

Prin sentinţa nr. 3614/2021 din 28 octombrie 2021, Tribunalul Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe, Tribunalul Dolj a reţinut, în esenţă, că nu a fost legal sesizat cu soluţionarea cauzei, întrucât, în speţă, momentul prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. a fost depăşit.

Din punct de vedere procedural, Tribunalul Dolj a apreciat că termenul stabilit la 8 aprilie 2021, la Tribunalul Vâlcea, are semnificaţia primului "termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Faptul că la acel termen, prima instanţă învestită a dispus comunicarea unei întâmpinari, care nu era depusă în termen procedural, ci la 4 luni de la comunicarea cererii introductive, nu implică prorogarea momentului la care se pot pune concluzii, în sensul art. 131 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, doi dintre pârâţii semnatari ai întâmpinării ataşate la 8 aprilie 2021, aveau deja întâmpinări depuse la dosar, filele x şi urm., încă din 21 decembrie 2020 şi nu a existat vreo solicitare din partea reclamanţilor pentru observarea acelei întâmpinări.

Astfel, efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă, este consolidarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu mai poate fi ulterior invocat.

S-a menţionat că în acest sens este decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii.

În raport de considerentele reţinute, Tribunalul Dolj a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, condiţie îndeplinită în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că Tribunalul Dolj învestit de Tribunalul Vâlcea prin hotărârea de declinare a competenţei şi-a invocat, la rândul său, necompetenţa teritorială nu în virtutea unor dispoziţii legale incidente în raport de obiectul cauzei (deci nu în virtutea normelor de competenţă propriu-zise), ci exclusiv în legătură cu nerespectarea termenului legal în care putea fi ridicată excepţia de necompetenţă de către prima instanţă sesizată.

Tribunalul Dolj a avut în vedere regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă teritorială, în sensul că aceasta ar fi fost ridicată de prima instanţă sesizată, cu nesocotirea normei juridice de ordine publică, reglementată prin art. 131 C. proc. civ.

În speţă, se reţine că primul termen la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe care şi-a declinat competenţa (Tribunalul Vâlcea) a fost cel din 8 aprilie 2021, termen la care instanţa a constatat că, deşi legal citate, părţile nu pot pune concluzii, motiv pentru care a amânat judecarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării şi, în temeiul art. 131 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a prorogat stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei pentru termenul acordat.

La termenul imediat următor, din 20 mai 2021, Tribunalul Vâlcea, verificându-şi competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., constatând că reclamanţii îndeplinesc funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, faţă de dispoziţiile art. 127, raportat la art. 94 şi 95 C. proc. civ., coroborat cu art. 269 Codul Muncii şi art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Vâlcea şi a reţinut cauza în pronunţare cu privire la această excepţie.

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 396 C. proc. civ., a fost amânată pronunţarea la 27 mai 2021, când excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea a fost soluţionată, în sensul admiterii acesteia şi declinării competenţei în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin urmare, verificarea competenţei în faţa primei instanţe potrivit art. 131 C. proc. civ. a fost prorogată la al doilea termen de judecată, prin încheierea din 8 aprilie 2021, urmare a amânării judecăţii în vederea comunicării întâmpinării, iar la termenul următor din 20 mai 2021 a fost ridicată excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea.

În rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte are în vedere că, într-adevăr, în noua reglementare a C. proc. civ., legiuitorul a reformat regimul de invocare a necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică, prin limitarea în timp a posibilităţii invocării excepţiei de necompetenţă, din raţiuni care urmăresc să prevină abuzul de drept şi să asigure judecarea cu celeritate a pricinilor.

În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă litigiului pendinte, "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii în faţa primei instanţe."

Aceste dispoziţii legale nu pot fi însă interpretate şi aplicate decât în corelare cu necesitatea asigurării celorlalte garanţii procesuale ale părţilor, îndeosebi a efectivităţii principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

Astfel, pentru a se putea efectua verificarea competenţei, instanţa trebuie să se asigure că părţile au posibilitatea de a pune concluzii, problema competenţei urmând a fi tranşată definitiv înaintea instanţei respective printr-o încheiere interlocutorie.

Or, în cadrul aceleiaşi sarcini ce revine instanţei de a asigura celeritatea judecăţii, în sensul art. 6 alin. (1) C. proc. civ., în care se înscrie şi verificarea propriei competenţe, este înscrisă expres, prin dispoziţiile art. 241 alin. (3) C. proc. civ., şi obligaţia de a se proceda la verificarea procedurii de comunicare a actelor de procedură pentru termenul de judecată şi de a se ordona, dacă e cazul, luarea măsurilor de efectuare ori de refacere a acestor proceduri.

În situaţia particulară a litigiului pendinte, a fost prorogată stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei pentru termenul acordat, urmare a aprecierii de către prima instanţă sesizată că nu fusese parcursă procedura de comunicare în legătură cu întâmpinarea depusă de către pârâţii Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru a da posibilitatea reclamanţilor să depună răspuns la întâmpinare.

Spre deosebire de forma anterioară a art. 131 alin. (2) C. proc. civ. care impunea punerea în discuţia părţilor şi verificarea competenţei la primul termen la care părţile sunt legal citate, textul, în forma modificată face referire la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii."

Prin urmare, noua reglementare permite ca, în mod excepţional, verificarea competenţei şi invocarea subsecventă a excepţiei de necompetenţă să aibă loc şi la termenul imediat următor termenului la care părţile au fost legal citate, dacă s-au ivit alte incidente procedurale, fără a opera sancţiunea decăderii instanţei din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei materiale procesuale.

Este de observat, din această perspectivă, că stabilirea limitei temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială este dată de termenul la care părţile din proces pot pune şi concluzii asupra competenţei, deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, astfel cum se reţine şi în considerentele Deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 133/19.02.2020, cu referire, ca exemplu, la amânarea judecăţii în temeiul art. 222 C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit aceleiaşi hotărâri de unificare a jurisprudenţei menţionate anterior, în această situaţie, instanţa sesizată prin declinarea competenţei poate să verifice modul în care normele referitoare la condiţiile şi termenul de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate, fără a se putea transforma într-o instanţă de control judiciar, deci fără a avea de analizat aspectele privind legalitatea şi oportunitatea măsurilor procesuale concrete luate pentru respectarea principiului dreptului la apărare şi al contradictorialităţii, care au condus la amânarea judecăţii (vezi paragraful 71).

Chiar şi fără a avea în vedere contextul măsurii dispuse la primul termen de judecată, de comunicare a întâmpinării, măsură ce urmărea tocmai garantarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii, părţile neputând pune concluzii asupra competenţei în sensul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte subliniază că menţiunea din cuprinsul încheierii de şedinţă privind prorogarea stabilirii competenţei nu poate echivala cu neinvocarea în termenul legal şi nu poate conduce la concluzia că Tribunalul Vâlcea ar fi devenit competent material să soluţioneze litigiul după acest prim termen.

Pentru raţiunile înfăţişate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.