Appeal annulled for non-compliance with stamp tax requirements in civil damages claim for road accident

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi intervenienta forţată E., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale, pentru prejudiciul încercat prin decesul numitei F., după cum urmează: pentru G., soţul victimei decedate, suma de 7.718,21 RON, reprezentând daune materiale şi suma de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale, pentru B., fiul victimei decedate, suma de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale şi pentru C., mama victimei decedate, suma de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995, dispoziţiile art. 49 şi 50 din Legea nr. 136/1995 şi art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, art. 1.376 şi următoarele art. 1.391 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 821/NLP/PI/din 29.09.2016, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanţi.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii G., B. şi C..

Prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2016, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâtul Consiliul Judeţean Timiş, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul la plata daunelor materiale şi morale pentru prejudiciul încercat de decesul numitei F., după cum urmează: pentru G., soţul victimei decedate, suma de 7.718,21 1ei reprezentând daune materiale şi suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale, pentru B., fiul victimei decedate, suma de 300.000 RON cu titlu de daune morale şi pentru C., mama victimei decedate, suma de 300.000 RON cu titlu de daune morale, precizând că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1.376, art. 1.381, art. 1.391 alin. (2) şi art. 1.392 C. civ., art. 91 alin. (1) lit. c) şi alin. (5) lit. a) pct. 12 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică, art. 22 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 43/1997 privind regimul drumurilor şi ale art. 5 şi art. 128 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

La data de 10.02.2017 pârâtul Judeţul Timiş, prin Consiliul Judeţean Timiş, a formulat cerere de chemare în garanţie a H. S.R.L., în temeiul art. 72-74 C. proc. civ., având în vedere clauzele contractului nr. x din 07.11.2013 încheiat între Consiliul Judeţean Timiş şi executantul H. S.R.L., solicitând ca, în situaţia admiterii cererii de chemare în judecată, să fie admisă şi cererea de chemare în garanţie şi obligată H. S.R.L. la plata sumelor ce fac obiectul acţiunii, exonerând pârâtul de la plata oricăror despăgubiri civile.

Prin precizarea de acţiune depusă la dosar, la 08 martie 2017, reclamanţii au solicitat chemarea în judecată alături de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş şi a Judeţului Timiş prin Preşedinte şi a Direcţiei pentru Administrarea Drumurilor şi Podurilor Judeţene Timiş din cadrul Consiliului Judeţean Timiş.

Prin decizia civilă nr. 330/A din 10.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, instanţa a admis apelul declarat de reclamanţi, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Timiş, secţia I civilă, la 25 mai 2017 sub nr. x/2016*.

Prin încheierea pronunţată la 20 iunie 2017 în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a admis cererea de conexare formulată de reclamanţii A., B. şi C. şi a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.09.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 s-a conexat dosarul nr. x/2016 şi s-a dispus citarea în calitate de pârâţi a Consiliului Judeţean Timiş prin Preşedinte, Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Timiş prin Preşedinte şi Direcţia pentru Administrarea Drumurilor şi Podurilor Judeţene Timiş din cadrul Consiliului Judeţean Timiş.

Prin precizarea de acţiune depusă la dosar la termenul de judecată din 01.11.2017, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor materiale solicitate prin cererea introductivă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.11.2017, instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de Judeţul Timiş, a disjuns cererea de chemare în garanţie şi a dispus formarea unui nou dosar şi a suspendat soluţionarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 74 alin. (4) C. proc. civ.. Totodată, instanţa a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Consiliului Judeţean Timiş.

Astfel, a fost format dosarul nr. x/2017, având ca obiect cererea de chemare în garanţie formulată de Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş în contradictoriu cu H. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 472 din 19.04.2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi intervenienta forţată E., s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Direcţiei pentru Administrarea Drumurilor şi Podurilor Judeţene Timiş şi s-a anulat acţiunea formulată de reclamanţii G., B. şi C. în contradictoriu cu aceasta.

Totodată, s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi în contradictoriu cu acest pârât şi a fost obligat pârâtul Judeţul Timiş, prin preşedinte, la plata către reclamanţi a următoarelor sume: suma de 7.688,21 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 150.000 RON, cu titlu de daune morale către reclamantul G.; suma de 150.000 RON, cu titlu de daune morale către reclamantul B.; suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale către reclamanta C..

De asemenea, s-a respins în rest acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Judeţul Timiş, prin preşedinte şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Timiş.

5. La data de 04.01.2019, reclamantul Judeţul Timiş, prin preşedinte, formulează în dosarul nr. x/2017 cerere de repunere pe rol a cererii de chemare în garanţie a pârâtei H. S.R.L., prin care solicită obligarea acesteia la plata sumei de 407.688 RON, actualizată la zi la data plăţii, reprezentând despăgubirile civile la care Judeţul Timiş a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 472 din 19.04.2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 682/A din 29.10.2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 275 din 15.03.2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosar nr. x/2017, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Timiş, prin preşedinte, în contradictoriu cu pârâta H. S.R.L., a fost obligată aceasta la plata către reclamant a sumei de 163.075,28 RON, cu titlu de parte din despăgubirile acordate în dosarul nr. x/2016 şi a fost respinsă în rest acţiunea.

6. Împotriva acestei sentinţe la 17 mai 2019 a formulat apel reclamantul Judeţul Timiş, prin Consiliul Judeţean Timiş, prin care a solicitat modificarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în garanţie astfel cum a fost formulată.

Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat apel şi pârâta H. S.R.L., prin care a solicitat în principal admiterea apelului împotriva încheierii de admitere în principiu a cererii de chemare în garanţie din 1 noiembrie 2017 şi în temeiul art. 64 alin. (4) C. proc. civ. desfiinţarea de drept a sentinţei apelate, iar în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 564/A din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-au respins ambele apeluri.

7. Împotriva acestei decizii la 28 ianuarie 2021 a formulat recurs pârâta H. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă susţine că în mod greşit a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantul-intimat Judeţul Timiş, cu încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (1), art. 194 şi art. 196 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit recurentei-pârâte, instanţa de apel a efectuat o interpretare greşită a normelor cuprinse în art. 1350 alin. (1) şi (2) C. civ. atunci când a stabilit că ar fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale.

La 2 aprilie 2021, intimatul-reclamant Judeţul Timiş, prin Consiliul Judeţean Timiş, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefondat şi, totodată, la rândul său, a formulat recurs incident împotriva aceleiaşi decizii, întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi în consecinţă admiterea în totalitate a cererii de chemare în garanţie.

Recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că decizia atacată nu este legală, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1270, art. 1350 şi art. 1357 C. civ.. În acest sens, recurenta-reclamantă consideră că executantul H. S.R.L. avea obligaţia luării măsurilor necesare combaterii poleiului în zona în care a avut loc accidentul rutier, obligaţii care nu au fost respectate.

De asemenea, recurentul a susţinut că soluţia instanţei de apel nu se sprijină pe considerentele reţinute în decizia atacată, ci dimpotrivă, chiar le contrazice prin aceea că, deşi constată şi consemnează că poleiul a fost cauza determinantă şi deci covârşitoare în producerea accidentului, modalitatea în care au fost stabilite gradele de culpă contrazice premisele, inversându-le, fapt ce atrage incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 25 februarie 2021 s-a fixat în sarcina recurentei-pârâte taxă judiciară de timbru în cuantum de 2183,25 RON potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi s-a dispus emiterea unei comunicări către aceasta cu menţiunea de a depune în termen de cel mult 10 zile de la primire dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor către părţi, prin care s-a constatat această neregularitate procedurală a căii de atac, prevăzută sub sancţiunea nulităţii potrivit art. 493 alin. (3) C. proc. civ., cu menţiunea că se pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părţile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 7 decembrie 2021.

La termenul din 7 decembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului principal formulat de recurenta-pârâtă, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Instanţa a stabilit în sarcina recurentei-pârâte H. S.R.L. o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului principal pendinte, în cuantum de 2183,25 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurenta-pârâtă a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens. De asemenea, nici nu a folosit mijlocul procesual reglementat de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, privind cererea de reexaminare, pentru a contesta această taxă judiciară de timbru.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Constatând că recursul principal nu a fost timbrat anticipat şi până la termenul din 7 decembrie 2021 recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei de timbrare în temeiul art. 177 alin. (3) C. proc. civ., potrivit menţiunilor din adresă şi raport, acte procedurale comunicate la 11 martie 2021, respectiv la 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) şi art. 493 alin. (5) din acelaşi cod şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului principal declarat de pârâta H. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 564/A din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de reclamantul Judeţul Timiş, împotriva aceleiaşi decizii, având în vedere soluţia de anulare a recursului principal, Înalta Curte constată că este rămas fără efect, potrivit art. 491 alin. (1) şi art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul principal declarat de pârâta S.C. H. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 564/A din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Constată recursul incident declarat de reclamantul Judeţul Timiş, prin Consiliul Judeţean Timiş, împotriva aceleiaşi decizii, ca fiind rămas fără efect.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.